Da, recunosc ca sunt una dintr-alea care a pus ecografia fatului de 13 saptamani pe facebook! Si mie mi se pare aproape macabru si nepotrivit dar trebuia sa insemn cumva in calendarul facebook evenimentul. Si da, sunt convinsa ca dintre cei 100 de prieteni facebook macar o treime o sa se bucure pt mine (conform nr de likeuri) ceea ce de fapt era si scopul; ca doar nu o sa stau sa sun pe fiecare sa spun vestea!
In alta ordine de idei va urez si voua: doi baieti!
Thursday, December 17, 2015
Thursday, December 03, 2015
Infectii nosocomiale
Cand vad prostii cum se agita pe FB despre lucruri de care nu stiu nimic, realizez cat de repede e influentata populatia majoritara (prostimea) cu un articol bombasitc.
Aia de au ars ca sobolanii in club au scapat cu viata dupa arsuri dar au murit din cauza bombei cu microbi!
...toti murim din ceva, cativa si din prostie, nu destui!
Aia de au ars ca sobolanii in club au scapat cu viata dupa arsuri dar au murit din cauza bombei cu microbi!
...toti murim din ceva, cativa si din prostie, nu destui!
Monday, November 09, 2015
2010
pozele trezesc amintiri false... mirosurile, culorile si atingerea fina de piele sunt cele care aduc amintirile adevarate... sunetul vorbelor din memorie creeaza dorul... dar cele mai reale amintiri sunt cele care alcatuiesc prezentul
Monday, October 26, 2015
Amintiri din copilarie II
De cand am in grija propriul copil m-am tot gandit ce strategie sa aplic, cum sa il cresc, cum sa il educ, ce sa insemne cei 7 ani de acasa?!
Cel mai simplu mi-a fost sa imi amintesc ce ma bucura pe mine, ce ma extazia, ce ma facea curioasa, cum imi placea sa invat, ce nu imi placea sa mi se zica, de ce imi era teama....si, cum toata viata am considerat ca EU am fost un copil perfect pe care mi l-as fi dorit, am zis: ia sa aplic toate astea maimutoiului din bratele mele!
De cand ma stiu mi-au placut cartile! Evident am inceput cu cele de povesti, cu poze mari pe intreaga pagina in care ma avantam in a-mi provoca imaginatia sa gaseasca povesti in jurul imaginii pentru ca inca nu stiam sa citesc. Cand am inceput sa citesc, cartile au devenit drogul meu: nu mai mancam, nu mai dormeam; citeam.
Imi placeau copiii, nu toti, si doar sa ma joc. De obicei eram capul rautatilor: ori bateam pe cate unu ori ii montam pe ceilalti sa faca vreo prostie. Aveam o ambitie nebuna sa castig la toate jocurile si pentru asta faceam orice: la sotron am spart geamul de la balustrada balconului sa iau o bucata de sticla cu sarma in ea, pentru ca aia era cea mai stabila chestie cand aruncai in patratelele alea; la jocurile de carti trisam ordinar; la elastic am botit cea mai buna pereche a mea de pantofi, unii rosii cu varf ascutit care intrau ca unsi in deschizatura minuscula; la jocul de a mama si de a tata eu eram tata si ma ciufuleam cu ceilalti capi de familie pe cate un dop sau jumatate de lama de ras gasita in spatele blocului in gunoaie, doar eram providerul familiei!
Nu imi placea sa impart jucariile. Nu aveam foarte multe si aveam impresia, pe buna dreptate, ca ceilalti nu au la fel de multa grija de ele. Imi amintesc ca aveam o minge galbena de cauciuc cu care ma jucam ratele si vanatorii. Am plans de nervi cand s-a intepat in niste tufe de trandafiri.
Imi placea sa ma joc pitulusul. Tot timpul jocul incepea pe asfintite si participa tot blocul. gaseam cele mai tampite locuri de ascuns. Cel mai naspa a fost odata intr-un conifer plin de ceara...3 zile am racait la seul ala de pe maini!
Nu suportam cand mi se termina statul pe afara si trebuia sa urc in casa. Tot timpul cerseam : mai stau 5 minute! Asta faceam toti!
Iubeam sa calaresc tufisurile de pe marginea trotuarelor, alea pline de praf care acum nu mai exista. Saream peste ele ca niste iezi, intr-un picior, in doua, in cap, in maini. Seara in casa ma spalam de 3 ori cu sapun si o data sapunul de jeg.
Imi placeau diapozitivele cu povesti. Cred ca eram foarte mica pentru ca nu-mi mai amintesc decat unul cu niste ursuleti. O, si desenele animate alb-negru de pe postul de bulgari, cu un lup!
Imi placeau si jucam toate sporturile: tenis, volei, berminton, fotbal (rupeam!), tenis de masa, handbal, baschet. Prima bicicleta a fost o tricicleta. Eram o rasfatata! Mai avea un singur baiat in bloc, Petrisor ;), care mai avea una, curse nene, pe capul nostru in fata blocului pe triunghiul asfaltat!
Tot ce am spus mai sus, si multe altele il incurajez pe baiatul meu sa faca! (inclusiv sa se bata... nu inteleg de unde atatea sclifosisme cu "sa nu dai in copii!"...pai daca i-a smuls jucaria!! wtf!)
Cel mai simplu mi-a fost sa imi amintesc ce ma bucura pe mine, ce ma extazia, ce ma facea curioasa, cum imi placea sa invat, ce nu imi placea sa mi se zica, de ce imi era teama....si, cum toata viata am considerat ca EU am fost un copil perfect pe care mi l-as fi dorit, am zis: ia sa aplic toate astea maimutoiului din bratele mele!
De cand ma stiu mi-au placut cartile! Evident am inceput cu cele de povesti, cu poze mari pe intreaga pagina in care ma avantam in a-mi provoca imaginatia sa gaseasca povesti in jurul imaginii pentru ca inca nu stiam sa citesc. Cand am inceput sa citesc, cartile au devenit drogul meu: nu mai mancam, nu mai dormeam; citeam.
Imi placeau copiii, nu toti, si doar sa ma joc. De obicei eram capul rautatilor: ori bateam pe cate unu ori ii montam pe ceilalti sa faca vreo prostie. Aveam o ambitie nebuna sa castig la toate jocurile si pentru asta faceam orice: la sotron am spart geamul de la balustrada balconului sa iau o bucata de sticla cu sarma in ea, pentru ca aia era cea mai stabila chestie cand aruncai in patratelele alea; la jocurile de carti trisam ordinar; la elastic am botit cea mai buna pereche a mea de pantofi, unii rosii cu varf ascutit care intrau ca unsi in deschizatura minuscula; la jocul de a mama si de a tata eu eram tata si ma ciufuleam cu ceilalti capi de familie pe cate un dop sau jumatate de lama de ras gasita in spatele blocului in gunoaie, doar eram providerul familiei!
Nu imi placea sa impart jucariile. Nu aveam foarte multe si aveam impresia, pe buna dreptate, ca ceilalti nu au la fel de multa grija de ele. Imi amintesc ca aveam o minge galbena de cauciuc cu care ma jucam ratele si vanatorii. Am plans de nervi cand s-a intepat in niste tufe de trandafiri.
Imi placea sa ma joc pitulusul. Tot timpul jocul incepea pe asfintite si participa tot blocul. gaseam cele mai tampite locuri de ascuns. Cel mai naspa a fost odata intr-un conifer plin de ceara...3 zile am racait la seul ala de pe maini!
Nu suportam cand mi se termina statul pe afara si trebuia sa urc in casa. Tot timpul cerseam : mai stau 5 minute! Asta faceam toti!
Iubeam sa calaresc tufisurile de pe marginea trotuarelor, alea pline de praf care acum nu mai exista. Saream peste ele ca niste iezi, intr-un picior, in doua, in cap, in maini. Seara in casa ma spalam de 3 ori cu sapun si o data sapunul de jeg.
