am ratat prima ninsoare

Fulgi marunti, ca picaturile de ploaie, reci si speriati imi maingaie fruntea si ma saruta usor. Respir vantul rece si inima imi bate zgribulita de frig si de incantare. In jurul meu rasuna colinde si sclipiri de beteala si sufletul meu tresalta a viata.

NU stiu cine sunt, m-am pierdut in anotimpul asta parca vesnic mohorat...a fost frig si m-am facut mica, mica pana am disparut.

Parfum, caldura...simt...traiesc.

n-am uitat sa traiesc...doar n-am stiut cum

cand lumea se schimba te schimbi si tu odata cu ea; eu nu am reusit sa ma schimb, nu am reusit desi am incercat... nu am reusit sa nu mai cred in idealuri si realitatea m-a izbit din nou in fata cu aceeasi putere ca de fiecare data cand a dorit...

mii de ganduri adunate intr-o singura minte, mii de sperante adunate intr-o singura vointa si toate, toate sunt ale mele...

vreau si sper si pot!

must do

De la Lulu trimitere:

Trei locuri care imi plac in Bucuresti:
1. sa privesc asfintitul soarelui de pe acoperisul blocurilor
2. Cismigiul seara pe la 11.00 in miez de vara
3. gizas ce greu e..nu-l mai stiu pe al treilea, oricat m-as chinui.

Trei locuri pe care le detest in Bucuresti:
1. strazile si traficul cu mirosul sufocant de esapament
2. transportul in comun
3. magazinul Unirea

Trei locuri in care imi place sa merg cu prietenii:
1. la tenis in Regie
2. cu rolele pe aleile alea putine reasfaltate din parcuri
3. la terasa Lucky, in Grozavesti (prietenii stiu de ce!!)

Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege la Bucuresti:
1. Casa Poporului si circul foamei
2. mentalitatea de cacat a romanilor
3. Cladirea aia din Piata Revolutiei care are pe dinafara ziduri vechi si din mijlocul ei rasare mare o cladire din sticla

Cel mai de fitze cartier:
- Salajan=mi se pare ca se muleaza perfect pe cuvantu asta "fitze" de cartier

Cel mai urat cartier:
- sectorul 5 patronat de Vanghelie, e imputit rau si plin de tzigani jegosi

A venit toamna...

...si a mai trecut un an...Asa masor anii, in numarul de veri (doar m-am nascut la inceputu verii!!), si azi a fost prima zi de toamna adevarata, cu ploaie marunta si deasa, cu vant usturator ce smulge incet frunzele copacilor. O sa se goleasca orasul de verdele naturii, o sa devina mohorat si plangacios, o sa dorm mai mult, o sa fiu ingandurata mai mult, o sa stranut mai putin (de fiecare data cand stau in soare stranut: mi se desfunda sinusurile!! :D). O sa beau lapte cald si o sa mananc paine prajita cu unt, o sa stau tot timpul cu picioarele inghetate, dar o sa ma indragostesc din nou de Ploaie...
Azi am simtit-o prima data, m-a sarutat pe fata, rece si mangaietoare, linistitoare si totusi incitanta...Urasc oamenii cu umbrela in prima zi de toamna, e ca si cand te-ai da cu crema de soare in prima zi de vara; treceau pe langa mine grabiti, zgribuliti, speriati ca i-ar putea atinge o picatura. Am alergat, am sarit prin balti, am trecut pe sub copacii care isi scuturau povara in ropote de apa si am ras...
Mi-am amintit de prispa strabunicii si patul de lemn pe care stateam amortita de frig si miroseam parfumul ploii si al vitei de vie de sub stresini, plina de struguri negri. Dormeam mereu acolo in timpul verii, dar nu mai aveam voie odata cu lasarea frigului de toamna (probabil m-ar fi gasit intepenita dimineata!!).
As fi vrut sa petrec ziua asta la munte...sa ratacesc pe poteci, pe sub brazi, sa imi afund piciorul in pamantul moale de muschi si ace de brad, sa asurzesc in linistea padurii...
Mi-e dor de munte!! Mi-e dor de mine!!

