Vreau razboi!

Hai dracu, la noi nu incepe nici un razboi?! Pe cuvantu meu daca nu m-am plictisit de viata asta tipizata pe care o traim cu totii: te nasti, gradinita, scoala, facultate, servici, casa, copii, nepoti, pensie, mori.
De cand ma stiu mi-am dorit sa traiesc si io o perioada d-asta importanta in istorie (eventual a locului unde traiesc): un razboi, un cataclism ceva..sa fug in munti, sa traiesc in pesteri, sa vanez si sa manac friptura la protap(!!), sa imi urmaresc dusmanul indeaproape printre ruine cu pusca la ochi, etc etc.
Nimic, frate, o plictiseala si o prosteala pe la tv si in ziare de te doare capu...nu se intampla absolut nimic.
Ba au mai inventat astia acum bomba care se duce direct la tinta si are raza de actiune (adica de explozie) redusa incat sa faca distrugeri minime!! Halal razboi!
O sa ne inmultim ca iepurii si o sa ajungem sa mancam cimentu de pe pereti, eventual un plic de prafuri cu gust de salam sau niste mancaruri "inchipuite" ca alea din "Star track" (daca mai tineti minte cum faceau aia: se gandeau la ciorba de burta si instant aparea intr-o nisa castronu :D).
Macar un asteroid!!...poate niste extraterestii suparati :)) ...da chiar nimic, nimic?!
Speranta moare dupa mine!

Mancarea zeilor

Am descoperit ieri ce manaca zeii: salata de fructe.
Carevasazica luam una banana coapta taiata rondele, 1-2 piersici zemoase taiate felii, 2 prune domnesti (cica asa le zice) carora li se scot samburii, 2 felii de pepene galben (dintr-ala corcit intre pepenele 'necacios si cantalup) taiate cubulete si eventual cateva feliute de mar verde.
Se amesteca toate intr-un bol si se serveste rece cu furculita.

N.B. Sa aveti langa voi si cateva servetele deoarece se va lasa cu o explozie de parfum si arome, papilele voastre gustative vor fi exploatate la maximum si totodata valuri, valuri de salivatie vor incerca sa sustraga toate particulele magice si sa le plimbe prin toata gura si uneori sa dea pe margini (!!).

Pofta buna!

Revigoreaza-ti simturile!

Zilele trecute, cand nu faceam nimic deosebit (doar spalam vasele si evident mintea imi fugea aiurea pe maidanele amintirilor...ce dracu sa faci in timp ce executi o activitate atat de plictisitoare!!) la un moment dat mi-am adus aminte de Pepsi la sticla din anii copilariei!! Va jur ca pentru o secunda am simtit gustul ala dulceag, putin aromatizat cu caramel, un pic acidulat, am auzit in urechi clinchetul sticlelor din lada aia mare si prafuita de la bodega din coltu satului de la bunici, si parca buzele mele au dat de ciumbritura de la gatul sticlei (toate sticlele alea erau putin ciupite ..probabil de la atata reciclare :D). O sa ziceti ca si pepsi de acum e la fel ca cel de atunci...dar nu, ala era atat de bun si atat de dorit si asteptat cu disperarea unor copii ai caror dinti nu erau deloc stricati de nici un "dulce", ca de, nu prea se gasea.
Vacantele de vara la bunici erau o competitie intre noi copiii ce ne bateam pe lada aia de pepsi care venea o data la o saptamana si bietul vanzator nu avea incotro decat sa le imparta si sa ne dea cate 1-2 sticle la fiecare. De fiecare data la inceputu vacantei inainte de prima achizitie de pepsi, dadeam fuga in beci si cautam cu infigurare cele 2 sticle goale returnabile. Le gaseam pline de praf intr-un ochi de pivnita, lasa-te acolo din vara trecuta (probabil ascunse de mine ca nu cumva mamae sa le gaseasca si sa le utilizeze la alte prostii). Imi amintesc cum alergam cu ele varate intr-o plasa, dar tinandu-le in brate ca nu cumva sa se sparga una de cealalta in fuga mea spre "magazin", la intoarcere evident ca tot cu ele in brate veneam ca imi era frica de dopurile alea de metal ca o sa sara si o sa curga toata licoarea minunata!! Ce senzatie placuta era cand beam pe nerasuflate prima sticla!
Si cand ma gandesc ca acum am prieteni care beau pepsi sau cola ca pe apa!! Ce risipa de placeri si senzatii!!
Noroc!

Cine e fiul lui Dracula??

Recent am intrat in ultima vacanta luuunga...si am un chef sa stau degeaba de nu va inchipuiti, cu toate astea am reusit sa ma mobilizez pe fiecare zi sa ma scol de la ora 12 (stati linistiti ca tot 9 ore dorm, tinand cont ca ma culc pe la 3-4 a.m).Ma streseaza un lucru tampit: de fiecare data cand am ceva static de facut, cum ar fi invatatul, am un chef de hoinareala cumplit, in schimb cand am o mie de activitati de indeplinit intr-o zi, vad in fata ochilor numai patul!! Ce creier tampit trebuie sa am(!!)!
Am vazut azinoapte pe TVR un film despre Dracula realizat in parteneriat cu cinematografia romaneasca si, in afara de o gramada de ineptii (ca nu intelegeam cum au putut romanii care au participat la film sa permita sa se abereze in halul asta(!!), deoarece se vroia un film bazat pe istoria reala Romaniei), am realizat cat de prost joaca actorii romani comparativ cu cei mai prosti actori (cred ca erau americani ca se vorbea in engleza, una stricata evident in ton cu accentul romanesc {asta iar n-am s-o pricep niciodata: de ce cand actiunea unui film are loc in Franta actorii americani trebuie sa joace in engleza cu accent de francezi??!!}). Bomboana de pe tort a aparut la final, cand are loc reintalnirea dintre fiul lui Vlad Tepes si himself...n-o sa ghiciti niciodata cine era fiul marelui Dracula?! Era marea vedeta din telenovelas romaneasca Dan Bordeianu (ala cret, cu fatza de looser si aschilopat...am stat ceva timp sa imi aduc aminte cum il cheama!). M-am tavalit de ras cu toate ca era o scena plina de dramatism (asa cum ii place marelui actor sa joace, ca numai plangand l-am prins prin telenovele...evident nu razand ca doar e telenovela!!)...in fine, pacat ca s-a terminat filmu pe la 2.30 a.m. ca ma mai tinea si pe mine treaza sa mai retusez la LD.