Imi placeau diapozitivele cu povesti. Cred ca eram foarte mica pentru ca nu-mi mai amintesc decat unul cu niste ursuleti. O, si desenele animate alb-negru de pe postul de bulgari, cu un lup!
Imi placeau si jucam toate sporturile: tenis, volei, berminton, fotbal (rupeam!), tenis de masa, handbal, baschet. Prima bicicleta a fost o tricicleta. Eram o rasfatata! Mai avea un singur baiat in bloc, Petrisor ;), care mai avea una, curse nene, pe capul nostru in fata blocului pe triunghiul asfaltat!
Tot ce am spus mai sus, si multe altele il incurajez pe baiatul meu sa faca! (inclusiv sa se bata... nu inteleg de unde atatea sclifosisme cu "sa nu dai in copii!"...pai daca i-a smuls jucaria!! wtf!)
Tuesday, October 20, 2015
Botezul copilului meu
NU EXISTA!
Nu inteleg de ce as perpetua aceasta nebunie de pupat de moaste si ingenunchieri! "Te lapezi de Satana?" Ba, Satana e ma-ta! Adica cum vine asta?! Eu ca am fost gravida si am nascut un copil sanatos si urmarit tehnologic de medicina moderna, l-am avut in spinare pe Satana?
Oameni buni, serios?! Nu mai aveti nici un pic de ratiune? Mergeti pe urmele inaintasilor (rudelor) orbi si surzi doar ca asa e traditia? Fuck it! Nu mai incurajati jegul si marlania bisericii romanesti! Pastrati si rugati-va in sufletele voastre la dumnezeii in care credeti si lasati dracii cu barba moderna din biserica sa chitaie de dor de "ochiul celui de care tre sa ma lepad".
Rareori cand nu am cum sa evit discutiile despre religie si oamenii afla ca sunt ateu sunt imediat intrebata:" dar nu esti botezata?!" Care-va-sa-zica daca esti botezat la 2-3 luni esti automat spalat pe creier si asa ramai pe viata! Ptiu, drace!
Domnu fie cu voi!...stiti voi, sotul!
Nu inteleg de ce as perpetua aceasta nebunie de pupat de moaste si ingenunchieri! "Te lapezi de Satana?" Ba, Satana e ma-ta! Adica cum vine asta?! Eu ca am fost gravida si am nascut un copil sanatos si urmarit tehnologic de medicina moderna, l-am avut in spinare pe Satana?
Oameni buni, serios?! Nu mai aveti nici un pic de ratiune? Mergeti pe urmele inaintasilor (rudelor) orbi si surzi doar ca asa e traditia? Fuck it! Nu mai incurajati jegul si marlania bisericii romanesti! Pastrati si rugati-va in sufletele voastre la dumnezeii in care credeti si lasati dracii cu barba moderna din biserica sa chitaie de dor de "ochiul celui de care tre sa ma lepad".
Rareori cand nu am cum sa evit discutiile despre religie si oamenii afla ca sunt ateu sunt imediat intrebata:" dar nu esti botezata?!" Care-va-sa-zica daca esti botezat la 2-3 luni esti automat spalat pe creier si asa ramai pe viata! Ptiu, drace!
Domnu fie cu voi!...stiti voi, sotul!
Tuesday, October 06, 2015
Amintiri din copilarie I
Nu poate fi nimic mai placut pe lumea asta in aceasta perioada decat gustul dulceag de miez proaspat de nuca. Am impartit de curand cu P. o piatra la spart nuci cazute din pom. Pe fiecare dimineata alergam disperati sa cautam cu infrigurare pe cele cazute peste noapte, apoi le spargeam tacticosi si le mancam asezati cuminti pe piatra de la poarta cu ochii pironiti pe ulita.
Evident ca nu e lucru bun fara putina munca si decojitul de pielita era o treaba a dracu de meticuloasa asa ca uneori varam repede miezu in gura cu tot cu gustul amarui. Era o explozie de placere, iar P. desi la inceput a avut dificultati in a inghitii ditamai pumnu de miez pe care il rontaia cu gurita inchisa de 10 minute, odata facuta experienta baga cot la cot cu mine!
La tara, unde am copilarit eu, nu prea erau asa multi nuci, de fapt nu mi-l amintesc decat pe cel mare de la popa din curte. Mamae avea casa langa scoala din sat care era imprejmuita cu tot cu curtea scolii de niste plopi imensi. In plopi isi aveau cuibul sute de ciori. Cand se lasa toamna ciorile aduceau in plisc nuci adunate de te miri unde si de multe ori le scapau pe jos. Pentru mine era o aventura nebuna sa caut prin covorul de frunze nucile pierdute de croncanitoare. Nu va imaginati ca era nici putine, nici greu de gasit, dimpotriva. Mamae aduna pentru iarna cate 2-3 cosuri de nuci. Eu in schimb nu mai pridideam cu mancatul. Cea mai mare fericire era cand gaseam nuci inca in coaja lor verde. Nu stiu de ce, nici acum nu imi pot explica, dar aveam o placere nebuna sa ma frec pe maini cu verdeata aia care se transforma intr-o murdarie maro ca o pata ce nu mai iesea de pe degete cateva zile. Eram fericita si mandra sa merg la inceput de scoala cu degetele patate si scrijelite de la dezghiocat atatea nuci! De ce ma laudam ca am mancat nuci, nu stiu?! Oare erau atat de rare, ceilalti copii nu aveau?! Habar-n-am! Cert e ca nu ii intelegeam pe cei ce se stergeau cu zeama de lamaie pentru a scoate petele de nuci! (Nici acum nu ii inteleg, cum nu ii inteleg nici pe cei ce imi sterg copilul la gura cand are cate o urma de iaurt, de gem sau de zmeura!! Si ce daca e murdar?! Foarte bine, inseamna ca a bagat la burtan si e un copil mancacios, asa ca fuck off! Lustruiti-va voi!)
Evident ca nu e lucru bun fara putina munca si decojitul de pielita era o treaba a dracu de meticuloasa asa ca uneori varam repede miezu in gura cu tot cu gustul amarui. Era o explozie de placere, iar P. desi la inceput a avut dificultati in a inghitii ditamai pumnu de miez pe care il rontaia cu gurita inchisa de 10 minute, odata facuta experienta baga cot la cot cu mine!
La tara, unde am copilarit eu, nu prea erau asa multi nuci, de fapt nu mi-l amintesc decat pe cel mare de la popa din curte. Mamae avea casa langa scoala din sat care era imprejmuita cu tot cu curtea scolii de niste plopi imensi. In plopi isi aveau cuibul sute de ciori. Cand se lasa toamna ciorile aduceau in plisc nuci adunate de te miri unde si de multe ori le scapau pe jos. Pentru mine era o aventura nebuna sa caut prin covorul de frunze nucile pierdute de croncanitoare. Nu va imaginati ca era nici putine, nici greu de gasit, dimpotriva. Mamae aduna pentru iarna cate 2-3 cosuri de nuci. Eu in schimb nu mai pridideam cu mancatul. Cea mai mare fericire era cand gaseam nuci inca in coaja lor verde. Nu stiu de ce, nici acum nu imi pot explica, dar aveam o placere nebuna sa ma frec pe maini cu verdeata aia care se transforma intr-o murdarie maro ca o pata ce nu mai iesea de pe degete cateva zile. Eram fericita si mandra sa merg la inceput de scoala cu degetele patate si scrijelite de la dezghiocat atatea nuci! De ce ma laudam ca am mancat nuci, nu stiu?! Oare erau atat de rare, ceilalti copii nu aveau?! Habar-n-am! Cert e ca nu ii intelegeam pe cei ce se stergeau cu zeama de lamaie pentru a scoate petele de nuci! (Nici acum nu ii inteleg, cum nu ii inteleg nici pe cei ce imi sterg copilul la gura cand are cate o urma de iaurt, de gem sau de zmeura!! Si ce daca e murdar?! Foarte bine, inseamna ca a bagat la burtan si e un copil mancacios, asa ca fuck off! Lustruiti-va voi!)