Moment de revelatie

Aseara in timp ce ma stresam foarte tare si imi faceam nervi cu unul din subiectele de rezidentiat (mai exact unul din Harri, care e scris mic-mic, si destalanat, n-are cap sau coada; sunt niste informatii aruncate acolo...probabil cei care au tradus sunt niste idioti), deja citisem o pagina si ma durea capul :D (si ma convisesem pentru a mia oara ca medicalele nu sunt pt mine si bine ca materia mea de rezi e din alta parte..) am dat televizorul pe TVR si cum era de asteptat o emisiune despre "11 septembrie". Dar nu o relatare oarecare (altfel nu ramaneam pironita cu ochii pe ecran timp de o ora), era despre una din pozele ce aratau saltul spre moarte al unuia dintre cei surprinsi deasupra locului unde intrasera avioanele. Le spuneau simplu "the jumpers" la toti cei care in disperarea acelui moment alesesera sa NU arda de vii ci sa plojeze in aer 300 de metri . Poza asta fusese publicata a doua zi pe o pagina intreaga intr-un ziar si bulversase populatia, ca mai apoi ziarsitii sa incerce sa descopere identitatea "jumperului", la un moment facand o mare confuzie, pana la urma sa o lase ca pe imaginea "soldatului necunoscut" (cu toate ca la final descoperisera identitatea, familia recunoscuse intr-un mod tacit dar nu vrusese sa aprobe) aici e toata povestea http://www.timesonline.co.uk/article/0,,2092-2069640_1,00.html
http://www.cbc.ca/passionateeyemonday/fallingman/
Discutia despre :e corect sau nu daca a sarit ? mi se pare stupida si inutila...poate numai unul care a sarit si a supravietuit are dreptul sa o faca!!
Pe mine insa m-a izbit tocmai diferenta dintre lucrurile idioate pt care imi omor eu neuronii sau cat de stresati suntem zi de zi pt niste futilitati si cat de profunda si unica (si poate simpla) era secunda aia in care respectivul se decidea sa sara.
Si mai e o chestie care mi s-a infipt in creieri : saltul ala pana la pamant a durat destul de mult, poate cateva secunde bune, s-a si rostogolit de cateva ori in aer (putea fi distractiv in alt context)
...oare ce gandea in momentele alea?!
http://www.metacafe.com/watch/229245/rarely_seen_footage_of_9_11_jumpers/

Vreau...

Vreau sa ma indragostesc, vreau sa iubesc, vreau sa alerg prin ploaie de mana, vreau sa ma sarut cu ceata muntilor, vreau sa ma imbat in parfumul brazilor, vreau sa ma scald in roua ierburilor, vreau sa sorb adierea vantului, vreau sa visez cu ochii deschisi... vreau sa traiesc!!!!

Ca tiganu cu cortu

...asa umblu io de vreo saptamana, de cand s-au decis idiotii de la rectorat sa renoveze caminu cu noi in el. Evident ca, asa cum se intampla in Romania, s-au bucurat de banii luati de la studenti pe perioada verii si s-au gandit sa impuste 2 iepuri dintr-odata: si cu regia platita si cu caminu renovat. Aveam de ales intre 2 optiuni: ori sa las o cheie sa isi faca muncitorii de cap in camera, ori sa stau cu ei sa le tin de urat!! Am ales sa ma mut :((
Dupa 5 ani petrecuti in acelasi loc, acu ma simt ca dracu stiind ca nu mai am locsoru meu, sa lipesc io ce postere vreau pe pereti, sa mesteresc io la toate suruburile, cuiele , clantele etc prin casa, sa dorm cand vreau, sa umblu despuiata prin casa (:D), sa dau cu mirositoare de orice fel (lumanari, betigase, parfum)!
In speranta ca ne-om vedea la casa noastra, va urez: drum bun!

Le Violon rouge

Superb film, l-am vazut joi seara la Procinema si as vrea sa il am in colectie...ma poate ajuta cineva?
linkuri: http://us.imdb.com/title/tt0120802/
http://www.port.ro/pls/fi/films.film_page?i_perf_id=1518151&i_where=1

Metrou

Ca toata lumea care merge cu metroul, ma ocup cu o indeletnicire evidenta: belesc ochii la cei care ma insotesc in vagon: copii, batrani, frati si surori:)). Se desfasoara in fata ta o lume virtuala, plina de drame si bucurii, succese si depresii.
Daca ai de mers mai mult de 4 statii, comuniunea om-om e ca si facuta: intri in viata lor, le cunosti zambetul, plictiseala, nervozitatea si din pacate si mirosul!! Totul incepe de la picioare (nu numai mirosul!!) : daca sunt asezati pe scaun si le intind relaxati, unii si le mai si admira (in special doamnele), daca tocmai a intrat pe usa (nou venit) evident ca tot picioarele sunt cel mai bun loc de inceput cu analiza. Ele iti dezvaluie gusturile vestimentare, temperamentul, slujba, veniturile (nu stau sa va explic cum...probabil stiti:D). Urmeaza apoi o scurta cantarire din ochi a tinutei, posturii si greutatii. Ajungem la fata: aici trebuie poposit mai mult, pt ca fiecare element al chipului iti relateaza alte si alte lucruri noi despre individ: o frunte incruntrata, un nas carn, un dinte lipsa...eh cate povesti! Ideal ar fi ca personajul sa fie si insotit: deodata ai o deschidere mai ampla asupra vietii lui, detaliile navalesc, deja esti partas la momente , clipe din convietuirea lui printre semeni. Ce sa mai, deja suntem "tovarasi", imi poate cere sfaturi ..
Azi am vazut un barbat, imbracat in negru, o uniforma d-aia pe care scria "security" care avea un bot (ca altfel nu pot sa-i zic) care ii atingea varful nasului (stiti voi, cum stati cand sunteti imbufnati sau nervosi) si ma gandeam daca omu ala chiar se chinuie sa mentina mimica aia doar ca sa para un DUR?! A fost amuzant sa il urmaresc o juma de statie pana a devenit banal. Mi-am mutat privirea pe barbatul de vis-a vis care era intr-un maieu maro,cu bratele agatate de bara de deasupra capului si care isi mai incorda din cand in cand muschii, atunci cand probabil se simtea privit. Domne' ce sa zic, era omu proaspat ras, un pic iritat, dar ras subrat, si probabil vroia sa se racoreasca la subtioara!
See you la metrou!

