O calatorie intr-un film frantuzesc ( part 2 )

Day 2

Ne-am trezit de dimineata cu pofta de omleta cu carnati ( doar eu cu A. ca sclifositii aia mici vroiau sa moara de foame!!), dupa care am plecat sa votam la consulat in Lyon. Vreme placuta, un pic de frig... tocmai bine ca dupa ce ne-am facut datoria (destul de aglomerat la consulat, am stat nitel la coada!!) am facut o mica plimbare pe cheile Rohne-ului.
Duminica e o zi trista in Franta...nu munceste nimeni..si cand zic nimeni ma mir cum de mai sunt din loc in loc cafenele deschise!...in rest: pustiu.

Day 3

Prima zi singura de capul meu in Franta... zi ploioasa, picaturi mici si fine ce spalau incetisor frunzele galbui ale copacilor si asa saraciti de podoaba lor... Am decis ca trebuie sa ma acomodez incet cu atmosfera si aerul frantuz asa ca ziua am dedicat-o orasului Macon, adica loco. Dupa ce am colindat hai-hui, fara un obiectiv anume, prin cartiere de case pietruite pline de iedera uscata, parcuri cu alei de pietris, cateva catedrale asezate neostentativ in cartierele de locuinte, am ajuns printr-un noroc si in centrul orasului unde ma astepta cu geamurile aburite o cafenea. Si asa incepe obsesia mea transformata intr-un obicei : coffee and croissant.

Scrieri:
"O cafea cu lapte si un croissant langa catedrala din Macon. O braserie micuta cu acoperis de sticla prin care pot vedea cerul incetosat de o ploaie marunta... e cald inauntru si o aroma de cafea cu zumzet frantuzesc si fosnit de ziar"

Am plecat apoi sa imi continui plimbarea si acomodarea...am coborat pe chei Saone (raul care ofera localnicilor o asezare perfecta a multor cafenele...loc de relaxare si vorbaraie daia repezita de-a francezilor!)

Scrieri:
"Sunt pe malul Saone, multe lebede si trei sezlonguri, miros de tescovina si foarte multa liniste...."

Vezi poze

O calatorie intr-un film frantuzesc

Calatoria mea a inceput intr-o marti seara...stateam linistita la calculator si imi compuneam cererea de concediu (mai aveam vreo 7 zile de concediu pe care eram obligata sa le iau!!). In capul meu se desfasura un plan de actiune pentru aceste zile..sa ma duc la Slatina, sa o vad pe mamaie, sa ajung si pe la Craiova pe la L., in fine...se anunta un concediu "obositor si solicitant"...cand deodata imi apare o fereastra de mess cu o conversatie scurta si la obiect care a dus la decizia de a-mi rezerva bilete la avion pentru vineri la pranz catre Franta...zis si facut.
Vineri eram urcata in avion cu o frica de groaza pt ca zburam pt prima oara singura..

Scrieri:
"Parte din Europa e acoperita de ceata...o vad de la fereastra avionului..e o pacla atat de deasa incat nu se vede nimic...mai trec din cand in cand avioane pe langa noi care pur si simplu "zboara", au o viteza uimitoare. Din avion nu percep cu ce viteza mergem dar vazandu-le ...e ametitor de repede.."

Day 1

Am urcat pe Solutre de unde am vazut pt prima oara panorama dealurilor si vailor pline de vita de vie cat vedeai cu ochii.Soare, cald, vant, o iarba deasa,inalta,uscata si aproape alba, niste corcituri de cai cu magari (nu mi-am dat prea bine seama de procentul genetic din fiecare), A.imbracat elegant in pantaloni si camasa (ii mai lipsea cravata!!), saracu venise direct de la birou din Paris!!
Am purces apoi pe niste drumuri stramte (cu care ulterior m-am obisnuit si le-am si invatat) si am ajuns la Cluny...m-am plimbat pe stradutele pietruite croita sa inspir cat mai mult aer
autentic. Tocmai bine ca am nimerit intr-o zi de sarbatoare in oras.Aici exista si una dintre universitatile de prestigiu ...eh... si in ziua respectiva toti studentii indiferent de ani erau pe strazi de nebuni dar organizati: cei din anul 1 erau imbracati in uniforma, ceilalti in niste halate de atelier cu tot felul de desene personalizate pe ele, iar cei mai versati ii recunosteai pt ca aveau la gat un lantisor cu un medalion in forma de echer, sigla universitatii. Smecheria era ca bobocii trebuiau cinstiti de catre astia mai mari...toata ziua!!
Dupa ce am umblat prin niste magazine micute cu tot felul de obiecte si mai mici si practice, am si cumparat o fata de masa sic si un suport de servetele din fier forjat..ne-am asezat la o masa la o cafenea unde am baut kir si am socializat cu 2 boboci asezati langa noi (un alb si un negru!!) care s-au dovedit a fi romani..ei bine, DA! in acel orasel uitat de lumea noastra moderna am dat peste doi romanasi de-ai nostri dusi acolo la studii (ca sa fiu sincera cel alb era ungur din Timisoara si cel negru era jumatate roman din Cluj!!)

