"bizi"

N-as putea spune ce am facut in ultimele cateva luni...de fapt nici nu stiu cum au trecut si in nici un caz nu as putea spune ca am fost "bizi".
Intotdeauna am crezut ca atunci cand voi fi mare si voi avea un job si niste bani viata va fi mult mai simpla si mai frumoasa...bullshit!
Daca ai un job asta nu inseamna ca ai scapat de stresul dinaintea examenelor pe care l-am simtit cu totii in timpul facultatii...sau vina aia surda care ne chinuia mintile ca n-am fost la nush ce curs, stagiu sau raport de garda...nup! Nu scapi de stres si pace! Acum obiectivele s-au schimbat, stresul si manifestarea lui a ramas aceeasi. Ma trezesc uneori , in timp ce imi savurez pastele=cina= la ora stirilor, seara, ca n-am mai fost atenta de 10 minute si m-am gandit aiurea la cinestie ce cacatisuri legate de servici. Si nu va inchipuiti ca am un job stresant ...nici pe departe...dar te leaga. Cred ca orice activitate pe care o desfasori cu regularitate are metoda ei de a-si lega sfori in juru mintii tale...pana ajungi sa uiti de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. Si uite asa dispare "cheful" = acest lucru minunat din vietile noastre fara de care nu putem trai.
NU AM CHEF! de cate ori nu ati auzit replica asta spusa de vre-un prieten sau chiar de voi atunci cand se pune problema de a iesi din cotidian, din rutina, din gandurile si activitatile infinite legate de job.
Ma chinui cu spor sa ma urnesc de acasa in timpul saptamanii de lucru- seara dupa servici...si atunci cand reusesc eu, nu reusesc altii.
Ieri mi-a zis o prietena din facultate ca ar trebui sa ne fie rusine de noi insine ca ne vedem asa rar si ca macar o data pe luna sa ne intalnim...intrebarea e cand? Cum sa-ti coordonezi cheful tau cu cheful altora si pe langa asta sa iti mai coordonezi si timpul?
Am ore in sir petrecute in masina, singura, pe meleagurile patriei, si mereu imi propun sa sun cate un prieten, macar sa vorbim prin telefon daca altfel nu se poate sa interactionam. Imaginati-va ca nici asa uneori n-am chef!! Nu ca nu as vrea sa sun..ci pur si simplu NU AM CHEF!

Poze

Click aici daca vreti sa vedeti niscai poze despre ce v-am vorbit.

Part 2

A doua zi ne-am suit in masina si am plecat spre Milano. Drum drept, linistit, relaxant =autostrada de 3 benzi; nimeni nu folosea a 3-a banda(?!). Un Ferrari m-a depasit cu 140km/h dupa care s-a bagat linistit pe a 2a banda si a lasat-o mai moale..la 130 (?!). In schimb a trecut pe langa mine zburand si facand cu flashurile o Octavia de Romania (evident unu dintre taranii de pe autostrazile patriei scapat si el peste hotare!!).
Am nimerit in Milano intr-o zi de sarbatoare, drept urmare toata lumea avea liber...orasul era aproape pustiu, doar noi si turistii ce mai cascam ochii pe acolo. E un oras imens, dar nu coplesitor, cladirile (blocurile) nu mai inalte de 5-6 etaje, aranjate,dichisite pana la ultimul detaliu, nu erau 2 la fel. Strazile largi, marginite de copaci adevarati (nu arbusti ca pe la noi) ce umbreau trotuarul (norocul nostru...ca altfel muream de cald). Am vizitat cetatea (orasul vechi) care era o imensitate de ziduri in mijlocul orasului, dar dupa ce treceai de ziduri intrai intr-un parc imens ce cred ca putea sa gazduiasca tot orasul intr-o zi de sarbatoare.
Lihniti de foame ne-am asezat la o terasa a unui restaurant la iesirea din cetate (restaurantul era foarte elegant inauntru dar ni s-a parut mai adecvat pt tinuta pe care o purtam-pantaloni scurti si maieu- sa ramanem pe terasa. Am servit pizza si paste (altfel ce?!) facute bineinteles cu cele mai bune ingrediente (asta am observat de altfel peste tot pe unde am mancat, ca nu incercau sa se imbogateasca avand cele mai proaste ingrediente si punand pretul maxim posibil...asa cum se obisnuieste pe la noi); Dar cel mai incantata am fost de inghetata ca era facuta "de casa" cu ingrediente naturale lapte, frisca si sos de fructe= cea mai buna pe care am mancat-o in viata mea.
Cu burta plina am plecat sa bananaim prin "centru"-pe Lipscanii lor-(care m-au lasat la propriu cu gura cascata!!). Prin cele cateva magazine care erau deschise, printre care si Sephora, am observat ca preturile erau cu 20% mai mici ca la noi, asa ca halal Milano cel mai scump oras, veniti in Bucuresti sa vedeti preturi!
Am vazut Scala din Milano (unde in imaginatia mea bogata mi-am facut rezervare la cateva spectacole), dupa care am vizitat Domul pe care tre sa-l vezi cu ochii tai ca sa crezi ca exista asa ceva pe planeta Pamant. E o constructie impresionanta, cu fiecare centimetru patrat sculptat in marmura stralucitor de alba ( ce-i drept era proaspat renovata, spalata), iar inauntru ochiul meu neavizat a putut sa recunoasca niscai picturi veritabile opere de arta ( bine nu vreu sa povestesc ca am fost obligata sa-mi cumpar sal ca sa pot sa intru in catedrala..dar ce-i drept mi-am luat sal din Milano!!).