Callatis si nunti

Daca dai televizorul pe la ora 1 noaptea pe TVR2 ai ocazia sa vezi toate vedetele muzicii autohtone falsand la greu si certandu-se ca la mahala cu marele moderator Maruta...pacat ca se termina in seara asta festivalulsi odata cu el distractia de dupa miezul noptii!

Asa acu sa va zic despre peregrinarile mele prin magazine in cautarea unei tinute adecvate pt nunta...nu a mea, a unor preteni buni de-ai mei. Pot sa va zic ca am plecat la "shopping" fara sa am idee de ce caut...ma gandeam sa fie sclipitor (??), sa fie sintetic, sa fie negru, sa fie decoltat...bla, bla..Tot ce am gasit de genu (..) erau de la 2 milioane in sus dar ce sa zic merita pt tona de paiete si margelute de pe ele...
Azi am scapat, ieftin si util, nu e negru si nu e sclipicios :))

Vreau razboi!

Hai dracu, la noi nu incepe nici un razboi?! Pe cuvantu meu daca nu m-am plictisit de viata asta tipizata pe care o traim cu totii: te nasti, gradinita, scoala, facultate, servici, casa, copii, nepoti, pensie, mori.
De cand ma stiu mi-am dorit sa traiesc si io o perioada d-asta importanta in istorie (eventual a locului unde traiesc): un razboi, un cataclism ceva..sa fug in munti, sa traiesc in pesteri, sa vanez si sa manac friptura la protap(!!), sa imi urmaresc dusmanul indeaproape printre ruine cu pusca la ochi, etc etc.
Nimic, frate, o plictiseala si o prosteala pe la tv si in ziare de te doare capu...nu se intampla absolut nimic.
Ba au mai inventat astia acum bomba care se duce direct la tinta si are raza de actiune (adica de explozie) redusa incat sa faca distrugeri minime!! Halal razboi!
O sa ne inmultim ca iepurii si o sa ajungem sa mancam cimentu de pe pereti, eventual un plic de prafuri cu gust de salam sau niste mancaruri "inchipuite" ca alea din "Star track" (daca mai tineti minte cum faceau aia: se gandeau la ciorba de burta si instant aparea intr-o nisa castronu :D).
Macar un asteroid!!...poate niste extraterestii suparati :)) ...da chiar nimic, nimic?!
Speranta moare dupa mine!

Mancarea zeilor

Am descoperit ieri ce manaca zeii: salata de fructe.
Carevasazica luam una banana coapta taiata rondele, 1-2 piersici zemoase taiate felii, 2 prune domnesti (cica asa le zice) carora li se scot samburii, 2 felii de pepene galben (dintr-ala corcit intre pepenele 'necacios si cantalup) taiate cubulete si eventual cateva feliute de mar verde.
Se amesteca toate intr-un bol si se serveste rece cu furculita.

N.B. Sa aveti langa voi si cateva servetele deoarece se va lasa cu o explozie de parfum si arome, papilele voastre gustative vor fi exploatate la maximum si totodata valuri, valuri de salivatie vor incerca sa sustraga toate particulele magice si sa le plimbe prin toata gura si uneori sa dea pe margini (!!).

Pofta buna!

Revigoreaza-ti simturile!

Zilele trecute, cand nu faceam nimic deosebit (doar spalam vasele si evident mintea imi fugea aiurea pe maidanele amintirilor...ce dracu sa faci in timp ce executi o activitate atat de plictisitoare!!) la un moment dat mi-am adus aminte de Pepsi la sticla din anii copilariei!! Va jur ca pentru o secunda am simtit gustul ala dulceag, putin aromatizat cu caramel, un pic acidulat, am auzit in urechi clinchetul sticlelor din lada aia mare si prafuita de la bodega din coltu satului de la bunici, si parca buzele mele au dat de ciumbritura de la gatul sticlei (toate sticlele alea erau putin ciupite ..probabil de la atata reciclare :D). O sa ziceti ca si pepsi de acum e la fel ca cel de atunci...dar nu, ala era atat de bun si atat de dorit si asteptat cu disperarea unor copii ai caror dinti nu erau deloc stricati de nici un "dulce", ca de, nu prea se gasea.
Vacantele de vara la bunici erau o competitie intre noi copiii ce ne bateam pe lada aia de pepsi care venea o data la o saptamana si bietul vanzator nu avea incotro decat sa le imparta si sa ne dea cate 1-2 sticle la fiecare. De fiecare data la inceputu vacantei inainte de prima achizitie de pepsi, dadeam fuga in beci si cautam cu infigurare cele 2 sticle goale returnabile. Le gaseam pline de praf intr-un ochi de pivnita, lasa-te acolo din vara trecuta (probabil ascunse de mine ca nu cumva mamae sa le gaseasca si sa le utilizeze la alte prostii). Imi amintesc cum alergam cu ele varate intr-o plasa, dar tinandu-le in brate ca nu cumva sa se sparga una de cealalta in fuga mea spre "magazin", la intoarcere evident ca tot cu ele in brate veneam ca imi era frica de dopurile alea de metal ca o sa sara si o sa curga toata licoarea minunata!! Ce senzatie placuta era cand beam pe nerasuflate prima sticla!
Si cand ma gandesc ca acum am prieteni care beau pepsi sau cola ca pe apa!! Ce risipa de placeri si senzatii!!
Noroc!

