Dupa doua lungi nopti de condus cu pauza de zi de relaxare in piscina unui motel pe langa Thesalonik (!!), iata-ne ajunsi in frumoasa insula! Caca, maca! In afara de 2-3 locuri cu stanci si apa cristalina in rest identic Thasos....asa ca nu merita absolut deloc sa bati drumul doar sa te pozezi cu marea! In alta ordine de idei eram usor relaxati ca nu prea vazuram romani...pana azi!
Dupa o saptamana de relaxare pe o plaja umbroasa cu loc de joaca pt copii, anticipand o alta saptamana plina de zgomotul valurilor, numai bine ca vila de ale carei facilitati beneficiam se umplu de romani, si nu putini, 7 camere!!(cred ca in total sunt 10camere). Hai, hai, chiote si veselie, sezloguri puse in cerc, o boxa puternica legata la telefon, manele de speriara oamenii de alte nationalitati si se mutara in alta parte, dans din buric si tate cum sade bine divelor de romania cu botu rosu si floare in par si....cea mai tare faza dupa care inca nu ma recuperez, venira taranii de romani cu grataru dupa ei!!! Fratioareee, unde punem grataru ca aci sunt multi copaci?! Toate in conditiile in care la terasa plajei mancai un beef steak cu 10E de ma lisei pe degete!
Plecaram inainte sa arda grataru' dar ramasei cu o indoiala: venira sau nu oamenii cu micii dupa ei?(ca lazile de bere, vin si JB-ul incapura in seria 5!)
Tuesday, June 23, 2015
Wednesday, June 10, 2015
Klaus si tot jegul politicii romanesti
Cand spui cu nonsalanta ca ai 10 case facute din meditatii si singura politica e cea de facebook, m-a lamurit busten! Declaratiile din ultima vreme ( de pe facebook ca altele nu are) au un surprinzator grad de toleranta si seninatate in legatura cu tot cacatu din parlament si guvern! Ma gandeam ca o sa profite de valul putenic de votanti antiponta ca sa schimbe macar polii puterii, dar de unde?! Lor le place sa se sclade in aceeasi mocirla puturoasa plina de milioane de euro furate de la buget! Politica nu se face pe facebook asa cum vad ca au multi impresia, se face la Cotroceni, la guvern, in Parlament si mai ales in STRADA! Dar cum parlamentul e imaginea clara a poporului in oglinda, cand nici 10% din populatie nu se mai poate declara onesta (spaga, furt, evaziune, mita, relatii), politica in strada o sa fie exact atat!
Sunday, June 07, 2015
Cum am ajuns cersetor in Anglia
Totul a inceput vineri seara inainte de plecare cand mi-am trimis consortul sa imi depuna niste bani pe cardul de ING, evident cand s-a intors acasa el a uitat sa imi dea cardul, eu am uitat sa i-l cer. M-am trezit sambata dimineata in aeroport cand am vrut sa imi iau demancare ca nu am cardul de ING. Lei mai aveam doar de cursa de intors cu taxiul, asa ca am apelat la cardul de Raiffeisen pe care stiam ca mai am 100 de ron. Intre timp, desteapta cum ma stiti, am transferat banii de pe ING pe Raiffeisen, cu promisiunea inchipuita a bancii ca cel tarziu luni dupa amiaza o sa am banii pe card! De fiecaredata cand plec imi place sa am o rezerva pe un card...in caz de cheltuieli neprevazute.
Plecasem cu Wizz (pt ca m-a convins amicul meu A. ca e companie buna si e ok) zgarcindu-ma la 50E, care s-a dovedit o mare tzeapa, cu o geanta de umar, ca sa fie gratis. Asa ca nu preconizam ca o sa fac mari cumparaturi, teoretic ma incadram in lirere ce musteau in portofel!
Ajunsa in Londra si lihnita de foame, zic sa dau o fuga pe Oxford Street sa mananc ceva si sa beleac ochii prin magazine un pic pt ca ma asteptau prietenii im Cambridge cu grataru pregatit sa ii dea foc! Singurul restaurant pe care l-am gasit a fost evident Macdonalds! Eram atat de lihnita incat nu imi mai pasa ce mananc doar ca la casa cand sa comand realizez ca era 9.30 si se servea doar mic dejun...ghinion! Iau o cafea mare cu lapte pe care o inghit ca lupul din poveste si zic sa imi fac de lucru pana la 10 cand urma sa mananc altceva decat mic dejun!! Intru in primul magazin care il vad, Next, si ma duc la copii (eu nu aveam nevoie de nimic special, A. doar niste pantalon scurti, asa ca P. era beneficiarul de cadouri!). In nici 10 minute mi-am umplut mana de umerase: pijamale, gheaca de toamna, blugi, pantaloni scurti etc....au costat relativ decent, problema era ca l-am indesat in geanta si deja preconizam o eroare in alegerea metodei de calatorie!