Photography is Jazz for the eye-part 1.

Concediu 2 saptamani.
Am tinut cu dintii de planul meu bine organizat:
Dupa un drum dezastruos si interminabil prin Romania care a durat vreo 12 ore (am prins si ploile torentile din vestul tarii); odata iesiti din tara am mai facut vreo 5 ore pana in:
Viena-oras coplesitor de frumos; cladiri maiestuase, muzica buna, parcuri largi, oameni placuti. Nu stiu daca din cauza asocierii dar m-am simtit ca la opera in acest loc. Traficul in oras era o placere...am mers si eu ca restul lumii cu 60/h, tinand banda si in mod surprinzator avand noroc la fiecare semafor (toate mergeau ceas!)...evident cand se lasa seara nu ma puteam abtine sa n-o calc nitel m-ai ales ca eram doar eu si vreo cativa bulgari ce bananaiam la ora aia asa tarzie cu masinile (adica 23 ale serii). Am vrut sa traiesc in Viena ...si o parte din mine inca mai vrea! Am mancat cele mai bune prajituri din viata mea, am vazut "Carmina Burana" pe ploaie in parc, am baut zmeurata, m-am plimbat cu bicicleta (doar in cerc..traficul era haotic pe benzile speciale de biciclisti :)). De fiecare data cand o sa am ocazia o sa vizitez Viena= orasul din visele stralucitore ale operei clasice.
Ne-am trezit intr-o dimineata devreme, am baut cafeaua si am plecat inspre:
Venetia. Drumul serpuit printre Alpi, tunele lungi ce crestau muntii si in rest: natura verde cat vedeai cu ochii; am mers 6 ore de placere. Adriatica e calda si albastra cu noante intunecate de la adancimea apelor, dar limpede si cu miros de apa dulce. Nu zici ca esti pe malul marii ci mai degraba pe malul unul lac imens.
Venetia- orasul stradutelor inguste si intortochiate, aleilor cu apa si sutelor de podete, al cladirilor cojite de umezeala, ferestrelor cu flori marunte si vii colorate, al rufelor intinse la soare de-a curmezisul strazilor peste capetele noastre, al vitrinelor cu masti stralucitoare si sticla de Murano cu infinitele culori si forme (in fata carora am ramas fascinata...incremeneam in fata laditelor cu medalioane, cercei, inele, farfurioare,etc...).Evident orasul era impanzit de gondole si gondolierii lor foarte zgomotosi si certareti, totul spre deliciul spectatorilor ce le faceau poze de pe podete. Mancarea specifica (nu numai in Venetia..am observat apoi)= pannini= un soi de sandwich facut din ingrediente de cea mai buna calitate..incepand cu painea si terminand cu tot felul de felii de jamboane, branzeturi si legume!

Caldura mare cu peripetii...

1. Am fost in mai in France sa arunc o privire la alpi...ce-mi vazura ochii numai creieru meu stie!! Zona muntoasa a Frantei cu orasele lor cochete, cu cladiri scunde si cu ferestre invelite in obloane turcoaz m-a extaziat. M-au inebunit muntii care nu se mai terminau atat pe orizontala cat si pe verticala, m-au disperat cu ritualul lor la fiecare masa, m-am transormat pt 5 zile intr-o alcoolica (jur ca n-am baut atat de mult alcool si in halul ala de amestecat la un loc niciodata). Daca n-ar fi francezii aia nesuferiti si maine m-as muta acolo...a si limba aia de rahat pe care nu o inteleg si nu o suport...ritmul ala enervant de ciclic in tonalitate ma dispera! Cateva poze aici.
Am vizitat si Geneva in ziua referendumului ca de ca adevarati cetateni ai acestei tari trebuia sa si votam. Din tot ce am putut cuprinde cu ochiul intr-o zi mi-a fost de ajuns sa ma indragostesc de oras!