Cine e fiul lui Dracula??

Recent am intrat in ultima vacanta luuunga...si am un chef sa stau degeaba de nu va inchipuiti, cu toate astea am reusit sa ma mobilizez pe fiecare zi sa ma scol de la ora 12 (stati linistiti ca tot 9 ore dorm, tinand cont ca ma culc pe la 3-4 a.m).Ma streseaza un lucru tampit: de fiecare data cand am ceva static de facut, cum ar fi invatatul, am un chef de hoinareala cumplit, in schimb cand am o mie de activitati de indeplinit intr-o zi, vad in fata ochilor numai patul!! Ce creier tampit trebuie sa am(!!)!
Am vazut azinoapte pe TVR un film despre Dracula realizat in parteneriat cu cinematografia romaneasca si, in afara de o gramada de ineptii (ca nu intelegeam cum au putut romanii care au participat la film sa permita sa se abereze in halul asta(!!), deoarece se vroia un film bazat pe istoria reala Romaniei), am realizat cat de prost joaca actorii romani comparativ cu cei mai prosti actori (cred ca erau americani ca se vorbea in engleza, una stricata evident in ton cu accentul romanesc {asta iar n-am s-o pricep niciodata: de ce cand actiunea unui film are loc in Franta actorii americani trebuie sa joace in engleza cu accent de francezi??!!}). Bomboana de pe tort a aparut la final, cand are loc reintalnirea dintre fiul lui Vlad Tepes si himself...n-o sa ghiciti niciodata cine era fiul marelui Dracula?! Era marea vedeta din telenovelas romaneasca Dan Bordeianu (ala cret, cu fatza de looser si aschilopat...am stat ceva timp sa imi aduc aminte cum il cheama!). M-am tavalit de ras cu toate ca era o scena plina de dramatism (asa cum ii place marelui actor sa joace, ca numai plangand l-am prins prin telenovele...evident nu razand ca doar e telenovela!!)...in fine, pacat ca s-a terminat filmu pe la 2.30 a.m. ca ma mai tinea si pe mine treaza sa mai retusez la LD.

Ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?!

O intrebare stupida pe care ti-o pun oamenii cand esti inca la gradinita (poate chiar mai devreme!!) in speranta ca vor gasii in raspunsul tau un semn mesianic ce se va adeveri peste ani si ani... Imaginati-va ce raspundeam io cand eram intrebata: NU doctor! da, exact asa. De ce? pt ca toti copiii din jurul meu erau pasionati de aceasta meserie plina de daruinta si altruism care pe mine una nu ma caracteriza (inca de pe atunci ;)), iar dupa acest raspuns urma profetia: eu vreau sa ma fac cosmonaut!! Toata lumea casca gura intr-o grimasa de nedumerire si mila (saraca de mine imi doream o meserie care nu exista (!!)).
Acum cand m-am facut mare si sunt pe cale de a ma licentia in medicina (asta numai daca dau 1,5 milioane de lei spaga la comisa ce ne asista la licenta (!!)), iar restul prietenilor mei din gradinita tanjesc la meseria mult visata (ha ha) pe care tocmai eu o s-o obtin, "cosmonautul" din mine rade cu burta la stele!! In sfarsit m-am luminat in ceea ce mi-as dori sa fiu "cand voi fi mare intr-o alta viata": inginer de lumini la opera (de fapt nici nu stiu cum ii zice la baiatu ala de la opera care sta la balconul din dreapta si misca reflectorul sau schimba intensitatea luminii in timpul spectacolului..presupun ca nu trebuie facultate pt asa ceva, cu toate ca acu in zilele noastre fara facultate...). Prima data cand am fost la opera (cu ceva ani in urma) am realizat ca ideea anterioara (avusesem io una cu o meserie de bibliotecara dar am auzit ca esti prost platit si e si frig) fusese childish si cand l-am vazut pe nenea ala de sus de la balcon am fost iluminata!!
As fi intradevar un cosmonaut zburator in universurile paralele ale povestilor de pe scena, acompaniat de Bizet, Mozart, Verdi, pierdut printre stelele ce sclipesc in ochii inlacrimati ai tenorilor!...
Ce meserie!

