Vama

Vama Veche...vineri seara.. noapte senina si cerul... Ah, cerul dupa care am tanjit tot drumul, milioanele de stele in fata carora odata mi-am marturisit cele mai adanci dorinte, in fata lor am sperat cu ochii inlacrimati, am sarutat cu dragoste... Traiesc in fiecare fir de nisip care mi s-a lipit de pielea arsa de soare, in fiecare pestisor cu cioc desenat pe umbrela de soare, in fiecare urma de picior de la Stuf, in fiecare umbra de cort, in barnele de lemn si masa din colt de la Expirat, in terasa cu vedere la mare unde e mancarea ieftina, buna si muzica atat de speciala, in briz brizurile mii si colorate, in esarfele cu imprimeu, in apa atat de racoroasa, in coltul epavei ce se zareste in aburul marii... Respir prin toti porii Vama... Vama sunt Eu

Spicuiri

Doi barbati discutand, pasesc agale pe un drumeag prafuit traversand o pajiste cu iarba inalta, clatinata de adierea usoara a vantului. Chipurile arse de soare, brazdate de riduri ce exprima grijile zilnice si totusi calme, sunt relatarea sinceritatii vietii la tara. O femeie cu solduri late si brate vanjoase, trece carand o adunatura de dudau proaspat pentru animalele din ograda. Fusta, usor inflorata in culori calde, lunga pana la nivelul gambelor, linistit asezata pe feminitatea formelor, baticul asortat in culori, legat sub barbia ascutita, totul ii confera sentimentul demnitatii si elegantei simple de la sat. Soare, miors de balega proaspata de la vacile lente, intoarse de la pascut....si liniste..

28 mai 2010

Am vazut Luna...mare, rotunda, plina si galbena... o ceata senina o incalzea!

pe mess

cateodata vin asa de sus si ma zdrobesc de pamant si ma imprastii intr-o mie de bucatele; si apoi e asa greu sa le adun pe toate, si nu stiu daca sunt toate, si nu stiu daca le-am pus pe toate asa cum au fost la locul lor... si totul e distorsionat si hidos, si in ceata...si nu e ca si cand e intuneric, pt ca daca ar fi intuneric as aprinde o lumina undeva... e o ceata densa, atat de densa ca ma sufoca..e ca si cand nu as avea nici macar aer de respirat; si respir incet si des, fara amplitudini ale pieptului, pt daca inspir prea mult nu imi mai aud inima batand si ma sperii... si tip, uneori tip atat de tare ca imi amorteste gandirea, tip cu toata puterea si tipatul meu se transforma in urlet al fiecarui gand, tip pana cand mintea mea oboseste de vuietul din cap... pt ca in realitate nu scot nici un sunet.... si oftez, oftatul e ca un ultim reflex creat special sa scoata si ultimele particule de aer din mine... si ramane vid, ramane gol, nimic... nimicul care porneste din mine si se termina in mine...

si zambesc... a trecut... totul trece

Nimicuri mari

Vara trecuta in Vama am fost inot pana la epava... remember?....am inotat aproape 2 ore dus intors... am stat cocotati pe varful de epava, ne loveau valurile, scoicile prinse de metalul rece ne intepau pielea, vantul ne usca sarea pe obraji.... si linistea.... da, linistea era asurzitoare!
Sper sa mai fie epava acolo si anul asta!

Moment

Ninge marunt si viscolit....fulgii vin inspre mine alergand ...atrasi de lumina farurilor mele. gasesc o ulita ce urca in munte printre brazi... un loc retras sub un felinar cu lumina galbena...brazii sunt inghetati...e feeric. Ma incarc de linistea si puritatea momentului...calmitatea ninsorii ma adoarme...e ca un iubit ce ma cuprinde intr-o imbratisare moale...imi vine sa plang de placere. Zambesc si oftez...nu ma asteptam la momentul asta cand am plecat de acasa...se preconiza o zi de plimbat cu masina...credeam ca o sa ma prinda noaptea pe DN1...sunt in Sinaia si nu-mi mai vine sa plec...am 3 sferturi de rezervor...oare cat ma tine daca stau pe loc? Aveam nevoie de clipa asta...mi-e dor de mine, de tine, de momente ca astea...incredibile secunde rupte din infinutul Universului...ma doare placut frumusetea primita cadou de la Natura...nu ma dezamageste niciodata...ma saruta cu fulgii de nea, ma mangaie cu vantul si ma imbratiseaza cu frigul...

