Vreau sa dau la medicina

La noi in tara ca sa te hotarasti sa dai la medicina nu iti trebuie nici pasiune, nici devotament, nici coloana vertebrala! Iti trebuie coaie (ma scuzati pt cei pudici)! De ce zic asta?! Pai: intrii in meserie pe la 30 de ani, anul de facultate are 11 luni, materia e interminabila si multi profi comunistoizi cu scheme de examen din antichitate, si evident partea practica: oase, cadavre, sectiuni, pacienti imputiti, nebuni, copii, comatosi, cururi, putze, pasarici!

Primii doi ani pentru mine au trecut in ritmul normal al studentului la medicina, teorie multa, practica putina, profi frustrati care vroiau sa ne demonstreze ca suntem niste cacati cu ochi,etc. Nu m-a impresionat mai nimic, cel mai fascinant a ramas atlasul meu de anatomie cu poze elocvente de pe cadvru pe care ajunsesem sa il stiu cu ochii inchisi (cadavrele de la catedra de anatomie erau distruse de sutele de studenti ce se perindau pe la ele si in plus nu prea iti arata nimeni nimic!)

In anul 3 ma trezesc eu in prima zi de scoala sa ma duc la spital (incepeam stagiile in spitale pe pacienti adevarati!), ma indemna pura curiozitate si plictiseala teoriei anilor anteriori. Pe sectie nu am intalnit nici un coleg si ma gandeam sa o tulesc si eu ca eram penibila, singura pe holul spitalului, cand dau nas in nas cu dr repartizata la grupa mea: o dama bine, cu un par de leoaica si o privire taiosa: "grupa x?" Zic:" da" "Asteptati-ma in salonul 2" si pleaca. Ce cacat sa fac? Ma indrept ca o vita batuta de soarta spre salonul 2, intru incetisor si dau buna ziua celor 2 pacienti si astept resemnata laga caloriferul de sub fereastra. Dupa 5 min apare Doamna. "Unde sunt restul?!" Ridic neputincioasa din umeri :"stiti e prima zi si.." "Si ce? S-au gandit ca nu trebuie sa vina? Cum te cheama? Tu cum de ai venit? Ai o foaie si un pix? Noteaza, poimaine tre sa veniti cu tot ce va zic eu sau altfel nu mai veniti de loc! Nu accept decat 2 absente!" Am notat cu mana tremuranda tot: carnetel, stetoscop, tensiometru, unghii taiate, parul prins!!! Si m-a trimis acasa...nu avea ce sa faca cu mine singura in prima zi! Semiologia am facut-o tot anul 3 cate 2 zile pe saptamana. Veneam negresit toti, cu lectia invatata, cu anamnezele facute la cei 4 pacienti ai nostri si cu unghiile taiate! Pe Doamna am iubit-o, si ea pe noi! De la ea am invatat Baza medicinei ce o stiu si azi!

Am avut intro dimineata o pacienta la 80 de ani internata, mai mult moarta decat vie, cred ca avea vreo 40 kg , uscata ca un trunchi de copac si evident comatoasa. Pe hol asteptau 2 cuconete, mama si fiica, aranjate si parfumate, fiica respectiv nepoata pacientei. De cum le-a vazut Doamna a dat cu ochii peste cap (nu se ferea sa isi arate sentimentele), a discutat ceva cu ele si le-a trimis acasa. In salon ne explica semnele si simptomele si ajungem cu totii la concluzia ca batrana era nemancata si nebauta apa de foarte mult timp! Mi s-a facut rau (in capul meu evident) si am realizat ca asta e unul din momentele socante ale meseriei de medic: uratenia apartinatorilor! Dupa 2 zile de perfuzii am gasit-o dimineata pe batranica in varful patului dornica sa ne povesteasca viata ei, usor rozalie in obraji si cu pofta de viata in sclipind in ochi. Avea  o femeie care venea o data pe saptamana la ea sa ii faca demancare si curat, trimisa de cuconetele cu pricina, si ea sustinea ca "uitase sa bea apa". Nici in ultimul ceas nu ar fi acuzat pe tampitele alea doua. Cand au venit sa o ia acasa Doamna le-a facut un scandal monstru, le-a obligat sa o aduca pe batrana lunar la control si le-a amenintat cu politia! Imi venea sa o pup!