Cioc, cioc...e cineva acolo?

De cateva zile, daca nu chiar saptamani, nu mai raspund la usa...poate sa vina cine o vrea sa vina, poate sa moara la usa mea, dar io nu raspund. Nu am nici un chef sa fiu politicoasa, sa dau indicatii, sa primesc musafiri neinvitati! Cine are treaba cu mine sa se anunte in prealabil, exista atatea metode moderne: telefon, mail, messenger, ca doar nu mai suntem pe vremea porumbeilor calatori (si asta ar fi o solutie, ca doar stau la 8 :)). Uneori chiar ma amuz dand televizorul sau muzica mai tare...sa se auda ca sunt inauntru DAR NU DESCHID!!
Probabil ca asta provine din plictiseala mea de a mai face small-talk cu toti neica-nimeni, acele discutii prelungite in disperare, presarate de zambete la glume stupide, fara haz, mimica fetei concentrata pe blandete si armonie! Ia sa ma mai scuteasca toti prostii planetei adunati in Romania!!
Mi-am selectat cu exigenta prietenii, de restul nu ma mai intereseaza...prefer sa ma simt bine o data pe saptamana decat sa ma plictisesc ingrozitor de cateva ori pe zi!
So...nu va mai obositi sa sunati la usa, n-aveti nici o sansa daca sunteti plictisitori!!

D-ale Romaniei

Zilele trecute am facut si io o descoperire "draguta" de genu "traim in Romania": intr-un bloc pe langa care am trecut de multe ori in ultimul timp zaream la parter prin geamul fara perdele o harta mare a Romaniei pe un perete intreg..ma si gandeam "uite sa tin minte ca aci e o agentie de turism, cu harti si drumetii prin tzara...ce vreau sa fac intr-un viitor concediu!" ....cand colo, alartaieri se deschide mare usa de la balcon ce dadea pe treptele din fata "agentiei"...un damf de posirca si fum de mahoarca, scaunele mici din lemn si un barulet inegrit de fum de Carpati...o bodega in tot sensul cuvantului, daia de la tzara (daca aveti asa ceva!!) cu vreo 2-3 afumati in ea, pitita frumos intr-un bloc nou cu lamita si tufe de trandafiri in fata!!
Ptiu!...s-a dus dracu si agentia mea de drumetii!!!

Cumpar, vand absolut orice si pe mama-mare!!

Carevasazica ma interesa sa cumpar si io vreo 2 telefoane, dastea mai caramida ca sa le dau bunicilor mei...sa-i tehnologizez ca i-a cam uscat romtelecomu la factura!! si ce ma gandesc, daca tot stau in regie si tot am vazut p-aci, lipite de toti stalpii si nu numai, tot felu de anunturi cu "vand telefoane"...sa intru pe site-ul regie..poa gasesc ceva: http://www.regielive.ro/ ....am ramas masca: iti trebuie un creion, un cercel, pisica alba cu pete negre, bratara de aur si de piele, ochelari de copiat(!!), dar ce nu am gasit...toate minunatiile planetei..tot ce vrei si ce nu vrei!
Si daca dupa ce vizitezi site-ul nu te-a satisfacut, intrii pe DC++, pe hub-ul regiei..si sa te tii: se vinde si se cumpara totul in direct (pe pagina principala adica)...daca intrebi ceva, randul scris de tine dispare de pe mainpage in 10-15 secunde (asta asa ca sa va faceti o idee de cat de repede si mult se negociaza diversele produse)!!
Asa ca daca e sa cautati ceva..nu va sfiiti, Regia va ofera orice la super pret!

http://www.evz.ro/article.php?artid=260610

Cand rasfoiam ziarele de dimineata (online) dau peste articolu asta si nu mi-am putut retine uimirea si oroare despre cele ce am citit : cum pot scarbele alaea de medici la 57 de ani sa zica ca o sa ramana spitalul fara personal calificat?? Pe fiecare an sunt 7-10.000 de studenti de medicina care se bat pe cele 2.000 de locuri mizere de la rezidentiat...ca sa nu mai zic ca se presupune ca daca ai prins loc la rezidentiat acel loc reprezinta un post sigur!.. da de unde, dupa ce termini rezidentiatul tre sa te dai cu curu de pamant pana aflii de un post scos la concurs pe care se mai bat alti 30 de looseri ca si tine!! Si stiti care e faza tare..posturile sunt scoase la concurs cu aprobarea celorlalti medici de pe sectie (in functie de nr lor de pacienti..daca le convine sa mai vina unu, sa se imparta si aluia pacientii..aducatorii de spaga).
Ce repulsie imi provoaca sistemul "nostru" sanitar! (drama e ca multi dintre minunatii mei coleg(e) se vor integra perfect in el)
Mai am putin si scap!!

