Parizer pe paine

Va mai amintiti desigur gustul parizerului prajit in tigaie alaturi de 2 oua moi! Micul dejun al copilariei! Cine nu stie gustul asta inseamna ca e prea tanar si nu stiu ce cauta pe blogul asta...
Sunt cateva lucruri care iti raman foarte bine infipte in creier orice varsta ai avea, cum ar fi gusturile diferitelor mancaruri din copilarie. Am iubit pateul pe care nu il mancam decat la ocazii speciale, mai ales in excursiile cu cortul la munte, cand, din cauza ca eram multi copii la masa abia ne manjeau cate o felie de paine. Pufuletii cu lapte erau "cerealele" mele si cautam tot timpul sa ii las sa se inmoaie doar atat cat sa mai ramana crocanti. Bomboanele Cip si Helas din bidonasele galbene erau "deserturile" din camara. Batoanele de la paine, cu mac si chestia aia dulce de deasupra erau un deliciu cand imi ramanea 1 leu rest de la paine; am incercat si varianta moderna de batoane si am fost ff dezamagita...au un gust asa sintetic!
Din pacate acum nimic nu mai are acelasi gust...nu stiu din ce sunt fabricate!

Sculpturi monstruoase

Nu ma dau deloc o cunoscatoare a artei, moderne sau oricare, dar parerea mea ca unele sculpturi frizeaza ridicolul! Nici nu vreau sa intru in polemica "urateniei pamantului" care in final, desi e clar ca poporul nu a dat,la propriu, 2 bani pe ea, guvernul a decis ca e cazul sa o cumpere,tot cu banii poporului! Ma uit in schimb prin intersectiile Bucurestiului si vad cum rasar hidosenii care nu se pot numii sculpturi/statui, pe alea cat o fi dat statul? Porcariile din fata Teatrului National, Teapa din Piata revolutiei, niste chestii in Piata presei pe care nu pot sa le numesc, etc. Am inteles ca primaria s-a hotarat sa dea jos o sculptura care seamana relativ bine cu o pula, expusa tot in Piata Revolutiei. Pe aceasta tema am gasit un comentariu care m-a amuzat copios:
"Cand va hotara oare Primaria Capitalei sa indeparteze de pe scarile Muzeului de Istorie Nationala si monstruoasa sculptura nud, care il infatiseaza in chip grotesc,cu o potaie in brate si cu un phallus mult mai explicit, pe cel pe care il intituleaza "Imparatul Traian"? Aceasta autentica oribilitate este o adevarata blasfemie la adresa istoriei noastre nationale ?Am vazut, spre exemplu, de un 1 Martie un martisor legat de gatul falusului explicit al stramosului nostru intr-u istorie! S-a gandit cineva dintre capetele care au aprobat aceasta EXHIBARE BATJOCORITOARE ce vor gandi si zice copiii din clasele primare care vor urca scarile muzeului pentru a-l vizita?!Va mai avea vreun profesor curajul sa le explice ca acel sarantoc fara haine era Imparatul Romei, care mai apoi, impreuna cu Decebal au pus temelia simbiozei acestui neam? Va dati seama cat ridicol debordeaza piatra aceea scrijelita? Copii vor pastra pe viata in mintea lor imaginea unui Traian chilot-less. De fapt, ceea ce s-a urmarit a fost tocmai luarea in derizoriu a istoriei genezei poporului roman si acest lucru a reusit pe deplin prin incultura celor care au aprobat profanarea scarilor Muzeului National de Istorie cu un rebut artistic fara nici un fel de valoare. Dar oare stau si ma intreb: Academia romana nu are nici un fel de opinie in aceasta "chestiune" a lui Traian expusa la vedere pe scarile cladirii cu cea mai multa Istorie Nationala, de pe cea mai faimoasa Cale a Bucurestiului?Oare ce-or zice despre noi si miile de turisti straini ale caror priviri le-ar fi atrase de strania si jalnica facatura? Si ne miram ca nu ne mai respecta nimeni! 
Poate cineva din Redactie sa trimita aceste intrebari si la d-na Primar general? "
PS.Undeva in acel Muzeu se afla o replica a mulajului in marime naturala a Columnei lui Traian(in sectiuni). De ce oare nu s-a reconstituit si pus intr-una din pietele centrale ale Bucurestiului, ca simbol al acelei geneze.Capitala este si asa saraca in asemenea marturii." Scris pe Hotnews de Azra.

Pe cine iubesti mai mult? Pe mami sau pe tati?