2. Din mai incepand am fost in Vama Vache pana acum de vreo 5-6 ori...nici eu nu mai stiu exact...deja drumul pana acolo mi se pare ca drumul pe care il faceam pana acasa in Slatina in anii studentiei...il stiu cu ochii inchisi (nu pot sa zic ca si conduc cu ochii inchisi pt ca inca mai sunt cateva curbe pe care tot insist sa le iau in viteza).

3. Am achizitonat in bagajul meu de cunostinte inca 3 orase : Tulcea, Craiova si Brasov.
Tulcea e un orasel mic cu strazi in renovare completa asezat langa Dunare...evident ca apa face tot farmecu...de fiecare data cand ma duc am o placere deosebita sa mananc clatite cu dulceata pe unul din vaporasele ancorate pe malul Dunarii.
Craiova in schimb e un oras mare, "bengos", cu lume agitata si soferi aiuriti, cu un parc imens (m-a tarat L. sa vad nush ce dracu de castel al Romanestilor, daca nu ma insel, din mijlocul parcului care evident ca era in ruine, un fel de wc public neamenajat :)); ei se lauda ca ar fi cel mai mare parc natural din Europa(!!).
Brasovul e orasul in care m-as muta daca ar fi sa raman in Romania. Oras de munte, usor restaurat (cel putin centru vechi era nitel varuit si arata ok), cu oameni placuti si cu o economie in plina dezvoltare.

VV

Am evadat pur si simplu dintre barierele timpului si spatiului meu! Am impresia ca viata mea se deruleaza pe fastforward; am ajuns sa uit tot ce am facut cu 2 zile in urma ba chiar sa am impresia ca ce s-a intamplat a avut loc aievea in capul meu pt ca altfel ar fi pur si simplu imposibil sa fi existat intr-un timp atat de scurt. Sfidez legile fizicii!!

Inapoi la realitate: fusei in Vama 4 zile si ce bine petrecui!! Ii sfidez pe toti “aristocratii” care crititica acest gen de relaxare ba mai au tupeul sa zica “era o vreme cand in Vama veneau numai oameni civilizati si ce conferinte spirito-metafizice (daca imi permiteti) se tineau!!” Fuck u all!!

Am fost in vama nu sa beau pana la epuizarea alcool-dehidrogenazei ca restul teribilistilor sub 20 de ani (sa nu mint..erau si mai mariJ), ci sa ma relaxez total, sa ies din atmosfera de “hai sa futem timpul in interesul economiei, al banilor si al bunastarii personale”!

Da: am incercat sa dorm la cort (am si reusit pana la ora 4.30 a.m. cand s-a lasat un frig ca dracu si ne-am mutat cu sacii de dormit in masina unde am anchilozat numai datorita rahatului de volan care al dracu nu e rabatabil!! In rest a fost relativ dormibil), nu am facut dus 4 zile (traiasca servetelele umede!!), am mancat intre mese pateu cu chipsuri si cu saratele (ca sa mearga berea …de care am abuzat…cei care ma cunosc stiu ca ma fac prastie de la o bere!…imaginati-va ca am baut chiar 2-3 J) una chiar inainte sa pornesc motoarele spre Buc=eram suparata ca ma intorc si in afara de faptul ca nu prea ma uitam in retrovizoare in rest am mers chiar cu 150km/h); m-am benoclat la cei 5 tipi draguti de pe plaja (jur ca nu erau mai multi); m-am uitat si la fetite …dar slabuta miscarea…L; am bagat in mine ca un porc (ce sa fac daca erau niste autoserviri cu mancare buna buna si super eftina!); am bananait toate terasele in cautare de cafea ( R. se si gandise la o afacere…sa dam o fuga pana in Constanta sa luam un espresor sa-l aducem pe plaja!! Nu l-am luat in seama ca are mintea odihnita, doar invata pt rezi J) si in restul timpului nu am facut nimik doar RELAXARE RELAXARE RELAXARE la marginea valurilor (care erau bestiale, pacat ca apa avea doar 0 grade L).

Lucrurile rele? O. si-a frecat masina de bara de cauciuc a unei dacii si a trebuit sa dea cu scuipat sa stearga urmele (ce sa-i faci, masina de la firma!), R s-a ars ca un porc la parlit , dar el era tot zambitor, cu M. cand ne plimbam pe plaja se benoclau toti la ea ca la urs “uite-o p-asta ce bronzata e!” J; io m-am bronzat doar pe nas; nu am jucat carti cu toate ca m-am carat cu ele (ce-i drept lipsea Busca sa ne explice a mia oara regulile la canasta, Busca saracu era de 12 ore in avion cu Mamaliga si probabil ii speriase pe toti cu frecventa cu care se ducea la WC…ne e dor de voi ,ba, dar Canada ne asteapta si pe noi!!) in rest cred ca lucrurile rele s-au intamplat lu ala de am pus cortu langa el si la ora 9 dimineata noi behaiam pe langa cort (ca doar ne pusesem sa facem plaja sa prindem bronzu de dimineata), radeam si noi si vorbeam porcarii (evident numai in termeni medicali, vorba aia “medici suntem”!!) de a iesit saracu din cort rupt de somn si ne-a varat o amenintare subtila :“noi suntem nitel decalati, la noapte voi o sa dormiti si io o sa fiu treaz!!”; tzeapa lui ca am dormit in masina…pana la urma s-a mutat cu tot cu cort!