Avatarurile mele

Toata lumea ma intreaba ce e cu gagicii dezbracati din pozele puse ca avatar in YM!...Ei (ma refer la baietii din poze) provin dintr-un calendar al lunii decembrie (nu ma intrebati de ce doar luna decembrie) si mi-au placut atat de mult pozele, corpurile lor muschiuloase, bronzate, udate de apa marii incat nu m-am putut abtine sa nu le shareuiesc si cu altii (observati ca nu zic altele pt ca ma refer strict la barbati...ca sa fiu sincera numai genu masculin a laudat pozele, in glas purtand si nitica invidie...fetele probabil s-au multumit doar sa le admire :))).
Astea sunt singurele poze cu barbati bine in posturi sexy pe care le-am vazut pana acum (in afara evident de vedete de care sa fiu sincera m-am saturat), in general lumea e plina de postere cu femei bune, dezbracate...parca pe planeta asta exista numai masculi, sau parca noua, femeilor, ne displace tot ce e frumos si plin de voluptate la un barbat si, fiind atat de "pudice", ne rosim pe loc, scuipam in san si facem cruce cand vedem cum proemina un falus.
Ei bine, nu, domnilor barbati, si noi va privim pe voi (cei care merita priviti, adica corpuri beton si fata de inger;)) ca pe o marfa de calitate ce trebuie admirata, va apreciem pectoralii bine deszvoltati (prin munca nu prin siliconare), fesele ferme (acelulitice!!...stiu, stiu si voi aveti problema asta), tenul perfect, bine bronzat, sprancenele groase ce umbresc ochi de leu ( scuze...am dat frau imaginatiei!!)...am uitat ceva?! ... aaa, o mica diferenta, NU ne plac blonzii!!

Comert la drumu mare

Ii stiti pe aia care suna la usa sa iti vanda tot felul de chestioare de la chiloti din plastic pana la rujuri si oja? Pe mine ma enerveaza la culmea tinand cont ca vin pe la ora 11 seara si mai au si tupeul in momentul cand inchizi usa sa propteasca o mana in ea si sa te mai intrebe (poate n-ai inteles bine) " dar hai nu vrei nici macar sa ti le prezint sa le vezi, poate iti plac?"
Am avut nesansa in primul an de facultate cand am intrat prima oara in contact cu ei, sa las pe unu sa intre in camera (era o camera de camin la care usa nu se incuia niciodata si cand iti batea cineva la ea spuneai simplu "intra" ), era cu oja (sau oje!! ca era mai multa) Isi desfasoara el minunatiile in fata mea, io dau sa pun mana pe una sa ma uit si brusc intra intr-o criza de turuiala, isi dadea ochii peste cap si vorbea in asa hal de repede ca nu intelegeam nici un cuvant. Prima oara m-am speriat, am crezut ca are omu probleme ca mai avea putin si facea spume la gura, dar m-am linistit cand s-a oprit si mi-a oferit un zambet "cuceritor" de genul: " gata acu poti sa pui mana pe oja si sa te uiti". Evident l-am poftit afara.
Zilele trecute ce credeti ca mi se intampla? Ma contacteaza o colega de facultate pe messenger :

zice:"salut, vroiam sa te intreb daca nu te-ar interesa sa cumperi un filtru pentru apa de la robinet?"

zic: "nu, io nu folosesc apa de la robinet" (partial adevarat, dar ce era sa zic)

zice: "serios? cum asa? nu gatesti?

zic :" nu" (adevarat!!)

insista: "ceai, cafea?"

zic :"da" (ce-i cu ele?!)

devine enervanta :"da, stiu ca apa de la robinet e super jegoasa, ca trece prin toate tevile alea naspa cu rugine si toate cele, tocmai de-asta e bun un filtru ca poti sa foloseti in siguranta apa de robinet chiar si la baut si sa nu mai cheltui o gramada pe apa plata"

disper: "e 20de mii 5 litri apa de izvor" (nu mi se pare mult, sincer)

ma exaspereaza :"daca te va interesa sa vezi cum functioneaza si in ce fel devine apa de robinet dupa ce trece prin filtru poti sa-mi zici si-ti arat cu placere"

o flituiesc: "stiu cum functioneaza, mersi"

punctul culminant: "o fi de izvor, dar stii ca dureaza o groaza de la imbuteliere pana o cumperi si plus ca si platsicul ala e destul de toxic si altereaza oricum calitatea apei..."

am crezut ca tace...

zice (probabil i se pare ca e cordiala..): "acum ce faci, inveti?"

...am sters-o din messenger.

Craciun Fericit!