Ba pe ma-ta! Cea mai proasta si cretinoida intrebare din lume! Se uita bietii copii bulversati cand la mama cand la tata pentru un semn de ajutor.  Mai nou Petru e intrebat: "il iubesti pe fratele tau?" la care el raspunde cu o ignorare totala. Evident ca il iubeste dar nu vrea sa raspunda, cum nu raspunde la alte intrebari tampite ca: "cati ani ai, iti place la gradinita, unde e nasul, stii sa numeri, stii o poezie?".
Nu stiu de ce oamenii mari au impresia ca daca au in fata un copil de la 2-3 ani in sus trebuie sa ii terorizeze cu un interogatoriu sau sa ii distreze pe ei cu tot felul de maimutareli. Un lucru inteligent nu stiu sa spuna gen: "uite ti-am adus o banana care vine tocmai din Brazilia, o tara departe, peste ocean unde e o jungla mare cu multi papagali si serpi!"...ah,dar am uitat, nu mai aduce nimeni banane!
Si apropos de iubit: Petru seara la culcare imi spune un pomelnic de oameni pe care ii iubeste: mami, tati, Pavel, ulicu, ulica, Ioan, ulica si ulicul lui Ioan, Carol, mama si tatal lui Carol, Carla, mama si tatal Carlei, Sebi, Victor si Maria cu ambii parinti....si probabil am mai uitat cativa!
Nici macar nu stie ca iubirea e o cantitate pe care o poti oferi mai mult sau mai putin!
Voi ati auzit de asa ceva?

Bebe 2 de la 0 la 3 luni

Am facut greseala, pe care am evitat-o la prima nastere, de a naste in familie la spitalul socrului...haos! a fost atat de naspa ca nici nu vreau sa povestesc! Bebe a fost bine, a supt linistit si a facut cunostinta cu fratele cel mare. P cel mare cand a venit in vizita la spital m-a socat: plecasem de acasa cu imaginea lui de "copilasul lu mami" si a aparut in salon cu o capatana cat un bostan si picioare lungi ca scandura, era imens. In 2 zile de cand nascusem ma obisnuisem cu noul meu copilas atat de mult incat P mi s-a parut un urias!
In primele 2 saptamani acasa am petrecut cea mai calduroasa perioada a anului, AC dat drumul nonstop, groaznic. Din prima zi acasa am dormit cu amandoi copiii in acelasi pat. Eu la mijloc ca un Hristos rastignit, cu mainile imbratisandu-mi ambii copii. Din cauza caldurii pe seara cam terminam laptele din tate si ii dadeam supliment un biberon ceea ce l-a ajutat pana la 3 luni sa nu se scoale de la 10 pana la 5 dimineata deloc!
Probabil sunt singura mama din tot universul care a dormit 7-8 ore pe noapte din prima zi a bebelusului adus acasa!
Dupa cele 2 saptamani horor de caldura (am asteptat sa termine P gradinita) am plecat doua saptamani la Campulung la tara la racoare. Doar eu cu copiii! A fost momentul nostru de interconectare in 3. Cu P cel mic agatat de o tata ma jucam (sau doar il supravegheam) cu P cel mare in trambulina, in piscina, pe ulita. Intorsi in Bucuresti ne-am facut bagajele si am plecat la Sinaia pentru o alta saptamana de racoare si relaxare in 3. Nu am habar de ce toata lumea se tot mira de iesirile noastre dar nici nu stiu cand au trecut 6 saptamani, colicii sau agitatia bebeului!?
A fost o vara intensa; la 2 luni am plecat o saptamana la mare si apoi inca o saptamana la munte pe valea Lotrului cu prietenul nostru semifrantuz I. Urmatoarele weekenduri am facut drumetii cu toata familia de data asta de la Sinia in sus pe munte, urcat- coborat vreo 2ore, fiecare cu copilul lui in spate, a fost bestial si sper sa repetam figura cat mai repede cand o da caldura in primavara...devenisem aproape junky de drumetiile noastre incat am tarat si niste prieteni dupa noi, care aveau copii de 5 ani; o adevarata aventura!
Pavel a crescut ca din apa (vorba unei bone care il vedea pe fiecare saptamana la renintoarcerile in parculetul din spatele blocului). Primele 3 luni recunosc ca i-am dat 100ml de lapte praf pe fiecare seara si dormea baiatul de la 10pm la 5am pe burta, fara sa zica pss! De la 3 luni l-am trecut exclusiv pe san. La inceput m-am simtit vinovata ca ii dadeam biberonul ala seara, dar acum uitandu-ma in spate realizez ca a fost cea mai buna alegere. Ne-am odihnit noaptea cu totii astfel incat ziua sa am energie sa fac fata nevoilor a doi copii de varste diferite, ceea ce va doresc si voua!