Scrieri:
"Azi am baut kir si am fost in Cluny, oras universitar cu fratii si traditii, cu magazine mici cu chestii de bucatarie, si ne-am intors la Macon pe un shortcut peste dealuri, care, dupa ce ca era sortcut, mai era si fff stramt!"

Seara am fost la un restaurant dragut de familie unde am mancat numai bazaconii (picoare de broasca, chec umplut cu sange gatit, un fel de carnat umplut cu pasta de sunca!!, si paste cu pui) si am baut un vin bun...apoi somn profund.

Vezi poze

Trairi

Am trecut intr-o singura zi , de la pranz pana seara, prin stari diametral opuse...si cand zic stari ma refer la trairi intense, ganduri ascutite ca pumnalele care strapung creierul si duc la dureri (placute sau neplacute) ce provoaca lacrimi. Da...am avut o dupamiaza in carea amintirea mortii unui prunc a fost compensata de o palpaire, ca zbaterea aripilor unui fluture, in palma mea a miscarilor fetale ale altui prunc.
Atata tragic si durere, atata speranta si bucurie in ochii celor doua mame... atata revolta si neputinta, atata dorinta si entuziasm in privirea mea.
M-am simtit zguduita de cele doua evenimente pana in strafundurile mele emotionale, mintea mea se straduia anevoios sa le analizeze, sa le grupeze, sa le dea un aer realistic.
Viata te biciuieste brutal si tactic cu momente care te tulbura, te zdrobesc si te ridica.... nu exista invataminte, nu exista pilde sau obiceiuri, sunt trairi tulburi care trezesc... trezesc simturi si deschid compartimente emotionale complexe.... te fac constient de dragostea sau durerea din ochi; de muzica, linistea sau strigatele din urechi; de sarutul cald, dulce sau rece de pe buze....si, mai presus de orice, de cat de dureros de putin traim cu aceasta intensitate...

Vreau sa traiesc bucuria si sa o iubesc...

Regasire

Zi de octombrie...incepe mohorat, cu o dimineata intunecata de nori. Ma trezesc din amorteala somnului si imi dau seama ca sunt singura. Inghit cu greu acest gand si ma ridic alene din pat cautand idei de care sa ma agat sa obosesc timpul care mi-a ramas pana la urmatorul vis.
Nororcul meu...sunt haine de spalat, de facut curat si un teanc de vase in chiuveta...am rezolvat-o pana la 1 p.m. ...apoi mai am un film de vizionat si tre s-o ridic pe sora-mea de la gara....ah..aproape se face seara...mai am putin!..

Somn usor!

Moment de luciditate

Azi intre 2 momente de realitate uzuala am fost lovita de o senzatie usor neplacuta de luciditate...nu stiu exact cum s-o descriu mai bine ca sa devina palpabila: o trezire brusca a tuturor simturilor cu ajutorul carora m-am ancorat pt o secunda in Timpul universal. Am simtit pt o clipa ca fac parte din eternitatea Universului nostru, rupta parca dintr-o clipa atemporala si am privit in jurul meu si nu am vazut nimic si m-am speriat. Am scuturat repede din cap si mi-am revenit: eram in casa, usor somnoroasa si urma sa ma uit la un serial...
Uneori te ia viata pe sus si te invarte si te ameteste, zilele si anii trec si amintirile se aduna ca episoadele intr-un serial prea lung si prost al carui final nu se mai intrevede concret si care oricum numai conteaza... si dintr-odata momentul zgomotos de publicitate te surprinde neplacut, ca o trezire dintr-un somn usor de dupa-amiaza.

De ce ne place sa ne drogam cu vise si momeli placute, si de ce cruditatea realitatii e atat de dureroasa nu pot sa inteleg...De ce nu ne oprim cu serialele la prima serie si tindem sa intindem actiunea ca o guma proasta mestecata la infinit iarasi nu pot sa inteleg...