O calatorie intr-un film frantuzesc (part3)

Day 4

Ma trezesc croita sa cuceresc sudul Frantei. Ma imbarbatez sa ma urc la volanul Lanciei (pusa la dispozitie de binevoitorul A. care, probabil stiindu-ma nebuna la volan, s-a hotarat sa ma tempereze dandu-mi un harb)...fixez GPS-ul lu sefu pe parbriz si tastez primul obiectiv...pornesc masina, dai cu prioritatea de dreapta (care e in mare voga in Franta... astia fac economie la semnele de circulatie... probabil tabla costa mult!) ... cand, la un semafor, 2 handicapati in spatele meu cu claxoane, cu flash-uri... zic: "ce dracu... sunt cu basca in cap... deloc apetisanta... unde au vazut astia cat de buna sunt!!"... vin in dreptul meu .... eu cu capul intors intr-o parte... cand vad cu coada ochiului pe A., se dadea jos din masina cealalta!! Era impreuna cu un coleg in pauza de masa si hop-tzop au dat peste mine in traficul "infernal" din Macon.... asta radea sa se prapadeasca..."hai sa bem o cafea!".."hai!".. zic.
Dupa o cafea si un croissant intr-o cafenea de pe marginea Saone, il duc la firma si dau drumu la GPS si tine-o tot inainte!!
Dupa 2 ore de mers, vad ca ma apropii de un muntisor unde e bazinul de apa al Lyonului. Trag pe dreapta si ma crucesc... pe GPS nu stiu cine bagase ca destinatie inima Lyonului cand io ar fi trebuit sa ajung intr-un satuc la doar 30 de km de Macon (drum de 30 min).
Zic "asta e invatatura de minte sa verific destinatia inainte de a porni la drum!"; il injur bine pe A. cu tot cu cafeaua lui care ma bruiase de la drumul meu si fac stanga imprejur peste 2 linii continue si ma indrept tacticos spre Pierreclos .
Ajung pe inserate... castelul e asezat in varful dealului, imprejmuit de vii... poarta era deschisa, am intrat timid deoarece pe orar scria ca din noiembrie e inchis vizitatorilor, am facut cateva poze.... nu a iesit la mine decat un catel simpatic si fericit probabil ca vede o fiinta vie prin pustietatile alea.
Pe jumatate satisfacuta m-am intors acasa hotarata ca a doua zi sa bat toate recordurile si sa recuperez jumatatea de zi pierduta!!

Day 5

M-am trezit cu noaptea in cap pe la 10 a.m si m-am echipat croita pe lucruri mari... primul castel St. Point unde am inteles ca era ingropat Lamartine. Drumul a durat cam o ora, deosebit de frumos, ingust dar bine asfaltat, pasuni verzi cu vaci si oi pascand, zi insorita... perfecta de toamna tarzie... Ma opresc pe margine drumului sa admir castelul din vale...aveam nevoie sa fac pipi si turbam ca nu era nici un copac, nici un tufis.... openspace, frate!! urcam pe aleile intortochiate ale satucului de la poalele dealului, unde e situat castelu,l si la un moment dat vad sem de WC... opresc disperata!! Asi...de unde! usile erau incuiate!!
Ajung la castel, care era imperjmuit de un zid inalt de vreo 2 m... norocul meu ca ma adapostesc intre el si masina!
Acum, relaxata, realizez ca poarta castelului e inchisa cu lanturi groase si lacate mari si neavand ustensilele de deschis aceste piedici ma uit imprejur... nimeni! Ma hotarasc sa sar zidul... simplu de zis si mai simplu de facut deoarece era din pietre de rau usor de catarat. Sar in curtea castelului si ma plimb tacticos pe aleile frumos dichisite, cu pietris, iarba tunsa, bancute asezate in soarele bland de toamna, brazii batrani ce se alintau la adierea vantului... o atmosfera de povesti dintralea populare spuse la gura sobei, iarna!!