Sa ne vedem cu bine la anu in acelasi loc!

nimic

a scrie un blog despre nimic e extrem de greu :))
incerc sa-mi storc creierii sa scot ceva coerent ...si pace
zilele astea pline de soare au fost dezastru pt mine...depozitele mele de endorfine s-au epuizat complet...exploziile de euforie mixate cu clipe de haos m-au adus intr-o stare de letargie completa...seara ma gaseste varata in pat cu ochii beliti la 2-3 seriale-filme si o dorinta acuta de somn luuung care sa nu se termine in nici un caz la ora 8!!
incep sa pierd controlul asupra evenimentelor si asta nu-i bine; starea de betie in care ma gasesc la inceput de primavara incepe sa-si spuna cuvantul!

feeling lucky

Ieri era sa mor de 2 ori...am dormit toata noaptea cu gazele date drumu neaprinse si intr-un mod surprinzator am reusit sa ma trezesc dimineata dupa care am plecat in graba la firma (ca de altfel in fiecare dimineata cand nu reusesc pe toti dracii sa ma trezesc si io ca omu mai devreme, sa manc ceva sau sa bag o cafea...io doar tzusti din pat-baie-haine-masina=15-20 minute); m-am intors seara pe la 7, am intrat in casa si am aprins lumina (gazele mersesera toata noaptea si toata ziua nestingherite)...norocul a fost ca M. lasase in afara de gaze date drumu si geamul un pic crapat si daia am reusit sa nu facem BAU!!

sunt dependenta...

...de oameni, de activitati, de momente pline de nepasare, independente de sirul neintrerupt al gandurilor. Recunosc: ma dorghez...cu oameni. Nu mai suport o singura clipa petrecuta in singuratate, mi-e teama de ce as putea gandii si simtii in momentele alea si de aceea fug cu disperare de ele...nu le mai pot face fata. Oamenii sunt clipe de iluzii: zambesti, vorbesti, asculti...e bine in compania lor, imi adorm toate simturile si reusesc sa fiu eu insami o iluzie...iluzia ca traiesc e indefinit mai buna decat a trai propriuzis.
Oamenii ma rasfata cu minciuni si chipuri de ceara, cu trairi fugace si momente de sinceritate; ii urmaresc amuzata cum se obosesc sa traiasca punand cap la cap fractiuni de secunde petrecute aiurea in imaginatia lor. Se amagesc cu sentimente pe care nu le cunosc dar stiu ca exista, cu imbratisari tardive si pline de anticipari sexuale, cu unele cuvinte aruncate pentru a fi rastalmacite prin bunavointa gramaticii limbii romane.
Ador inselatoria asta perfida de care nu se mai satura umanitatea...e tratamentul meu impotriva durerii de stomac si a palpitatiilor de inima!

inca o zi din my f. life

Viata asta e data dracului...uneori faci ce crezi, apoi faci ce simti, apoi faci ce gandesti si poate din cand in cand faci si ce fac altii (fara detalii).
De ce ne complicam vietile nu pot sa inteleg dar e sigur ca ne place sa gandim mult, sa amestecam sentimente cu impulsuri si cu placeri si sa facem din asta un cocktail dulce-amarui, cu un pic de alcool doar cat sa te ameteasca si cu un amalgam de culori ca sa-ti bucuri ochii, un cocktail numit "viata". Ce se intampla dupa ce il bei? Cui ii mai pasa...ai toate ingredientele sa-ti faci altul, si altul si altul pana cand devii dependent si nu mai stii ce gust are apa, nici nu-ti mai doresti sa o bei deoarece ti se pare prea transparenta, predictibila si reconfortanta. Tu vrei senzatii din ce in ce mai tari, pui din ce in ce mai mult alcool in cautarea lor...pana cand te deshidratezi, ti se usuca gura, pleoapele, mucoasele, pielea si cauti cu disperare o gura de apa...e posibil insa ca intre timp apa sa se fi evaporat si sa fie prea tarziu ca sa o bei...si atunci nu-ti mai ramane decat sa astepti ...ploaia!!
Cine e ploaia ta?