Somn usor...sau vizionare placuta!

Cartile si personalitatea

Am dat un titlu pompos ca sa sune bine...sunt satisfacuta: am citit ieri o carte. Da, am citit o carte pe nerasuflate, ce-i drept nu prea mare, de 200 de pagini, si nici prea profunda dar deajuns sa imi fure 3 ore dintr-o seara ce se anunta plictisitoare. Stiu ca nu pare mare lucru dar pt mine era o durere profunda faptul ca n-am mai gasit dispozitia, timpul si cuvintele care sa ma mai tina intinsa in pat, cu ochelarii pe nas (care maresc nitel literele astfel incat ochii sa nu mi se incetoseze spre sfarsitul cartii sa mor de oftica pt ca nu pot sa termin cartea) si cu un picior intepenit sub mine de la o pozitie proasta in care m-am uitat pe mine insami.
Suna penibil cand zic ca imi caut carti sa nu fie prea groase, ca sa le pot citii in 5-6 ore, dar in cazul meu e periculos sa imi puna cineva in mana o carte cu 2-3 volume pt ca ajung sa imi pierd toata noaptea si ziua si mesele numai ca sa termin. Stiti voi pe aia de se joaca un joc pe calculator in disperare....asa sunt eu cu cartile. Nu concep sa lasi o carte jos din mana pana la final. Nu-i inteleg pe aia de citesc prin metrou sau autobuz...wtf!! citesti 10 pagini pana la statia urmatoare si apoi inca 10 dupa 8 ore de munca??? dar ce citesti? bancuri???
Si cititul poate fi un drog..ca filmele, serialele, numai ca iti solicita mult mai mult mintea si imaginatia, si te scoate total din realitate.
Azi am fost la consultul periodic. Printre altele, in afara de faptul ca aparent sunt sanatoasa, am dat si un fel de test psihologic (acelasi ca anu trecut) cu cateva zeci de intrebari...la un moment m-a pufnit rasul. In timp ce raspundeam DA, NU, mi-am dat seama ca, la aceleasi tipuri de intrebari care erau puse sa te prinda daca minti, eu raspundeam diferit. Dar nu pt ca minteam, ci pt ca pur si simplu la fiecare intrebare imi imaginam altfel de situatie in care eu ma coport diferit.
Realizam in timp ce se derulau intrebarile ca sunt la fel de schimbatoare ca vremea intr-o zi torida de vara care spre seara se transforma intr-o ploaie furtunoasa si calda, urmata de o noapte racoroasa cu cer plin de stele.

Poetic...stiu. M-ai pe scurt: pt cei care cred in caracteristicile zodiilor "sunt in Gemeni".

Liniste

De 3 zile sunt intr-o dispozitie foarte buna. Ma simt linistita ... ba chiar mai mult spus impacata cu mine insami si cu singuratatea din jurul meu. Da, ati auzit bine: ma simt bine cand sunt singura!
Poate ar trebui sa explic si ce inseamna asta: eu am o problema...nu-mi place sa fiu singura. Daca se intampla sa nu am vreun serial sau vreun film la care sa ma uit ..turbez!!! Nu carti...parca n-am mai avut rabdarea sa citesc o carte cu toate ca imi placea atat de mult...in copilarie sacrificam orele de somn, atat cele de dupamiaza (cand mama credea ca dorm linistita in sufragerie, eu devoram cartile din biblioteca), iar noaptea, pana cine stie la ce ora, cand ma dobora somnul, citeam sub plapuma, cu lanterna, carti politiste!! Ce vremuri!!
Acum sa revenim...ce obisnuiesc sa fac cand raman singura?! ..sun un prieten :))
Si sa te tii cand te apuca nebuniile pe la 10 seara...pe cine dracu sa suni la ora aia...oameni mai au si ei treaba..somn, nu sa stea cu nebuna de vorba.
In fine, ideea e ca ma simt bine acum si singura. Eu cred ca e nivelul urmator pe scara maturizarii mele...nu radeti, dar eu urmaresc indeaproape evolutia mea in randul omenirii. Mereu ma uimesc cu cate o transformare, uneori radicala, a gandirii mele, si mai ales a psihicului meu. Nu stiu daca sunt pe calea cea buna, unii ar zice ca e tragic, altii ca e de aplaudat, dar ma simt bine si nu-mi pasa de ce zice lumea.
Si nici macar n-a venit primavara!!