Urmatorul punct de atractie e castelul Cormatin astezat in mijlocul unei localitati...dezamagire totala... inconjurat de ditamai zidul netezit pe care si daca as fi vrut ( nu-mi permiteam pt ca era lume pe strada!!) nu as fi putut sa il sar, am zarit niste gradini frumos aranjate si ceva omuleti, probabil proprietarii ce descarcau mobila dintr-un camion.

Al 3lea castel vizitat a fost o intamplare.... in drum spre urmatorul castel, GPSul imi zicea ca ma apropii de punctul tinta si dupa o curba vad cum apare la poalele unui deal un hat-mare castelul Chateau de Nobles. Trag pe dreapta langa o alta masina parcata langa zidul ce imprejmuia castelul, incantata ca in sfarsit mai vad chip de om. Dau ocol la castel, fac poze din toate pozitiile, intru in curtea interioara, fotografiez grajdurile.... nimic... nici tipenie de om... doar vantul care suiera incetisor printre varfurile brazilor si care ma facea sa mi se zburleasca nitel pielea pe spate. Ma las pagubasa sa mai caut pe cineva viu, realizez ca am confundat castelele (!!) ma urc in masina si plec.

Dupa cateva serpentine si un deal intreg urcat se ridica deasupra unei prapastii o cetate in toata puterea cuvantului, cu ziduri inalte si groase si o poarta arcuita, odinioara ferecata pentru dusmanii acelei regiuni. Asada,r iata-ma ajunsa la Brancion! Cetatea avea de toate: grajduri, han, piata, casute acoperite de iedera, o biserica... si bineinteles castelul ce strajuia din cel mai inalt punct al cetatii toata intinderea pe care o putei cuprinde cu privirea... ma plimbam incet pe aleile pietruite ale cetatii inchipuindu-mi oameni care traiau si visau la ziua de maine, ducandu-si fericirea unei clipe pe un obraz brazdat de soare si vant, simplitatea unei vieti in cadul unei comunitati atat de restranse si sechestrate intre zidurile cetatii si curiozitatea mintii celui care privea dincolo de prapastia ce inconjura cetatea... curiozitate care probabil ramanea nesatisfacuta.

Scrieri:
"Am vizitat 4 castele, fiecare in parte deosebite. La unul am sarit prin efractie gardul de 2m de piatra si m-am plimbat singura pe alei de parca era al meu; la al 2lea nu am putut face nimic, zidul avea 3m inaltime; al 3lea era deschis... nu era nimeni cu toate ca era o masina parcata... la un moment dat a devenit aproape scarymovie! Al 4lea era defapt o cetate in varf de munte... in castel nu am putut intra pt ca mai erau vreo 2-3 pensionari simpatici si mi-a fost rusine sa sar peste sfoara de la intrare!!"

Vezi Poze

O calatorie intr-un film frantuzesc ( part 2 )

Day 2

Ne-am trezit de dimineata cu pofta de omleta cu carnati ( doar eu cu A. ca sclifositii aia mici vroiau sa moara de foame!!), dupa care am plecat sa votam la consulat in Lyon. Vreme placuta, un pic de frig... tocmai bine ca dupa ce ne-am facut datoria (destul de aglomerat la consulat, am stat nitel la coada!!) am facut o mica plimbare pe cheile Rohne-ului.
Duminica e o zi trista in Franta...nu munceste nimeni..si cand zic nimeni ma mir cum de mai sunt din loc in loc cafenele deschise!...in rest: pustiu.

Day 3

Prima zi singura de capul meu in Franta... zi ploioasa, picaturi mici si fine ce spalau incetisor frunzele galbui ale copacilor si asa saraciti de podoaba lor... Am decis ca trebuie sa ma acomodez incet cu atmosfera si aerul frantuz asa ca ziua am dedicat-o orasului Macon, adica loco. Dupa ce am colindat hai-hui, fara un obiectiv anume, prin cartiere de case pietruite pline de iedera uscata, parcuri cu alei de pietris, cateva catedrale asezate neostentativ in cartierele de locuinte, am ajuns printr-un noroc si in centrul orasului unde ma astepta cu geamurile aburite o cafenea. Si asa incepe obsesia mea transformata intr-un obicei : coffee and croissant.