Thursday, September 24, 2015
Literele alfabetului
I-am luat de curand lui P. o carte cu literele alfabetului, fiecare litera avand poze reprezentative, micuta si practica pentru mainile lui indemanatice! De fiecare data cand citim din ea facem o recapitulare a cuvintelor spuse din proprie initiativa de P. pentru ca altfel nici nu deschide gura, ba te si plezneste daca insisti la nebunie cu un cuvant.
Asadar fac o sumarizare a literelor pronuntate:
A- Ana, Ami (prescurtarea si forma de alint de la mami), Au, Apa
B- Bau, Babi (Bambi), Bebe, Buba
C- Caca, cinci
D- domb domb (toba), Da
E- Ezi (vezi)
F- fff (fluturele zboara!)
G- nu prea poate sa il pronunte; zice Ata in loc de Gata
H- Ham
I- il foloseste in cuvinte; Pis, pana de curand zicea A Mieu
J- Jos pronuntat usor englezeste ca in John
L- la, la (cantat!)
M- mama, Mac (rata), Mmm (vaca)
N- Nani, Nenea, Nu, Nino (masina)
O- Ou
P- Pis, Pipi, Papa,
R- inca nu
S- Sss (sarpele), sase,
T- Tata, Tic Tac (ceas), Tu tu (trenul), Trei
U- Unu, Uite-o
V- inca nu (zice Ezi in loc de Vezi)
Z- Zece
In rest cunoaste toate onomatopeele reaponsabile de limbajul animalelor si face si propozitii cu el si asocieri logice: "ate Mmm" (adica Vaca face lapte!), "Nenea clck!" (Nenea e pe cal) si altele pentru care tre sa fii antrenat si priceput sa le deslusesti! Sincer mie mi se pare mai usor sa vorbesc decat sa scot tot felul de sunete si sa imi pleznesc limba in mii de feluri dar el alege sa imite animalele asa cum le aude si e uimitor cat de bine le reda!
Amuzant, nu?!
Asadar fac o sumarizare a literelor pronuntate:
A- Ana, Ami (prescurtarea si forma de alint de la mami), Au, Apa
B- Bau, Babi (Bambi), Bebe, Buba
C- Caca, cinci
D- domb domb (toba), Da
E- Ezi (vezi)
F- fff (fluturele zboara!)
G- nu prea poate sa il pronunte; zice Ata in loc de Gata
H- Ham
I- il foloseste in cuvinte; Pis, pana de curand zicea A Mieu
J- Jos pronuntat usor englezeste ca in John
L- la, la (cantat!)
M- mama, Mac (rata), Mmm (vaca)
N- Nani, Nenea, Nu, Nino (masina)
O- Ou
P- Pis, Pipi, Papa,
R- inca nu
S- Sss (sarpele), sase,
T- Tata, Tic Tac (ceas), Tu tu (trenul), Trei
U- Unu, Uite-o
V- inca nu (zice Ezi in loc de Vezi)
Z- Zece
In rest cunoaste toate onomatopeele reaponsabile de limbajul animalelor si face si propozitii cu el si asocieri logice: "ate Mmm" (adica Vaca face lapte!), "Nenea clck!" (Nenea e pe cal) si altele pentru care tre sa fii antrenat si priceput sa le deslusesti! Sincer mie mi se pare mai usor sa vorbesc decat sa scot tot felul de sunete si sa imi pleznesc limba in mii de feluri dar el alege sa imite animalele asa cum le aude si e uimitor cat de bine le reda!
Amuzant, nu?!
Tuesday, September 08, 2015
Petru
Are parul blond, drept si sta ca unui arici. Nu are carare si nici nu vad cum ar fi posibil sa ii fac una. Fata e plina de urme de la cucuie, zgarieturi, muscaturi de tantari si varicela si tot ii mai ramane loc pentru ochii mari, albastri cu gene stufoase. Zambeste alb, cu dinti, ii are pe toti. Bratele, ca si picioarele, ii sunt negre de soare in ciuda cremei antibronzare. Pe picioare are urme albe de la muscaturile de tantari scaripinate pana la sange. Degetele de la picioare sunt infipte alandala, cand s-a nascut il avea pe al doilea mai lung ca primul, acum cel mare si reluat pozitia de lider cu jumatate de masura. Buricul ii zambeste in mijlocul unei burti ca un pepene, din cand in cand isi infige degetul in el sa vada daca il musca.
Intra in casa si tropaie pana la mine cu o figura de mirare. Stie ca urmeaza sa il intreb ce aventuri a mai infruntat pe afara. Dupa spalatul pe maini da o roata de control prin toata casa: niste coji de alune sarate uitate pe un colt de masa, un pahar de apa pe jumatate gol pe noptiera, un sfert de biscuit pe birou. Toate puse strategic parca pentru el sa le gaseasca si sa le deguste. Il strig la masa si se piteste alergand zgomotos in talpile goale. Ma asteapta nemiscat in coltul camerei cu ochii fixati in umbra din podea.Trage un chiot cand ma vede si fuge pe langa mine in cealalta camera.
Inainte de somn citim o poveste. El o alege din teancul rasturnat sub noptiera. E nerabdator si ar vrea mai multe: cartea cu animalele din jungla, dar si Pinocchio, si cartea cu magarul muzicant din Bremen, sau Bambi ca poate sa il pronunte! Ramanem cu una avand siguranta ca la trezire le avem pe toate pentru rasfoire langa noi. Mai nou Bufnita si Iepurila sunt partenerii de perna. Ii apuca pe una de aripa si pe unu de o laba si ii indeasa sub barbie, linistiti, ascultand povestea. Din cand in cand le mai arata cate un animal sau o floare in imaginile din poveste. Stingem lumina.
Imi sopteste usor "Mamiii, sesesc!" ... offf!
Intra in casa si tropaie pana la mine cu o figura de mirare. Stie ca urmeaza sa il intreb ce aventuri a mai infruntat pe afara. Dupa spalatul pe maini da o roata de control prin toata casa: niste coji de alune sarate uitate pe un colt de masa, un pahar de apa pe jumatate gol pe noptiera, un sfert de biscuit pe birou. Toate puse strategic parca pentru el sa le gaseasca si sa le deguste. Il strig la masa si se piteste alergand zgomotos in talpile goale. Ma asteapta nemiscat in coltul camerei cu ochii fixati in umbra din podea.Trage un chiot cand ma vede si fuge pe langa mine in cealalta camera.
Inainte de somn citim o poveste. El o alege din teancul rasturnat sub noptiera. E nerabdator si ar vrea mai multe: cartea cu animalele din jungla, dar si Pinocchio, si cartea cu magarul muzicant din Bremen, sau Bambi ca poate sa il pronunte! Ramanem cu una avand siguranta ca la trezire le avem pe toate pentru rasfoire langa noi. Mai nou Bufnita si Iepurila sunt partenerii de perna. Ii apuca pe una de aripa si pe unu de o laba si ii indeasa sub barbie, linistiti, ascultand povestea. Din cand in cand le mai arata cate un animal sau o floare in imaginile din poveste. Stingem lumina.
Imi sopteste usor "Mamiii, sesesc!" ... offf!
Tuesday, September 01, 2015
Lamber sexual
Am fost socata zilele trecute cand calatoream de placere cu masina prin Bucuresti (!!) sa observ la volanul celorlalte masini numai arabi! Zic: "Ce dracu'? Cand s-au inmultit astia?" si repede m-a trecut o strafulgerare: "Fraticule, astia sunt Lamber Jackii sexuali!".
Evident am ras si mi-am imaginat ce mandri tre sa fie arabii/musulmanii ca au atatea sosii printre ai nostri albi. Dar, ce sa faci? Asta e moda!
Barbatii au si ei nevoie saracii sa se simta masculini si dupa ce au trecut prin toate fazele, de la coafuri care "rezista", la hainute slimfit roz, sosetele sub glezna subtirica, epilat fata-spate si inghinal, au realizat ca probabil daia au musulmanii atata succes la femei si s-au lasat de barbierit. Super!
Imi inchipui ca firmele de aparate de ras sunt in crize...