Urmatorul moment socant l-am avut in anu 4 la gastro: pacienta 44 de ani internata de urgenta cu hemoragie ge, la anamneza facuta de noi era vesela si vioaie; stabila. Ne povesteste entuziasmata ca are un baiat care se casatoreste in toamna si fata care termina acum liceul si vrea sa fie asistenta medicala si ne zice ca ii era drag sa ne vada pe noi studentii in halat ca si-o inchipuie pe ea! Aflam ca are hepatita C (luata de la o lucrare stomatologica acu vreo 16 ani) ea fiind convinsa ca a luat-o anu trecut cand a avut un chiuretaj!! Terminam anamneza si mergem la medicul supraveghetor sa ii zicem ce am aflat: toate bune si frumoase! Ne intreaba "prognostic"? Ne raspunde tot dr nonsalant "maxim 2 luni, are ciroza si niste varice esofagiene pe  care abia am reusit sa le stabilizam din hemoragia asta, a doua oara nu mai avem ce ii face!" Sa lesin; am tras cu coada ochiului o privire catre patul unde statea nerabdatoare sa plece acasa la copiii ei nestiind ca nu o sa mai apuce sa ii vada nici casatorit nici asistenta!

Restul a venit de la sine: oncologia pediatrica unde 2 saptamani cred ca am avut cosmaruri, neurologia cu oameni in floarea varstei paralizati sau ce nu mai reuseau sa articuleze 2 cuvinte, psihiatria, nesecatuita specialitate plina de seriale sf!

Vorba aia: e usor la medicina; primii 5 ani sunt mai grei pana treci in anul 3!

Bebe de la 3 la 6 luni

Ma uitam pe niste poze si m-am speriat cat de nefotogenic era copilul meu cand era de o luna sau doua (ca sa nu zic urat!!) si cat de frumos mi se parea mie in realitate..de fapt era delicat doar ca avea o chelie mare in frunte din cauza ca a stat cu capu lipit de planseu 9 luni!

Pe la varsta de 3 luni l-a apucat un puseu de crestere, ca la carte, dar pe mine m- a luat prin surprindere! Incepusem sa ies toata dimineata prin Carol cu T si fiie-sa C si ne plimbam de zapaceam copiii si al meu plangea in continuu in carucior. O dama ma intreaba politicos daca l-am alaptat si ii raspund " acu 15 min". Imi zice: "sa stiti ca ii e foame!" Primul instinct a fost sa zic ca e nebuna, dar l-am pus la san si sugea ca disperatul. Copilul meu sugea mai des de o ora si eu nu puteam sa rationez daca e ok sau nu! Fusesem ingrijorata ca la trei luni abia facuse 4,9 kg, vedeam ca suge ca nebunu, nu stiam daca am lapte sau nu si colac peste pupaza incepuse sa se scoale si noaptea sa suga! Au fost 2 saptamani nebune... La 3 luni jumate m-am hotarat sa ii dau suc de portocala si 2 lingurite de cereale! Le-a lins!! Asa am inceput noi "diversificarea"!! Pana la 6 luni asta a fost tot ce a primit: dimineata suc de la o juma de portocala, mar, cirese si seara 2 lingurite de cereale Hipp. La 4 luni ne-am linistit: luase in greutate 600 gr, si sugea din 2 in 2 ore ( si noaptea de 2 ori); mi s-au dublat sanii in volum dar aveam lapte sficient sa ii stavilesc foamea. Asadar viitoarelor mame care ma citesc retineti 2 lucruri: nu va bucurati daca copilul doarme toata noaptea pt asta inseamna ca nu mai ia bine in greutate si la 3 luni pregatiti-va de o perioada acerba de supt dar nu renuntati ca totul se regleaza in cateva saptamani!