Scrieri:
"O cafea cu lapte si un croissant langa catedrala din Macon. O braserie micuta cu acoperis de sticla prin care pot vedea cerul incetosat de o ploaie marunta... e cald inauntru si o aroma de cafea cu zumzet frantuzesc si fosnit de ziar"

Am plecat apoi sa imi continui plimbarea si acomodarea...am coborat pe chei Saone (raul care ofera localnicilor o asezare perfecta a multor cafenele...loc de relaxare si vorbaraie daia repezita de-a francezilor!)

Scrieri:
"Sunt pe malul Saone, multe lebede si trei sezlonguri, miros de tescovina si foarte multa liniste...."

Vezi poze

O calatorie intr-un film frantuzesc

Calatoria mea a inceput intr-o marti seara...stateam linistita la calculator si imi compuneam cererea de concediu (mai aveam vreo 7 zile de concediu pe care eram obligata sa le iau!!). In capul meu se desfasura un plan de actiune pentru aceste zile..sa ma duc la Slatina, sa o vad pe mamaie, sa ajung si pe la Craiova pe la L., in fine...se anunta un concediu "obositor si solicitant"...cand deodata imi apare o fereastra de mess cu o conversatie scurta si la obiect care a dus la decizia de a-mi rezerva bilete la avion pentru vineri la pranz catre Franta...zis si facut.
Vineri eram urcata in avion cu o frica de groaza pt ca zburam pt prima oara singura..

Scrieri:
"Parte din Europa e acoperita de ceata...o vad de la fereastra avionului..e o pacla atat de deasa incat nu se vede nimic...mai trec din cand in cand avioane pe langa noi care pur si simplu "zboara", au o viteza uimitoare. Din avion nu percep cu ce viteza mergem dar vazandu-le ...e ametitor de repede.."

Day 1

Am urcat pe Solutre de unde am vazut pt prima oara panorama dealurilor si vailor pline de vita de vie cat vedeai cu ochii.Soare, cald, vant, o iarba deasa,inalta,uscata si aproape alba, niste corcituri de cai cu magari (nu mi-am dat prea bine seama de procentul genetic din fiecare), A.imbracat elegant in pantaloni si camasa (ii mai lipsea cravata!!), saracu venise direct de la birou din Paris!!
Am purces apoi pe niste drumuri stramte (cu care ulterior m-am obisnuit si le-am si invatat) si am ajuns la Cluny...m-am plimbat pe stradutele pietruite croita sa inspir cat mai mult aer
autentic. Tocmai bine ca am nimerit intr-o zi de sarbatoare in oras.Aici exista si una dintre universitatile de prestigiu ...eh... si in ziua respectiva toti studentii indiferent de ani erau pe strazi de nebuni dar organizati: cei din anul 1 erau imbracati in uniforma, ceilalti in niste halate de atelier cu tot felul de desene personalizate pe ele, iar cei mai versati ii recunosteai pt ca aveau la gat un lantisor cu un medalion in forma de echer, sigla universitatii. Smecheria era ca bobocii trebuiau cinstiti de catre astia mai mari...toata ziua!!
Dupa ce am umblat prin niste magazine micute cu tot felul de obiecte si mai mici si practice, am si cumparat o fata de masa sic si un suport de servetele din fier forjat..ne-am asezat la o masa la o cafenea unde am baut kir si am socializat cu 2 boboci asezati langa noi (un alb si un negru!!) care s-au dovedit a fi romani..ei bine, DA! in acel orasel uitat de lumea noastra moderna am dat peste doi romanasi de-ai nostri dusi acolo la studii (ca sa fiu sincera cel alb era ungur din Timisoara si cel negru era jumatate roman din Cluj!!)

Scrieri:
"Azi am baut kir si am fost in Cluny, oras universitar cu fratii si traditii, cu magazine mici cu chestii de bucatarie, si ne-am intors la Macon pe un shortcut peste dealuri, care, dupa ce ca era sortcut, mai era si fff stramt!"

Seara am fost la un restaurant dragut de familie unde am mancat numai bazaconii (picoare de broasca, chec umplut cu sange gatit, un fel de carnat umplut cu pasta de sunca!!, si paste cu pui) si am baut un vin bun...apoi somn profund.