Nu pot decat sa imi imaginez, si nu imi face placere, cum, raciti fiind, le raman mucii prinsi intre firele de barba, sau frimiturile de pizza, ori sosul de la saorma!
Pofta buna la masa... ca la sex, pielea fina a femeilor e numa buna de dat cu abraziv!
Evident am ras si mi-am imaginat ce mandri tre sa fie arabii/musulmanii ca au atatea sosii printre ai nostri albi. Dar, ce sa faci? Asta e moda!
Barbatii au si ei nevoie saracii sa se simta masculini si dupa ce au trecut prin toate fazele, de la coafuri care "rezista", la hainute slimfit roz, sosetele sub glezna subtirica, epilat fata-spate si inghinal, au realizat ca probabil daia au musulmanii atata succes la femei si s-au lasat de barbierit. Super!
Imi inchipui ca firmele de aparate de ras sunt in crize...
Nu pot decat sa imi imaginez, si nu imi face placere, cum, raciti fiind, le raman mucii prinsi intre firele de barba, sau frimiturile de pizza, ori sosul de la saorma!
Pofta buna la masa... ca la sex, pielea fina a femeilor e numa buna de dat cu abraziv!
Thursday, August 27, 2015
Am vrut sa scriu un comentariu si mi-a iesit altceva
Si eu sunt medic.
Zi de zi si eu sunt socata de modul de comportament al personalului medical: medici, asistente, infirmiere, brancardieri, securitatea de la poarta! E o stare de agitatie si agresivitate continua care pe mine ma oboseste formidabil si pe care nu o inteleg. Felul in care sunt tratati pacientii, ca niste vite, si apartinatorii care efectiv sunt scuipati verbal ma face sa iau un scaun si sa le sparg capetele colegilor mei pt ca astfel de oameni nu trebuie sa existe!
Nu conteaza nimic: nici ca ai salariul mic, lipsuri in spital, lipsa de respect a pacientilor, etc, umanitatea tine doar de fiecare in parte. I-am dat unei batranele sa manance un iaurt dupa ce imi relatase ca nu mancase de 2 zile pt ca nu ii daduse nimeni si o asistenta m-a atentionat ca " o invat prost!" In garda din cand in cand ma furisez pe hol sa le transmit apartinatorilor cateva informatii: mai dureaza o ora pana vin analizele, pacientul e linistit, deocamdata asteptam alt consult, etc. Oamenii sar sa ma imbratiseze cu lacrimi in ochi pt 3 cuvinte si un zambet pe care il ofer chiar daca e 3 noaptea. Nu imi e greu si nici nu ma laud, ci pur si simplu ma simt bine ca am reusit sa ii linistesc intr-un moment critic. De cele mai multe ori sar sa imi bage bani in buzunar de parca le-as fi zambit ca sa ma plateasca. Ma intristez, desi stiu ca asa sunt obisnuiti, si ii refuz bland. Sunt si eu infometata, obosita, trista sau ma doare capul dar un zambet de al lor si un "multumesc" ma fac sa ma simt bine si sa uit. Asta le ofer si eu lor!
Si ma uit in jurul meu si ...vreau sa fug!
Vreau si ma zbat sa emigrez!
Toate bune!
Zi de zi si eu sunt socata de modul de comportament al personalului medical: medici, asistente, infirmiere, brancardieri, securitatea de la poarta! E o stare de agitatie si agresivitate continua care pe mine ma oboseste formidabil si pe care nu o inteleg. Felul in care sunt tratati pacientii, ca niste vite, si apartinatorii care efectiv sunt scuipati verbal ma face sa iau un scaun si sa le sparg capetele colegilor mei pt ca astfel de oameni nu trebuie sa existe!
Nu conteaza nimic: nici ca ai salariul mic, lipsuri in spital, lipsa de respect a pacientilor, etc, umanitatea tine doar de fiecare in parte. I-am dat unei batranele sa manance un iaurt dupa ce imi relatase ca nu mancase de 2 zile pt ca nu ii daduse nimeni si o asistenta m-a atentionat ca " o invat prost!" In garda din cand in cand ma furisez pe hol sa le transmit apartinatorilor cateva informatii: mai dureaza o ora pana vin analizele, pacientul e linistit, deocamdata asteptam alt consult, etc. Oamenii sar sa ma imbratiseze cu lacrimi in ochi pt 3 cuvinte si un zambet pe care il ofer chiar daca e 3 noaptea. Nu imi e greu si nici nu ma laud, ci pur si simplu ma simt bine ca am reusit sa ii linistesc intr-un moment critic. De cele mai multe ori sar sa imi bage bani in buzunar de parca le-as fi zambit ca sa ma plateasca. Ma intristez, desi stiu ca asa sunt obisnuiti, si ii refuz bland. Sunt si eu infometata, obosita, trista sau ma doare capul dar un zambet de al lor si un "multumesc" ma fac sa ma simt bine si sa uit. Asta le ofer si eu lor!
Si ma uit in jurul meu si ...vreau sa fug!
Vreau si ma zbat sa emigrez!
Toate bune!
Wednesday, July 08, 2015
Bebicule, te iubesc!
Ii zambesc si imi raspunde printr-un ranjet cu dinti si un chicotit! Stie... Isi ia privirea de la mine si fuge dupa minge, fara sa se mai uite inapoi; lasa ca il prind alta data!
Dimineata. Il simt cum se foieste langa mine si isi pune capul pe perna mea. Ma atinge cu mana pe ochi si ma striga incetisor: "mamiii". Deschid ochii si imi zambeste gales si ma pupa, isi apropie usor toata fata de fata mea si o atinge firav. E cea mai dulce si suava senzatie pe care am simtit-o in viata mea! Se rostogoleste prin pat si rade chiuind; il prind de umeri si imi infig nasul in parul lui tepos; trag aer cu nesat si ii soptesc "te iubesc"!
Tuturor celor care s-au nascut in tara asta amarata unde a spune "te iubesc" e o povara, un chin sau o rusine, le transmit incurajari sa nu mai perpetueze aceasta traditie oribila! Copiii vostri au nevoie sa auda "te iubesc", nu redundat ci cu emotie!
Dimineata. Il simt cum se foieste langa mine si isi pune capul pe perna mea. Ma atinge cu mana pe ochi si ma striga incetisor: "mamiii". Deschid ochii si imi zambeste gales si ma pupa, isi apropie usor toata fata de fata mea si o atinge firav. E cea mai dulce si suava senzatie pe care am simtit-o in viata mea! Se rostogoleste prin pat si rade chiuind; il prind de umeri si imi infig nasul in parul lui tepos; trag aer cu nesat si ii soptesc "te iubesc"!
Tuturor celor care s-au nascut in tara asta amarata unde a spune "te iubesc" e o povara, un chin sau o rusine, le transmit incurajari sa nu mai perpetueze aceasta traditie oribila! Copiii vostri au nevoie sa auda "te iubesc", nu redundat ci cu emotie!
Tuesday, June 23, 2015
Zakyntos
Dupa doua lungi nopti de condus cu pauza de zi de relaxare in piscina unui motel pe langa Thesalonik (!!), iata-ne ajunsi in frumoasa insula! Caca, maca! In afara de 2-3 locuri cu stanci si apa cristalina in rest identic Thasos....asa ca nu merita absolut deloc sa bati drumul doar sa te pozezi cu marea! In alta ordine de idei eram usor relaxati ca nu prea vazuram romani...pana azi!
Dupa o saptamana de relaxare pe o plaja umbroasa cu loc de joaca pt copii, anticipand o alta saptamana plina de zgomotul valurilor, numai bine ca vila de ale carei facilitati beneficiam se umplu de romani, si nu putini, 7 camere!!(cred ca in total sunt 10camere). Hai, hai, chiote si veselie, sezloguri puse in cerc, o boxa puternica legata la telefon, manele de speriara oamenii de alte nationalitati si se mutara in alta parte, dans din buric si tate cum sade bine divelor de romania cu botu rosu si floare in par si....cea mai tare faza dupa care inca nu ma recuperez, venira taranii de romani cu grataru dupa ei!!! Fratioareee, unde punem grataru ca aci sunt multi copaci?! Toate in conditiile in care la terasa plajei mancai un beef steak cu 10E de ma lisei pe degete!