As vrea sa scriu ceva amuzant si nu pot, sunt intr-o stare prea deplorabila ca sa mai inventez si ceva funny. Imi storcesc creierii in speranta ca gasesc o explicatie pentru felul murdar in care ne comportam, pentru rautatile care ni le facem unii altora, pentru nefericirea in care ne obisnuim sa traim. Starea asta de oboseala in care traim ni se datoreaza intru totul...
Imi place sa ma uit la filme de desene animate (am o colectie intraga) deoarece ma ajuta sa trec pragul varstei si sa traiesc, chiar daca e doar pentru 1-2 ore, momentele de luciditate ale copilariei, atunci cand tot ce e important, cu adevarat important, ti se dezvaluie dintr-odata in fata ochilor mintii. Nu stiu daca a-ti trait aceste momente... in care tot universul inconjurator se destrama si tot ce ramane e un aer cald si luminos cu iz de turta dulce ca intr-o noapte de Craciun langa bradul impodobit ce straluceste in fata sobei.
De ce nu putem fi sinceri, iubitori si senini in realitatea noastra matura? De ce nu ne putem bucura impreuna de viata, de natura, de soare?
De ce trebuie sa ne uram si sa ne schimonosim sufletele?

Who the fuck are you to say so?

Eu nu cred nimic, orice mi-ar spune cineva, nu cred si pace. Nu inteleg cand vad cum in general unii se uita in gura altora si iau de bun orice zic aia?! Pana nu probez cu documente evidente sau macar sa mulez totul pe logica mea (chit ca e uneori lacunara, dar ma bazez pe ea), nu am cum sa inghit toate prostiile scornite de altii. Poate e un defect major al meu, cu toate ca eu consider ca e o calitate, si poate din cauza asta nu pot sa ma abtin cand vad cum abereaza unii, sa nu le zic in fata "pleaca ,ba, de aci ca minti de ingheata apele!" si evident sa se pogoare peste minte tot naduful publicului ascultator. La mine nu tine faza cu "crede si nu cerceta" (care mi-a adus media 6 la religie in liceu cand am incercat sa obtin cateva raspunsuri logice de la cel care ne preda si bineinteles care avea inceredere oarba in aceasta vorba de "duh"), creierul meu nu poate sa absoarba informatii fara sa le proceseze.
Ma inclin in fata voastra si va zic "imi pare rau, dar nu pot sa va cred!"

Intoxicatie de televizor

Cum se manifesta? Incepe cu o durere simpla de cap cauzata de balbaielile si incompetenta prezentatorilor, apare o iritare si stare de agitatie, probabil nervi, la cateva emisiuni gen "Hormonica si Virinel", apoi primele semne de tremor in disperarea de a schimba canalele, la ora de stiri, in speranta ca gasesti macar o stire alta decat "basescu se va externa odata si odata din spital" (ca dracu n-o sta toata viata internat)..."haideti dragi telespectatori sa numaram impreuna orele, minutele, secundele pana cand va fi externat!!" sau cealalta stire de senzatie foarte actuala (chiar sperasem ca se termina) "gripa aviara se intoarce", "intoarcerea gripei aviare", "gripa aviara loveste din nou Romania"... si in sfarsit caderea in letargie si stingerea tv-ului datorata explozivelor stiri sportive prezentate pe muzica culta a lui Adi Minune De Vito, in care sunt prezentati, cu ce goluri de senzatie au mai dat, Gigi Becali si Copos, spargerea recordului mondial la saritura la cap a lui Borcea si evidentiera pentru a nu stiu cata oara ca sportul se practica numai si numai in Romania (asta e concluzia proprie deoarece n-am mai vazut stiri sportive externe de cativa ani...oare au disparut toti sportivii straini??!! am ramas noi romanasii de pipera the only one?? sa vezi ce rupem la olimpiada!).
Daca am omis cateva simptome si cauze ma scuzati dar ma grabesc sa arunc televizorul pe geam, am inteles ca asta e un tratament radical si cu efecte imediate!
Va salut si "stati aproape" urmeaza ceva "senzational" "in direct" si "in exclusivitate"!

Are cineva o oaza de imprumut?

Ieri dupa-amiaza am fost la tenis de camp. Din pacate ce se dorea a a fi o relaxare totala a iesit o partida de stres: ce sa-i faci?! am si eu momentele mele proaste...nu mi-a intrat nici o minge (evident mi-am facut un car de draci)!! Problema e ca l-a intoarcere, prin spatele P-urilor, printre mormane de gunoaie si miresme de urina (e cel mai scurt drum...promit ca nu-l mai fac!) am realizat ca n-am gasit si eu in orasul asta un loc de reculegere. Si cand zic reculegere nu ma gandesc la rugaciuni sau contactu cu dumnezeirea, ci pur si simplu un loc unde sa fiu eu singura cu gandurile mele, sa nu ma disturbe nici picior de om, sa ma relaxez departe de "stresul cotidian": exclud cu desavarsire parcurile suprapopulate, cafenelele idem. Pana anu trecut era un loc l-a indemana: pe bloc...aveam o priveliste superba (et 9) mai ales la asfintit, dar din pacate administratora s-a hotarat sa inchida accesul deoarece in afara de mine mai descoperisera locul si niste adolescenti zburdalnici care dadeau chefuri, evident cu "bautura si femei", si i-a fost frica femeii sa nu se intample vreo tragedie.
Si iata-ma acum tanjind dupa o oaza de repaus!!