Vezi poze

Trairi

Am trecut intr-o singura zi , de la pranz pana seara, prin stari diametral opuse...si cand zic stari ma refer la trairi intense, ganduri ascutite ca pumnalele care strapung creierul si duc la dureri (placute sau neplacute) ce provoaca lacrimi. Da...am avut o dupamiaza in carea amintirea mortii unui prunc a fost compensata de o palpaire, ca zbaterea aripilor unui fluture, in palma mea a miscarilor fetale ale altui prunc.
Atata tragic si durere, atata speranta si bucurie in ochii celor doua mame... atata revolta si neputinta, atata dorinta si entuziasm in privirea mea.
M-am simtit zguduita de cele doua evenimente pana in strafundurile mele emotionale, mintea mea se straduia anevoios sa le analizeze, sa le grupeze, sa le dea un aer realistic.
Viata te biciuieste brutal si tactic cu momente care te tulbura, te zdrobesc si te ridica.... nu exista invataminte, nu exista pilde sau obiceiuri, sunt trairi tulburi care trezesc... trezesc simturi si deschid compartimente emotionale complexe.... te fac constient de dragostea sau durerea din ochi; de muzica, linistea sau strigatele din urechi; de sarutul cald, dulce sau rece de pe buze....si, mai presus de orice, de cat de dureros de putin traim cu aceasta intensitate...

Vreau sa traiesc bucuria si sa o iubesc...

Regasire

Zi de octombrie...incepe mohorat, cu o dimineata intunecata de nori. Ma trezesc din amorteala somnului si imi dau seama ca sunt singura. Inghit cu greu acest gand si ma ridic alene din pat cautand idei de care sa ma agat sa obosesc timpul care mi-a ramas pana la urmatorul vis.
Nororcul meu...sunt haine de spalat, de facut curat si un teanc de vase in chiuveta...am rezolvat-o pana la 1 p.m. ...apoi mai am un film de vizionat si tre s-o ridic pe sora-mea de la gara....ah..aproape se face seara...mai am putin!..

Somn usor!

Moment de luciditate

Azi intre 2 momente de realitate uzuala am fost lovita de o senzatie usor neplacuta de luciditate...nu stiu exact cum s-o descriu mai bine ca sa devina palpabila: o trezire brusca a tuturor simturilor cu ajutorul carora m-am ancorat pt o secunda in Timpul universal. Am simtit pt o clipa ca fac parte din eternitatea Universului nostru, rupta parca dintr-o clipa atemporala si am privit in jurul meu si nu am vazut nimic si m-am speriat. Am scuturat repede din cap si mi-am revenit: eram in casa, usor somnoroasa si urma sa ma uit la un serial...
Uneori te ia viata pe sus si te invarte si te ameteste, zilele si anii trec si amintirile se aduna ca episoadele intr-un serial prea lung si prost al carui final nu se mai intrevede concret si care oricum numai conteaza... si dintr-odata momentul zgomotos de publicitate te surprinde neplacut, ca o trezire dintr-un somn usor de dupa-amiaza.

De ce ne place sa ne drogam cu vise si momeli placute, si de ce cruditatea realitatii e atat de dureroasa nu pot sa inteleg...De ce nu ne oprim cu serialele la prima serie si tindem sa intindem actiunea ca o guma proasta mestecata la infinit iarasi nu pot sa inteleg...

Somn usor...sau vizionare placuta!