Plecaram inainte sa arda grataru' dar ramasei cu o indoiala: venira sau nu oamenii cu micii dupa ei?(ca lazile de bere, vin si JB-ul incapura in seria 5!)
Dupa o saptamana de relaxare pe o plaja umbroasa cu loc de joaca pt copii, anticipand o alta saptamana plina de zgomotul valurilor, numai bine ca vila de ale carei facilitati beneficiam se umplu de romani, si nu putini, 7 camere!!(cred ca in total sunt 10camere). Hai, hai, chiote si veselie, sezloguri puse in cerc, o boxa puternica legata la telefon, manele de speriara oamenii de alte nationalitati si se mutara in alta parte, dans din buric si tate cum sade bine divelor de romania cu botu rosu si floare in par si....cea mai tare faza dupa care inca nu ma recuperez, venira taranii de romani cu grataru dupa ei!!! Fratioareee, unde punem grataru ca aci sunt multi copaci?! Toate in conditiile in care la terasa plajei mancai un beef steak cu 10E de ma lisei pe degete!
Plecaram inainte sa arda grataru' dar ramasei cu o indoiala: venira sau nu oamenii cu micii dupa ei?(ca lazile de bere, vin si JB-ul incapura in seria 5!)
Wednesday, June 10, 2015
Klaus si tot jegul politicii romanesti
Cand spui cu nonsalanta ca ai 10 case facute din meditatii si singura politica e cea de facebook, m-a lamurit busten! Declaratiile din ultima vreme ( de pe facebook ca altele nu are) au un surprinzator grad de toleranta si seninatate in legatura cu tot cacatu din parlament si guvern! Ma gandeam ca o sa profite de valul putenic de votanti antiponta ca sa schimbe macar polii puterii, dar de unde?! Lor le place sa se sclade in aceeasi mocirla puturoasa plina de milioane de euro furate de la buget! Politica nu se face pe facebook asa cum vad ca au multi impresia, se face la Cotroceni, la guvern, in Parlament si mai ales in STRADA! Dar cum parlamentul e imaginea clara a poporului in oglinda, cand nici 10% din populatie nu se mai poate declara onesta (spaga, furt, evaziune, mita, relatii), politica in strada o sa fie exact atat!
Sunday, June 07, 2015
Cum am ajuns cersetor in Anglia
Totul a inceput vineri seara inainte de plecare cand mi-am trimis consortul sa imi depuna niste bani pe cardul de ING, evident cand s-a intors acasa el a uitat sa imi dea cardul, eu am uitat sa i-l cer. M-am trezit sambata dimineata in aeroport cand am vrut sa imi iau demancare ca nu am cardul de ING. Lei mai aveam doar de cursa de intors cu taxiul, asa ca am apelat la cardul de Raiffeisen pe care stiam ca mai am 100 de ron. Intre timp, desteapta cum ma stiti, am transferat banii de pe ING pe Raiffeisen, cu promisiunea inchipuita a bancii ca cel tarziu luni dupa amiaza o sa am banii pe card! De fiecaredata cand plec imi place sa am o rezerva pe un card...in caz de cheltuieli neprevazute.
Plecasem cu Wizz (pt ca m-a convins amicul meu A. ca e companie buna si e ok) zgarcindu-ma la 50E, care s-a dovedit o mare tzeapa, cu o geanta de umar, ca sa fie gratis. Asa ca nu preconizam ca o sa fac mari cumparaturi, teoretic ma incadram in lirere ce musteau in portofel!
Ajunsa in Londra si lihnita de foame, zic sa dau o fuga pe Oxford Street sa mananc ceva si sa beleac ochii prin magazine un pic pt ca ma asteptau prietenii im Cambridge cu grataru pregatit sa ii dea foc! Singurul restaurant pe care l-am gasit a fost evident Macdonalds! Eram atat de lihnita incat nu imi mai pasa ce mananc doar ca la casa cand sa comand realizez ca era 9.30 si se servea doar mic dejun...ghinion! Iau o cafea mare cu lapte pe care o inghit ca lupul din poveste si zic sa imi fac de lucru pana la 10 cand urma sa mananc altceva decat mic dejun!! Intru in primul magazin care il vad, Next, si ma duc la copii (eu nu aveam nevoie de nimic special, A. doar niste pantalon scurti, asa ca P. era beneficiarul de cadouri!). In nici 10 minute mi-am umplut mana de umerase: pijamale, gheaca de toamna, blugi, pantaloni scurti etc....au costat relativ decent, problema era ca l-am indesat in geanta si deja preconizam o eroare in alegerea metodei de calatorie!
Prin Cambridge am mai fost obligatoriu la o tura de shopping cu M. ca asa se impune la doua vechi prietene, apoi luni, desi ma imprumutasem deja de niste cash de la I. ca sa am de bilet de tren am considerat ca mai e loc in geanta de mana si am decis sa ii vars pe toti in contul Primark, ca de, aveam nevoie de sutiene, costum de baie, pantaloni scurti si bodyuri si altele. La iesirea din magazin eram mandra purtatoare de o geanta butoi si un portofel gol, convinsa fiind ca imi intrasera banii pe card ( doar era luni dupa amiaza!).
La metrou dau sa imi cumpar bilet sa ma indrept spre aeroport, era mult prea devreme dar ora exacta sa nu mai intru in nici un magazin, ma costa 16 lire biletul. Evident, fonduri insuficiente! Ma uit pe telefon la aplicatia bancii si vad ca in cont mai am 64 lei, aprox 10 lire! Dumnezeii si Christosii si toate ce le bune tuturor bancilor! Decid sa scot banii de pe card si ma duc la ghiseu sa vad ce optiune imi ofera pt a ajunge la aeroport! Cea mai buna varianta pe care mi-o ofera domnul de la ghiseu e sa imi dea un bilet de 2 lire si ceva pentru metrou pana la gara de unde trebuia sa iau trenul si acolo sa ma descurc la ghiseul de bilete. Zis si facut! Uitai sa va zic ca intretimp imi luasem o apa de o lira pt ca eram fripta de sete, pe care insa, din cauza agitatiei, o pierdui complet nedesfacuta!
Ajung in gara cu pricina, la ghiseu o negresa masiva, nu ca as fi rasista dar ma asteptam sa fie mai de treaba, imi replica acid la toata povestea mea ca imi trebuie 14 lire si ceva ca sa ajung in aeroport si inchide gemuletul! Ma uit in dreapta, in stanga, nu era prea multa lume, imi "suflec" manecile si ma apuc de cersit 7 lire. Primii doi, trei clienti m-au lasat cu buza umflata pana cand un domn mi-a sugerat sa cer "some change" si nu "7 pounds" ca se sperie lumea! Eu ca fraiera ceream cat mai aveam nevoie... Am inceput sa ma dumiresc si cam cine ar putea fi potentiali donatori, barbati intre 30-60 ani, femei in jur de 50...si uite asa am produs eu 7 lire in 30 de minute! Va pot spune ca experienta m-a amuzat teribil pt ca vedeam pe fetele lor incertitudinea ca eu am nevoie de banii aia de bilet sau doar asta e meseria mea (!!) si colac peste pupaza o doamna cu un accent dubios ma intreaba dupa ce imi ofera ceva marintis, de unde sunt? Cand i-am zis Romania jur ca i-a picat fata!
Dupa ce am introdus maruntisiul moneda cu moneda in tonomatul de bilete, negresa terminase programul, am mai ramas cu fix 15 centi. Imi iau bieltul exaltata de fericire, alerg pe peron unde le mai multumesc inca odata celor ce ma ajutasera si ma sui fericita in tren.