Furtuna

Vine un cer negru de la munte cu tunete si vartejuri de fulgi de plopi...Ma prinsese statu cu fereastra deschisa pana cand intra un vartej de fulgi in casa..asa cam cat sa fac o perna din ei (tocmai ce ieri am dat cu aspiratoru)!.. E ora 4 pm si s-a intunecat de tot...asa imi place cand se revolta natura cu furtuni dintr-astea venite pe neasteptat intr-o dupa-amiaza insorita de mai, ma trezeste din toropeala!
Astept cu nesat un concert de tunete si fulgere acompaniat de o rapaiala de ploaie!

Viata e misto pacat ca e a altora!

Vorbeam de depresivi si de cum graviteaza ei acum in luna mai ! Sa nu credeti ca am ceva cu ei...nu, dimpotriva, ii urasc, pentru ca eu chiar speram sa fiu singura si cea mai tare in depresia mea! Urasc sa ma lamentez si sa imi plang de mila tocmai de aceea am motto-ul de mai sus (care nu-mi apartine, M. Eliade) dar cand vezi ca ai in fata un an crucial: cu foarte mult stres dintr-ala penibil datorita unor examene, cu decizia grandioasa de a renunta la ce-ai facut in ultimii 6 ani si de a lua "sapa de coada" ca sa intrii in campul muncii si nu asa... pe 2 lei ci pe bani grei(!!), cu dorinta acida de a depune actele pe la toate ambasadele ca sa parasesc "patria mama", cu toate babornitele in strada si gandul de speriat la viitorul "unde o sa dorm?"....e, "colac peste pupaza" iti mai "decedeaza" si cineva din familie (care se prinde de bine, care nu, nu).
Acu sincera sa fiu cred ca numai frica de necunoscut ma mai tine intr-o stare de agitatie continuua...altfel Depresia e mama tuturor!!

Torrente

Azi m-am trezit la 12...am si o scuza valabila pentru asta: m-am culcat la 3 cand am terminat de invatat. Primul lucru care il fac cand ma trezesc dau drumu la calculator. Stati asa ca nu se termina aici: nu e un simplu apasat pe bunton, este o transformare brusca intr-o stana de piatra cu ochii proptiti in monitor. Evident ca si dupa ce s-a aprins calculatoru urmeaza un alt ritual: primul lucru care il fac e sa verific mailu ... noroc ca e setarea ai la YM de isi da drumul singur. Dupa ce citesc cateva bancuri proaste trimise aiurea de unii (care n-au ce face la servici si se gandesc sa streseze si p-altii), URMATORUL PAS este verificarea site-urilor de torrente sa vad ce a mai aparut nou. E ca un drog...iei ficare pagina in parte, fiecare post, citesti comentariile la unele filme (poate imi plac), iar cand apar serialele pe care le urmaresc "cu sufletu la gura" e un extaz complet!! Acum urmeaza parte distractiva pt mine deoarece sunt cu ochii cat cepele si urmaresc viteza de download sa fie cat mai mare...daca nu-mi place schimb torrentu!!
Azi am avut deosebita placere sa descopar ca exista altii si mai dezaxati ca mine: fac eu lucrurile enuntate mai sus si remarc cu placere ca azi a aparut un nou episod din "Lost". Nu stiu ce imi venii si ma uitai sa vad ce comentarii sunt postate (nu ca as avea nevoie de comentarii sau recomandari la serialu asta):
"Ce de lumea treaza la ora asta!Pe mine m-a tras curentu si m-am trezit[am dormit de la 0600-0645] sa ma dau cu diclofenac si uite si Lost" - postat la ora 6:45
"io mi-am pus ceasu' sa sune la 7" si multe altul de genu asta!!
Ca sa nu fiu rea trebuie sa acord si o mica explicatie care poate scuza cei 306 oameni dinaintea mea care au luat episodul pana la ora 12: dupa ce termini de downloadat te transformi la radul tau in "seeder" (carevasazica cel de la care copiaza altii) si cu cat se copiaza mai mult de la tine cu atat iti creste tie "raztia" care te ajuta sa copiezi si tu la randul tau ce ai chef!!! Deci mai simplu un fel de Caritas dar in loc de bani ai "mega"!

Refuz sa stau in anonimat

Azi e o zi ploioasa, ba mai si tuna pe deasupra...totul e perfect pentru a cadea in melancolie ceea ce refuz cu indaratnicie. Trebuia intr-un fel sa gasesc o metoda de a lupta impotriva starii de prostie pe care ti-o confera melancolia asa ca am gasit potrivit sa ma revolt prin cuvinte...Blogul meu e o stare de spirit, de indarjire impotriva a tot ce transforma creierul uman dintr-o unealta a inteligentei intr-o deplorabila stare de supravietuire: sunt impotriva prostiei, religiei, lamentarii in mediocritate!!
Welcome or goodbye!