Cartile si personalitatea

Am dat un titlu pompos ca sa sune bine...sunt satisfacuta: am citit ieri o carte. Da, am citit o carte pe nerasuflate, ce-i drept nu prea mare, de 200 de pagini, si nici prea profunda dar deajuns sa imi fure 3 ore dintr-o seara ce se anunta plictisitoare. Stiu ca nu pare mare lucru dar pt mine era o durere profunda faptul ca n-am mai gasit dispozitia, timpul si cuvintele care sa ma mai tina intinsa in pat, cu ochelarii pe nas (care maresc nitel literele astfel incat ochii sa nu mi se incetoseze spre sfarsitul cartii sa mor de oftica pt ca nu pot sa termin cartea) si cu un picior intepenit sub mine de la o pozitie proasta in care m-am uitat pe mine insami.
Suna penibil cand zic ca imi caut carti sa nu fie prea groase, ca sa le pot citii in 5-6 ore, dar in cazul meu e periculos sa imi puna cineva in mana o carte cu 2-3 volume pt ca ajung sa imi pierd toata noaptea si ziua si mesele numai ca sa termin. Stiti voi pe aia de se joaca un joc pe calculator in disperare....asa sunt eu cu cartile. Nu concep sa lasi o carte jos din mana pana la final. Nu-i inteleg pe aia de citesc prin metrou sau autobuz...wtf!! citesti 10 pagini pana la statia urmatoare si apoi inca 10 dupa 8 ore de munca??? dar ce citesti? bancuri???
Si cititul poate fi un drog..ca filmele, serialele, numai ca iti solicita mult mai mult mintea si imaginatia, si te scoate total din realitate.
Azi am fost la consultul periodic. Printre altele, in afara de faptul ca aparent sunt sanatoasa, am dat si un fel de test psihologic (acelasi ca anu trecut) cu cateva zeci de intrebari...la un moment m-a pufnit rasul. In timp ce raspundeam DA, NU, mi-am dat seama ca, la aceleasi tipuri de intrebari care erau puse sa te prinda daca minti, eu raspundeam diferit. Dar nu pt ca minteam, ci pt ca pur si simplu la fiecare intrebare imi imaginam altfel de situatie in care eu ma coport diferit.
Realizam in timp ce se derulau intrebarile ca sunt la fel de schimbatoare ca vremea intr-o zi torida de vara care spre seara se transforma intr-o ploaie furtunoasa si calda, urmata de o noapte racoroasa cu cer plin de stele.

Poetic...stiu. M-ai pe scurt: pt cei care cred in caracteristicile zodiilor "sunt in Gemeni".

Liniste

De 3 zile sunt intr-o dispozitie foarte buna. Ma simt linistita ... ba chiar mai mult spus impacata cu mine insami si cu singuratatea din jurul meu. Da, ati auzit bine: ma simt bine cand sunt singura!
Poate ar trebui sa explic si ce inseamna asta: eu am o problema...nu-mi place sa fiu singura. Daca se intampla sa nu am vreun serial sau vreun film la care sa ma uit ..turbez!!! Nu carti...parca n-am mai avut rabdarea sa citesc o carte cu toate ca imi placea atat de mult...in copilarie sacrificam orele de somn, atat cele de dupamiaza (cand mama credea ca dorm linistita in sufragerie, eu devoram cartile din biblioteca), iar noaptea, pana cine stie la ce ora, cand ma dobora somnul, citeam sub plapuma, cu lanterna, carti politiste!! Ce vremuri!!
Acum sa revenim...ce obisnuiesc sa fac cand raman singura?! ..sun un prieten :))
Si sa te tii cand te apuca nebuniile pe la 10 seara...pe cine dracu sa suni la ora aia...oameni mai au si ei treaba..somn, nu sa stea cu nebuna de vorba.
In fine, ideea e ca ma simt bine acum si singura. Eu cred ca e nivelul urmator pe scara maturizarii mele...nu radeti, dar eu urmaresc indeaproape evolutia mea in randul omenirii. Mereu ma uimesc cu cate o transformare, uneori radicala, a gandirii mele, si mai ales a psihicului meu. Nu stiu daca sunt pe calea cea buna, unii ar zice ca e tragic, altii ca e de aplaudat, dar ma simt bine si nu-mi pasa de ce zice lumea.
Si nici macar n-a venit primavara!!

De Revelion

Vorbeam zilele trecute cu niste prietene despre emotia care ne cuprindea in apropierea sarbatorilor de iarna. Concluzia a fost ca ne distram cam mult si petrecem cam mult ca sa mai apreciem momentele astea anuale.
Cine nu era inebunit de placere si curiozitate in asteptarea lui Mos Craciun (impropriu spus...cu totii stiam ca nu exista aceasta fantasma dar satisfactia primirii unui cadou surpriza era nepretuita)? Ajunsesem sa salivez inainte la cele 2 portocale si punga cu arahide in zahar alb!! Ah.. si cartile pe care mi le aducea Mosu....tot timpul doar 2, dar de ajuns ca in ziua de Craciun sa mi-o petrec citind cu infrigurare aventurile lui Tom Sawyer si a le lui Huck, sau sa intuiesc criminalul ce pusese otrava in bomboanele de ciocolata cu lichior!
Acum in cel mai bun caz primesc bani!!
Si Revelionul? Cate pregatiri inainte de petrecerea de rev, cata alergatura, cate planuri si organizare, cate liste cu cumparaturi....si nush cum dracu se intampla ca tinuta de rev tot timpul o lasam ultima pe lista si tot timpul trebuia sa improvizez ceva. Cata distractie era toata noapte si cat de rupti eram pe la 3 dim si tot nu ne lasam batuti...si acum stam ca leprele la tot felul de chefuri, bem pana numai putem si tot nu ne dam dati pana nu se face 6. Pai ziceti voi cum ar mai fi sa ma duc acum la o petrecere de rev si sa stau pana dimineata cand doar ce am fost acu 1 sapt la petrecerea de la firma unde distractia a tinut pana dimineata (il apucase pe unu cantatu la chitara la ora 4am)? Unde mai e noutatea, placerea si interesul??