Prin Cambridge am mai fost obligatoriu la o tura de shopping cu M. ca asa se impune la doua vechi prietene, apoi luni, desi ma imprumutasem deja de niste cash de la I. ca sa am de bilet de tren am considerat ca mai e loc in geanta de mana si am decis sa ii vars pe toti in contul Primark, ca de, aveam nevoie de sutiene, costum de baie, pantaloni scurti si bodyuri si altele. La iesirea din magazin eram mandra purtatoare de o geanta butoi si un portofel gol, convinsa fiind ca imi intrasera banii pe card ( doar era luni dupa amiaza!).
La metrou dau sa imi cumpar bilet sa ma indrept spre aeroport, era mult prea devreme dar ora exacta sa nu mai intru in nici un magazin, ma costa 16 lire biletul. Evident, fonduri insuficiente! Ma uit pe telefon la aplicatia bancii si vad ca in cont mai am 64 lei, aprox 10 lire! Dumnezeii si Christosii si toate ce le bune tuturor bancilor! Decid sa scot banii de pe card si ma duc la ghiseu sa vad ce optiune imi ofera pt a ajunge la aeroport! Cea mai buna varianta pe care mi-o ofera domnul de la ghiseu e sa imi dea un bilet de 2 lire si ceva pentru metrou pana la gara de unde trebuia sa iau trenul si acolo sa ma descurc la ghiseul de bilete. Zis si facut! Uitai sa va zic ca intretimp imi luasem o apa de o lira pt ca eram fripta de sete, pe care insa, din cauza agitatiei, o pierdui complet nedesfacuta!
Ajung in gara cu pricina, la ghiseu o negresa masiva, nu ca as fi rasista dar ma asteptam sa fie mai de treaba, imi replica acid la toata povestea mea ca imi trebuie 14 lire si ceva ca sa ajung in aeroport si inchide gemuletul! Ma uit in dreapta, in stanga, nu era prea multa lume, imi "suflec" manecile si ma apuc de cersit 7 lire. Primii doi, trei clienti m-au lasat cu buza umflata pana cand un domn mi-a sugerat sa cer "some change" si nu "7 pounds" ca se sperie lumea! Eu ca fraiera ceream cat mai aveam nevoie... Am inceput sa ma dumiresc si cam cine ar putea fi potentiali donatori, barbati intre 30-60 ani, femei in jur de 50...si uite asa am produs eu 7 lire in 30 de minute! Va pot spune ca experienta m-a amuzat teribil pt ca vedeam pe fetele lor incertitudinea ca eu am nevoie de banii aia de bilet sau doar asta e meseria mea (!!) si colac peste pupaza o doamna cu un accent dubios ma intreaba dupa ce imi ofera ceva marintis, de unde sunt? Cand i-am zis Romania jur ca i-a picat fata!
Dupa ce am introdus maruntisiul moneda cu moneda in tonomatul de bilete, negresa terminase programul, am mai ramas cu fix 15 centi. Imi iau bieltul exaltata de fericire, alerg pe peron unde le mai multumesc inca odata celor ce ma ajutasera si ma sui fericita in tren.
Ajunsa in aeroport ma loveste setea si frustrarea ca nu imi daduse prin cap sa mai cerseac in continuare pt macar cateva lire ca sa imi iau o apa! Imi iau un pahar gol de la Burger King si ma duc la baie sa beau niste apa de la chiuveta: supriza de proportii!! Apa era fierbinte si nu puteai schimba pe rece! Am inceput sa rad isteric...care sa fie ghinionul?! Ies din baie croita sa merg la unul din restaurantele din aeroport sa le cer niste apa rece de la chiuveta si cand colo, vad pe o balustrada o sticla de apa identica cu cea de mi-o pierdusem, sigilata, stingera pe un colt! Ma uit in dreapta, in stanga, nimeni; o iau si tule-o! Am baut-o pe nerasuflate!
Care sa fie sansa?!
Banii mi-au intrat pe card a doua zi...dupa ora patru!
Plecasem cu Wizz (pt ca m-a convins amicul meu A. ca e companie buna si e ok) zgarcindu-ma la 50E, care s-a dovedit o mare tzeapa, cu o geanta de umar, ca sa fie gratis. Asa ca nu preconizam ca o sa fac mari cumparaturi, teoretic ma incadram in lirere ce musteau in portofel!