De la 4 luni am inceput sa ne distram toti 3!! Sotul meu a intrat in concediu de crestere copil, eu mi-am luat niste stagii mai lejere si bebelusul meu s-a transformat in copilas!! Si uite asa am inceput noi aventura prin lumea larga: de la 4 luni pana la aproape 7 luni cat are acum nu cred ca am stat mai mult de o saptamana legat in Bucuresti: am stat pe la Slatina o saptamana, Pastele la tara la A o saptamana, apoi de 1 mai o saptamana la Breaza, pe 23 mai am fost o saptamana in Grecia, apoi de Rusalii cateva zile iar la Breaza, apoi o sapt la Campulung la tara la A de unde am plecat la Cluj cateva zile, din Cluj ne-am pornit spre Viena o saptamana, neam intors acasa oprindu-ne cate o zi in Timisoara si Slatina.

In tot acest rastimp Petru ca crescut ca FatFrumos, aveam la 6 luni 7,8kg, zambeste in continuu si am impresia ca e fericit!

De fiecare data cand mergem la Campulung la tara mi se pare ca explodeaza de sanatate. E o zona cu multe dealuri si paduri, muntele aproape, racoare, verdeata si aer gustos! Copilul sta afara 8 ore pe zi, il tin ca pe o vaca la pascut in pajistea din fata casei. La Breaza am fugit in iunie de caldura din Bucuresti cu A si S, cand am ajuns in casa a trebuit sa dormim cu plapumi, evident am dat o fuga si la Sinaia care mi-a lasat un gust amar...s-au apucat de pus borduri din nou pe strada principala si era toata statiunea un santier!

Pe drumul spre Cluj ne-am oprit in Bran sa mancam o ciorba de fasole si sa admiram peisajul de la vila Bran, apoi in Sibiu in centru unde am fi vrut sa ramanem o noapte dar ploua si am dat bice spre Cluj.

Clujul e un oras aproape pe drumul cel bun, relativ curat, il ajuta enorm relieful cu dealuri si verdeata, destul de aglomerat in schimb pt stradutele minuscule pe care le poseda. Intruna din zile am mers cu prietenii nostri L si S intr-un catun la vreo 50km unde se desfasura un raliu. Peisaj de poveste cu miros de fan si liniste tiuitoare, cu ulite batatorite de copitele cailor si case linistite in lumina calda a soarelui! Multumim..

Prietena la care am stat in Cluj, L, avea un apartament micut de 2 camere de 40 m patrati. Pana sa ajungem nu imi puteam inchipui cum poate sa arate, in schimb am avut o surpiza foarte placuta, apartamentul era cochet, mobilat minimalist si cu gust, ne-am simtit excelent iar Petru jubila de fericire cand s-a intalnit cu proprietara ;).

Ca sa povestesc despre Viena imi trebuie inca 5 pagini. A fost o plimbare ad hoc, ne-am hotarat pe drum spre Cluj ca  suntem relativ aproape si ar trebui sa dam o fuga. Am prins perioada de reduceri (!) si o nebunie in centru. O zi am petrecut-o in zoo unde Petru era zapacit de multitudinea de animale care i se perindau prin fata ( am stat 6 ore!!), 2 zile ne-am plimbat prin centru, am luat toate parcurile la rand si o zi prin Gradina Schonbrunn. Am mancat toti trei de la Nordsee un peste bun bun (daca tot incepusem diversificarea!) 

La intoarcerea spre Romania ne-am oprit si in Budapesta unde ne-am intalnit cu nasica L si cu A, am mancat ceva cu specific italienesc (doar eram la unguri!) si ne-am dat in roata ( care am descoperit ca era cumparata de la englezi si uitasera sa stearga ghidul automat care iti povestea de Londra!).

Ne-am oprit in Timisoara unde am inoptat la vechiul meu prieten C, un zapacit si jumatate, neschimbat de 20 de ani cu pasiuni nebune si idei indraznete si care m-a facut sa imi fie dor sa am aproape prietenii de suflet! Multumim..

Am scris amestecat si poate v-ati plictisit, multe lucruri sunt scrise doar pt mine sa imi amintesc pt ca tot ce am realizat astea aproape 7 luni e ca timpul zboara, copilul se schimba zi de zi, si sunt momente pretioase de care vreau sa imi amintesc peste ani!

Te pupa mama!