Ajunsa in aeroport ma loveste setea si frustrarea ca nu imi daduse prin cap sa mai cerseac in continuare pt macar cateva lire ca sa imi iau o apa! Imi iau un pahar gol de la Burger King si ma duc la baie sa beau niste apa de la chiuveta: supriza de proportii!! Apa era fierbinte si nu puteai schimba pe rece! Am inceput sa rad isteric...care sa fie ghinionul?! Ies din baie croita sa merg la unul din restaurantele din aeroport sa le cer niste apa rece de la chiuveta si cand colo, vad pe o balustrada o sticla de apa identica cu cea de mi-o pierdusem, sigilata, stingera pe un colt! Ma uit in dreapta, in stanga, nimeni; o iau si tule-o! Am baut-o pe nerasuflate!
Care sa fie sansa?!
Banii mi-au intrat pe card a doua zi...dupa ora patru!
Plecasem cu Wizz (pt ca m-a convins amicul meu A. ca e companie buna si e ok) zgarcindu-ma la 50E, care s-a dovedit o mare tzeapa, cu o geanta de umar, ca sa fie gratis. Asa ca nu preconizam ca o sa fac mari cumparaturi, teoretic ma incadram in lirere ce musteau in portofel!
Ajunsa in Londra si lihnita de foame, zic sa dau o fuga pe Oxford Street sa mananc ceva si sa beleac ochii prin magazine un pic pt ca ma asteptau prietenii im Cambridge cu grataru pregatit sa ii dea foc! Singurul restaurant pe care l-am gasit a fost evident Macdonalds! Eram atat de lihnita incat nu imi mai pasa ce mananc doar ca la casa cand sa comand realizez ca era 9.30 si se servea doar mic dejun...ghinion! Iau o cafea mare cu lapte pe care o inghit ca lupul din poveste si zic sa imi fac de lucru pana la 10 cand urma sa mananc altceva decat mic dejun!! Intru in primul magazin care il vad, Next, si ma duc la copii (eu nu aveam nevoie de nimic special, A. doar niste pantalon scurti, asa ca P. era beneficiarul de cadouri!). In nici 10 minute mi-am umplut mana de umerase: pijamale, gheaca de toamna, blugi, pantaloni scurti etc....au costat relativ decent, problema era ca l-am indesat in geanta si deja preconizam o eroare in alegerea metodei de calatorie!
Prin Cambridge am mai fost obligatoriu la o tura de shopping cu M. ca asa se impune la doua vechi prietene, apoi luni, desi ma imprumutasem deja de niste cash de la I. ca sa am de bilet de tren am considerat ca mai e loc in geanta de mana si am decis sa ii vars pe toti in contul Primark, ca de, aveam nevoie de sutiene, costum de baie, pantaloni scurti si bodyuri si altele. La iesirea din magazin eram mandra purtatoare de o geanta butoi si un portofel gol, convinsa fiind ca imi intrasera banii pe card ( doar era luni dupa amiaza!).
La metrou dau sa imi cumpar bilet sa ma indrept spre aeroport, era mult prea devreme dar ora exacta sa nu mai intru in nici un magazin, ma costa 16 lire biletul. Evident, fonduri insuficiente! Ma uit pe telefon la aplicatia bancii si vad ca in cont mai am 64 lei, aprox 10 lire! Dumnezeii si Christosii si toate ce le bune tuturor bancilor! Decid sa scot banii de pe card si ma duc la ghiseu sa vad ce optiune imi ofera pt a ajunge la aeroport! Cea mai buna varianta pe care mi-o ofera domnul de la ghiseu e sa imi dea un bilet de 2 lire si ceva pentru metrou pana la gara de unde trebuia sa iau trenul si acolo sa ma descurc la ghiseul de bilete. Zis si facut! Uitai sa va zic ca intretimp imi luasem o apa de o lira pt ca eram fripta de sete, pe care insa, din cauza agitatiei, o pierdui complet nedesfacuta!
Ajung in gara cu pricina, la ghiseu o negresa masiva, nu ca as fi rasista dar ma asteptam sa fie mai de treaba, imi replica acid la toata povestea mea ca imi trebuie 14 lire si ceva ca sa ajung in aeroport si inchide gemuletul! Ma uit in dreapta, in stanga, nu era prea multa lume, imi "suflec" manecile si ma apuc de cersit 7 lire. Primii doi, trei clienti m-au lasat cu buza umflata pana cand un domn mi-a sugerat sa cer "some change" si nu "7 pounds" ca se sperie lumea! Eu ca fraiera ceream cat mai aveam nevoie... Am inceput sa ma dumiresc si cam cine ar putea fi potentiali donatori, barbati intre 30-60 ani, femei in jur de 50...si uite asa am produs eu 7 lire in 30 de minute! Va pot spune ca experienta m-a amuzat teribil pt ca vedeam pe fetele lor incertitudinea ca eu am nevoie de banii aia de bilet sau doar asta e meseria mea (!!) si colac peste pupaza o doamna cu un accent dubios ma intreaba dupa ce imi ofera ceva marintis, de unde sunt? Cand i-am zis Romania jur ca i-a picat fata!
Dupa ce am introdus maruntisiul moneda cu moneda in tonomatul de bilete, negresa terminase programul, am mai ramas cu fix 15 centi. Imi iau bieltul exaltata de fericire, alerg pe peron unde le mai multumesc inca odata celor ce ma ajutasera si ma sui fericita in tren.
Ajunsa in aeroport ma loveste setea si frustrarea ca nu imi daduse prin cap sa mai cerseac in continuare pt macar cateva lire ca sa imi iau o apa! Imi iau un pahar gol de la Burger King si ma duc la baie sa beau niste apa de la chiuveta: supriza de proportii!! Apa era fierbinte si nu puteai schimba pe rece! Am inceput sa rad isteric...care sa fie ghinionul?! Ies din baie croita sa merg la unul din restaurantele din aeroport sa le cer niste apa rece de la chiuveta si cand colo, vad pe o balustrada o sticla de apa identica cu cea de mi-o pierdusem, sigilata, stingera pe un colt! Ma uit in dreapta, in stanga, nimeni; o iau si tule-o! Am baut-o pe nerasuflate!
Care sa fie sansa?!
Banii mi-au intrat pe card a doua zi...dupa ora patru!
Sunday, May 17, 2015
Despre copii
Pana nu aliniezi mai multi copii de aceeasi varsta cu al tau ca sa ii compari, poti sa ai impresia ca al tau e cel mai minunat! Realitatea insa e dura si cand te loveste doare! Asta isi provoaca parintii prin dorinta absuda de competitie. Evident in parculete si locurile de joaca e mediul propice de comparatii, deaia toata lumea e inebunita sa te intrebe "Cat are?" (Asemanator ca la piata!)....si urmeaza comparatiile " al meu la varsta asta facea asa si pe dincolo; merge destul de bine pt varsta lui; etc". Despre P. nu am crezut niciodata ca e vreun geniu proaspat nascut ci l-am lasat sa ma surprinda cu evolutii spontane, insa compartiile constante din parc m-au lamurit ca e printre copii la nivel mediu, iar printre baietei la nivel avansat, ceea ce ma bucura si ma provoaca!
Consider ca un copil care este peste medie are si nevoi si cerinte peste medie pe care tu ca parinte trebuie sa i le oferi! E o obligatie mai mare decat aia de a-i asigura o hrana sanatoasa "bio"! Copiii la varstele astea sunt ca sugativa (daca isi mai aminteste cineva ce e aia) asa ca cititul, cantatul, scrisul, dansatul, animalele, plantele, oamenii, natura, uneltele, toate trebuie sa faca parte din meniul zilnic.
Bon apetit!
Consider ca un copil care este peste medie are si nevoi si cerinte peste medie pe care tu ca parinte trebuie sa i le oferi! E o obligatie mai mare decat aia de a-i asigura o hrana sanatoasa "bio"! Copiii la varstele astea sunt ca sugativa (daca isi mai aminteste cineva ce e aia) asa ca cititul, cantatul, scrisul, dansatul, animalele, plantele, oamenii, natura, uneltele, toate trebuie sa faca parte din meniul zilnic.
Bon apetit!