Ajunsa in Londra si lihnita de foame, zic sa dau o fuga pe Oxford Street sa mananc ceva si sa beleac ochii prin magazine un pic pt ca ma asteptau prietenii im Cambridge cu grataru pregatit sa ii dea foc! Singurul restaurant pe care l-am gasit a fost evident Macdonalds! Eram atat de lihnita incat nu imi mai pasa ce mananc doar ca la casa cand sa comand realizez ca era 9.30 si se servea doar mic dejun...ghinion! Iau o cafea mare cu lapte pe care o inghit ca lupul din poveste si zic sa imi fac de lucru pana la 10 cand urma sa mananc altceva decat mic dejun!! Intru in primul magazin care il vad, Next, si ma duc la copii (eu nu aveam nevoie de nimic special, A. doar niste pantalon scurti, asa ca P. era beneficiarul de cadouri!). In nici 10 minute mi-am umplut mana de umerase: pijamale, gheaca de toamna, blugi, pantaloni scurti etc....au costat relativ decent, problema era ca l-am indesat in geanta si deja preconizam o eroare in alegerea metodei de calatorie!
Prin Cambridge am mai fost obligatoriu la o tura de shopping cu M. ca asa se impune la doua vechi prietene, apoi luni, desi ma imprumutasem deja de niste cash de la I. ca sa am de bilet de tren am considerat ca mai e loc in geanta de mana si am decis sa ii vars pe toti in contul Primark, ca de, aveam nevoie de sutiene, costum de baie, pantaloni scurti si bodyuri si altele. La iesirea din magazin eram mandra purtatoare de o geanta butoi si un portofel gol, convinsa fiind ca imi intrasera banii pe card ( doar era luni dupa amiaza!).
La metrou dau sa imi cumpar bilet sa ma indrept spre aeroport, era mult prea devreme dar ora exacta sa nu mai intru in nici un magazin, ma costa 16 lire biletul. Evident, fonduri insuficiente! Ma uit pe telefon la aplicatia bancii si vad ca in cont mai am 64 lei, aprox 10 lire! Dumnezeii si Christosii si toate ce le bune tuturor bancilor! Decid sa scot banii de pe card si ma duc la ghiseu sa vad ce optiune imi ofera pt a ajunge la aeroport! Cea mai buna varianta pe care mi-o ofera domnul de la ghiseu e sa imi dea un bilet de 2 lire si ceva pentru metrou pana la gara de unde trebuia sa iau trenul si acolo sa ma descurc la ghiseul de bilete. Zis si facut! Uitai sa va zic ca intretimp imi luasem o apa de o lira pt ca eram fripta de sete, pe care insa, din cauza agitatiei, o pierdui complet nedesfacuta!
Ajung in gara cu pricina, la ghiseu o negresa masiva, nu ca as fi rasista dar ma asteptam sa fie mai de treaba, imi replica acid la toata povestea mea ca imi trebuie 14 lire si ceva ca sa ajung in aeroport si inchide gemuletul! Ma uit in dreapta, in stanga, nu era prea multa lume, imi "suflec" manecile si ma apuc de cersit 7 lire. Primii doi, trei clienti m-au lasat cu buza umflata pana cand un domn mi-a sugerat sa cer "some change" si nu "7 pounds" ca se sperie lumea! Eu ca fraiera ceream cat mai aveam nevoie... Am inceput sa ma dumiresc si cam cine ar putea fi potentiali donatori, barbati intre 30-60 ani, femei in jur de 50...si uite asa am produs eu 7 lire in 30 de minute! Va pot spune ca experienta m-a amuzat teribil pt ca vedeam pe fetele lor incertitudinea ca eu am nevoie de banii aia de bilet sau doar asta e meseria mea (!!) si colac peste pupaza o doamna cu un accent dubios ma intreaba dupa ce imi ofera ceva marintis, de unde sunt? Cand i-am zis Romania jur ca i-a picat fata!
Dupa ce am introdus maruntisiul moneda cu moneda in tonomatul de bilete, negresa terminase programul, am mai ramas cu fix 15 centi. Imi iau bieltul exaltata de fericire, alerg pe peron unde le mai multumesc inca odata celor ce ma ajutasera si ma sui fericita in tren.
Ajunsa in aeroport ma loveste setea si frustrarea ca nu imi daduse prin cap sa mai cerseac in continuare pt macar cateva lire ca sa imi iau o apa! Imi iau un pahar gol de la Burger King si ma duc la baie sa beau niste apa de la chiuveta: supriza de proportii!! Apa era fierbinte si nu puteai schimba pe rece! Am inceput sa rad isteric...care sa fie ghinionul?! Ies din baie croita sa merg la unul din restaurantele din aeroport sa le cer niste apa rece de la chiuveta si cand colo, vad pe o balustrada o sticla de apa identica cu cea de mi-o pierdusem, sigilata, stingera pe un colt! Ma uit in dreapta, in stanga, nimeni; o iau si tule-o! Am baut-o pe nerasuflate!
Care sa fie sansa?!
Banii mi-au intrat pe card a doua zi...dupa ora patru!
Subscribe to:
Posts (Atom)