Mi se pare mie sau ne distram cam mult, petrecem cam des, avem tot ce ne trebuie si nu prea ne mai incita nimic?

Merry Christmas! Sorcova morcova!

Superficialitate

Lumea se joaca asa de usor cu unele cuvinte... si unele cuvinte dor, dor atat de tare ca te sufoca.
Sunt glume spuse in vant cu zambetul pe buze, sunt suferinte ascunse in poante, sunt nelinisti transformate intr-un ras nervos, sunt secrete preschimbate in sinceritati.

Imi vine sa plang cand zambesc...de frica poate ca zambetul meu e doar un vis, doar o parere a unei alte clipe. Imi vine sa plang cand privesc copiii jucandu-se in parc, privesc intr-o parte de rusine cand vad indragostitii sarutandu-se...

Depresia de toamna...here we go!!

Vacanta!

Am avut o vara plina de concedii, calatorii, nunti.
Promit ca la anu nu ma mai duc decat la max 3 nunti. Nu se poate sa pierd weekend de weekend cu atatea nunti : aperitiv, peste, sarmale, friptura si tort. Si mai presus de toate ma mai usurez si de niste bani! Fara suparare dar oricat de distractive ar fi nuntile prefer sa merg la munte sau la mare! Stiu..sunt o egoista!

Intr-o zi cand o sa am ceva mai mult timp si mai mult chef o sa stau sa povestesc pe unde am umblat si ce am facut...si cu poze!

In rest...viata merge inainte bla bla ....nimik nu s-a schimbat din pacate!

i'm yours

Well open up your mind and see like me
Open up your plans and damn you're free
Look into your heart and you'll find love love love love
Listen to the music of the moment people dance and sing
We're just one big family
And It's our God-forsaken right to be loved love loved love loved

"i'm yours" jason mraz

Tu sau Eu

Tu=copac sprijinit in negura padurii; Eu=frunza rupta din tine alunecand pe luciul apei; Tu=vant involburat de primavara; Eu=particula de praf dansand pe o raza de soare; Tu=cer instelat in noapte; Eu=puf de nor mangaindu-ti palmele; Tu=zambet de copil; Eu=lacrima din coltul ochilor.

Implorare

Ce urati sunt copacii fara frunze...ca oamenii fara zambete. Cum stau cu ramurile inaltate spre soare intr-o continua implorare pentru o minune. Si au si de ce...primavara Soarele ii rasplateste pentru fidelitate cu milioane de zambete verzi. Oamenii nu implora pe nimeni pentru un zambet...stau urati in incruntarea lor si primavara ii gaseste prafuiti si moracanosi.
Zambesc, zambesc chiar des si uneori si rad...sunt pregatita sa vina primavara, sa primesc si eu imbratisarea ei verde si parfumata. Ridic si eu bratele catre soare si in implorarea mea imi cer dreptul meu la viata, asa cum o face si restul Naturii....si astept.

...

E greu sa stai lucid intr-o lume nebuna dupa ameteli...E greu sa nu te lasi inselat de aparente atunci cand aparentele sunt asa inselatoare...E greu sa nu crezi cand vezi ca toata lumea in jurul tau crede...E greu sa nu te lasi furat de iluziile zambetelor binevoitoare...E greu sa nu visezi atunci cand vrei sa speri cu putere...
Astept primavara ca pe o doza masiva de adrenalina...vreau sa inebunesc de energie, vreau sa zambesc la lume pe strada, vreau sa miros a zambile si frezii si liliac, vreau sa ma intind in iarba si sa ma stramb la soare...