Thursday, March 19, 2015
Program TV
Ma lovesc zi de zi de incultura mea in ceea ce inseamna cultura la TV. Recunosc ca nu am vazut in viata mea un episod din "Las Fierbinti" (nu stiu daca am scria bine) si nu stiu cine sunt personajele, dar am inteles ca sunt vedete ultracunoscute! Impisa de o pura curiozitate am urmarit un episod din emisiunea cu jungla de pe Protv care mi s-a parut dubios de prost realizata, decorul artificial, muntii de conifere in fundal si ferigi in mijlocul stepei, iar una peste alta nu cunosteam nici jumatate din personaje!
Prietena mea,M, de fiecaredata cand vine in tara se uita "la Maruta" ca sa se puna la curent cu "barfele societatii"! Ne socam de nulitatile care apar si de pseudovedetele care sunt artificial promovate: fata lu Calugareanu, nevasta lu Moculescu, fata lu Adi Minune, etc. ( atat am retinut, ca nu m-am mai uitat de un an!).
In casa sunt 2 televizoare, cel din bucatarie merge pe stiri, cel din sufragerie merge pe filme piratate de pe net. In dormitor mi-am promis ca nu o sa imi pun tv tocmai ca sa nu fiu nevoita sa ma uit! In ultimul timp stirile urmarite sunt cele de la Digi24, mi se par decente, impartiale si generale. Cele de la Protv pe care le urmaream la un moment au devenit monstruoase: crime, violuri, batai! E jenant cum ditamai televiziune se preteaza ca si la ora 7 pm sa dea asemenea stiri jalnice...nu e ca si cand aveau nevoie de audienta in plus!
In general nu aprind televizoarele, de fapt cred ca daca nu l-as avea pe cel din bucatarie as renunta complet la cablul tv ( ce e curios ca nu poti sa te abonezi la net fara sa te abonezi si la tv!).
In Viena aveam un tv in camera la care ne uitam la BBC... Poti sa te uiti o zi intreaga si nu te plictisesti si nici nu te manelizezi la un astfel de post! ...cand am ajuns in tara mi l-am pus la favorite!
Ultima stire mondena e despre Raduleasca care nush ce dracu a zis intro emisiune de divertisment (parca tot la Protv)! M-am cracanat de ras sa vad cata incrancenare in dezbaterile pro si contra in conditiile in care e foarte evident ca in showbizz ai succes daca iesi din tipar, sochezi sau esti foarte bun la ce faci! Asadar iar a castigat Protv la audienta pe baza prostilor!
Visionare placuta!
Prietena mea,M, de fiecaredata cand vine in tara se uita "la Maruta" ca sa se puna la curent cu "barfele societatii"! Ne socam de nulitatile care apar si de pseudovedetele care sunt artificial promovate: fata lu Calugareanu, nevasta lu Moculescu, fata lu Adi Minune, etc. ( atat am retinut, ca nu m-am mai uitat de un an!).
In casa sunt 2 televizoare, cel din bucatarie merge pe stiri, cel din sufragerie merge pe filme piratate de pe net. In dormitor mi-am promis ca nu o sa imi pun tv tocmai ca sa nu fiu nevoita sa ma uit! In ultimul timp stirile urmarite sunt cele de la Digi24, mi se par decente, impartiale si generale. Cele de la Protv pe care le urmaream la un moment au devenit monstruoase: crime, violuri, batai! E jenant cum ditamai televiziune se preteaza ca si la ora 7 pm sa dea asemenea stiri jalnice...nu e ca si cand aveau nevoie de audienta in plus!
In general nu aprind televizoarele, de fapt cred ca daca nu l-as avea pe cel din bucatarie as renunta complet la cablul tv ( ce e curios ca nu poti sa te abonezi la net fara sa te abonezi si la tv!).
In Viena aveam un tv in camera la care ne uitam la BBC... Poti sa te uiti o zi intreaga si nu te plictisesti si nici nu te manelizezi la un astfel de post! ...cand am ajuns in tara mi l-am pus la favorite!
Ultima stire mondena e despre Raduleasca care nush ce dracu a zis intro emisiune de divertisment (parca tot la Protv)! M-am cracanat de ras sa vad cata incrancenare in dezbaterile pro si contra in conditiile in care e foarte evident ca in showbizz ai succes daca iesi din tipar, sochezi sau esti foarte bun la ce faci! Asadar iar a castigat Protv la audienta pe baza prostilor!
Visionare placuta!
Wednesday, February 11, 2015
RATB, o experienta pentru viata!
Ca sa nu uit am trecut un mic rezumat in titlu despre ce urmeaza sa balmajesc....doar nu credeati ca blogul meu se transforma intrunul pt copii!
1. care e treaba cu cartile de rugaciuni, pilde si sfinti?! lumea nu mai citeste beletristica proasta acum citeste numai prostii? Eram obisnuita cu cei care citesc in mijloacele de transport tot felul de greturi desi nu intelegeam cum stau cu aparatul vestibular sau ce inteleg din ce citesc si cred ca am scris si un post pe tema asta, dar de cand ma duc la spital cu 123 (autobuzul) gasesc tot felul de dame de etati diferite cu cate o carticica de rugaciuni citind-o la prima ora! Daca ar fi fost doar un caz izolat as fi ignorat, dar sunt multe! Multe femei, multe cazuri! Asadar poate ma lamureste careva ...
2. In aceeasi ordine de idei se urca intro dimineata in autobuz un domn, pitic de altfel, linistit se tinea de bara de langa scaunul pe care eram asezata. Dupa ce poarta o discutie lejera cu o doamna in legatura cu o oarecare statie se porneste,bai nene, sa cante! Brusc, fara preaviz! m-am speriat nitel, mai ales ca imi canta direct in ureche ( pana acolo ajungea). Despre ce credeti ca canta? despre Dumnezeu; despre ce dracu sa canti la ora 8, in autobuz si cand esti si pitic! Cantecul zicea ca Dzeu o sa ii pedepseasca pe aia de nu se roaga, evident, ca suntem toti niste pacatosi si ca ajungem in Iad; il termina pe asta, incepe altul cu Maria virgina, care sta la poarta Raiului si plange ca nu mai suporta pacatosii pt care fiul ei s-a rastignit! La al 3lea mi-am iesit din sarite si l-am somat pe pitic sa inchida pliscul si sa mearga sa cante la biserica; isi primise rasplata de la doamnele care intrerupsesera cititul de rugaciuni si ascultasera cuminti cantecelele aducatoare de minuni!
3. Doua tinere ultramachiate si aranjate, fuste de uniforma mini, parul platinat si intins cu placa, unghii lungi cu gel si zorzoane, posete minimaliste, telefoane ultima generatie, greu de manevrat cu ghearele alea de gaina, vorbeau contrariate si foarte agitate: "auzi fata?! si mie cine imi face desenele la botanica?" Uitai sa va zic ca dintr-una dintre posete iesea ostentativ jumatate de manual de botanica, clasa a 9a. Cred ca 15 min au sunat, au textuit cu altii, pana intr-un final au gasit pe una careia i-au promis ca ii intind parul daca le face desenele!
4. Oamenii din RATB refuza sa deschida geamul desi sunt infofoliti, au caciuli pe cap, fulare si manusi! Stam cu totii inghesuiti, tusim, stranutam si ne basim, pe geamurile inchise se scurg zoaie de aburi condensati si culturi de virusi! E bine: important e sa nu ne traga curentul!
1. care e treaba cu cartile de rugaciuni, pilde si sfinti?! lumea nu mai citeste beletristica proasta acum citeste numai prostii? Eram obisnuita cu cei care citesc in mijloacele de transport tot felul de greturi desi nu intelegeam cum stau cu aparatul vestibular sau ce inteleg din ce citesc si cred ca am scris si un post pe tema asta, dar de cand ma duc la spital cu 123 (autobuzul) gasesc tot felul de dame de etati diferite cu cate o carticica de rugaciuni citind-o la prima ora! Daca ar fi fost doar un caz izolat as fi ignorat, dar sunt multe! Multe femei, multe cazuri! Asadar poate ma lamureste careva ...
2. In aceeasi ordine de idei se urca intro dimineata in autobuz un domn, pitic de altfel, linistit se tinea de bara de langa scaunul pe care eram asezata. Dupa ce poarta o discutie lejera cu o doamna in legatura cu o oarecare statie se porneste,bai nene, sa cante! Brusc, fara preaviz! m-am speriat nitel, mai ales ca imi canta direct in ureche ( pana acolo ajungea). Despre ce credeti ca canta? despre Dumnezeu; despre ce dracu sa canti la ora 8, in autobuz si cand esti si pitic! Cantecul zicea ca Dzeu o sa ii pedepseasca pe aia de nu se roaga, evident, ca suntem toti niste pacatosi si ca ajungem in Iad; il termina pe asta, incepe altul cu Maria virgina, care sta la poarta Raiului si plange ca nu mai suporta pacatosii pt care fiul ei s-a rastignit! La al 3lea mi-am iesit din sarite si l-am somat pe pitic sa inchida pliscul si sa mearga sa cante la biserica; isi primise rasplata de la doamnele care intrerupsesera cititul de rugaciuni si ascultasera cuminti cantecelele aducatoare de minuni!
3. Doua tinere ultramachiate si aranjate, fuste de uniforma mini, parul platinat si intins cu placa, unghii lungi cu gel si zorzoane, posete minimaliste, telefoane ultima generatie, greu de manevrat cu ghearele alea de gaina, vorbeau contrariate si foarte agitate: "auzi fata?! si mie cine imi face desenele la botanica?" Uitai sa va zic ca dintr-una dintre posete iesea ostentativ jumatate de manual de botanica, clasa a 9a. Cred ca 15 min au sunat, au textuit cu altii, pana intr-un final au gasit pe una careia i-au promis ca ii intind parul daca le face desenele!
4. Oamenii din RATB refuza sa deschida geamul desi sunt infofoliti, au caciuli pe cap, fulare si manusi! Stam cu totii inghesuiti, tusim, stranutam si ne basim, pe geamurile inchise se scurg zoaie de aburi condensati si culturi de virusi! E bine: important e sa nu ne traga curentul!
Friday, January 16, 2015
De la 6 luni la 1 an, personalitatea copilului sau " ce se naste din pasare, malai mananca!"
Nu am mai apucat sa scriu pt ca ultimele 6 luni au fost o nebunie de aventuri, descoperiri si evolutii. Pe scurt: la 7 luni i-au pocnit concomitent cei doi dinti din fata,jos; la 8 luni a inceput sa mearga sustinut de maini si sa se ridice singur in picioare, si deabusilea a luat-o abia la 11 luni (lucru ce nu ne-a deranjat, il puneam intrun loc cu jucariile si eram linistiti ca nu pleaca nicaieri).
Vara am petrecut-o mai mult plecati decat acasa, la mare cu prietena Carla, unde P. in colacul lui de salvamar escalada niste valuri care noua ne treceau cu mult peste cap, ne-am ales si cu o urticarie urata dar care a trecut repede. La munte am fost cu prietenul Luca impreuna cu care am facut prima drumetie, evident infasurati de gatul parintilor.
De la 1 sept am inceput munca la spital si cu greu m-am desprins de P. dar ne-am acomodat cu programul ( mai mult P. ramas acasa cu taicasu, ca eu bataiam de dorul lui pe la spital). De ziua lor de nume (Andrei) am mobilizat tot neamul si am serbat ca si cand implinea un an, pt ca din egoismul meu, mi-am dorit ca prima lui zi de nastere sa o petrecem doar noi 3 mai deosebit, si anume la Viena. Dupa nici eu nu mai stiu cati ani am reusit se vad Viena de sarbatorile de iarna si cu o ocazie deosebita! Vara Viena e fabuloasa, racoroasa, melodioasa, parfumata...deaia o vad an de an....Iarna Viena e stralucitoare, infierbantata, aromata, zgomotoasa....simti pana la os atmosfera de sarbatori! Ne plimbam cate 7-8 ore pe strazi de nebuni cu copilul ba in carucior, ba in marsupiu, P. incantat de tot ce vede, isi balanganea picioarele in semn de satisfactie!
Perioada asta de 6 luni a fost inceputul dezvaluirii personalitatii lui P., si pe langa personalitate am remarcat lucruri care se transmit genetic!! Nu as fi crezut in o mie de ani ca anumite lucruri se pot transmite, dracu stie ce noduri sinaptice, ce imbarligaturi de nervi le oferim copiilor printr-o jumatate de celula!? Asadar de la A. a preluat: retinerea de a pune mana pe ceva lipicios, umed, scarpinatura in ureche in timpul somnului, partzaielile abuzive din timpul somnului (si nu numai!), apetitul pt a manca orice, si las lista deschisa pt ca nu imi mai vin acu in minte altele
De la mine a primit: zambetul perfect realizat in preajma oricarui strain (pt a capta atentia si a-i da pe spate), infigere unghiilor in pulpa degetelor celuilalt (!!!), preferinta pt banane extracoapte( de alea mai verzi nici nus e atinge), trezitul cu zambetul pe buze, greutatea la adormire, inganarea cand ii pui o intrebare ( in continuu daca il intrebi ceva serios iti raspunde printrun "aaa?" mirat), fascinatia pt suruburi, piulite, ciocan, surubelnita (are cateva din plastic si se joaca cu orele cu ele), si la fel las lista deschisa pt cand o sa mai realizez alte lucruri comune.
Cat despre personalitate ce sa zic? E un personaj calm, cu tabieturi clare ( dupa masa tre sa ii las lingura sa se mai joace nitel cu ea!), cu preferinte certe la jucarii, cu o dorinta avida de copii, nesuparacios daca un copil ii ia jucaria sau daca ii ceri ceea ce are in mana, (inclusiv telefonul pt care are o afinitate, cum il prinde cum il zmotoceste la buton si pe care daca i-l iei din mana plange, daca il ceri ti-l ofera fara suparare), foarte precaut la lovituri (nu prea a cazut din pat decat de vreo 2 ori), invata surprinzator de repede si te miri ce!, vorbeste mult (desi nu articuleaza prea multe), se face f usor inteles, cu voce puternica ( astea trebuia sa le trec la cele mostenite de la mine!), ii place muzica, sa danseze si sa cante (isi canta seara inainte sa adoarma).
To be continued...
Vara am petrecut-o mai mult plecati decat acasa, la mare cu prietena Carla, unde P. in colacul lui de salvamar escalada niste valuri care noua ne treceau cu mult peste cap, ne-am ales si cu o urticarie urata dar care a trecut repede. La munte am fost cu prietenul Luca impreuna cu care am facut prima drumetie, evident infasurati de gatul parintilor.
De la 1 sept am inceput munca la spital si cu greu m-am desprins de P. dar ne-am acomodat cu programul ( mai mult P. ramas acasa cu taicasu, ca eu bataiam de dorul lui pe la spital). De ziua lor de nume (Andrei) am mobilizat tot neamul si am serbat ca si cand implinea un an, pt ca din egoismul meu, mi-am dorit ca prima lui zi de nastere sa o petrecem doar noi 3 mai deosebit, si anume la Viena. Dupa nici eu nu mai stiu cati ani am reusit se vad Viena de sarbatorile de iarna si cu o ocazie deosebita! Vara Viena e fabuloasa, racoroasa, melodioasa, parfumata...deaia o vad an de an....Iarna Viena e stralucitoare, infierbantata, aromata, zgomotoasa....simti pana la os atmosfera de sarbatori! Ne plimbam cate 7-8 ore pe strazi de nebuni cu copilul ba in carucior, ba in marsupiu, P. incantat de tot ce vede, isi balanganea picioarele in semn de satisfactie!
Perioada asta de 6 luni a fost inceputul dezvaluirii personalitatii lui P., si pe langa personalitate am remarcat lucruri care se transmit genetic!! Nu as fi crezut in o mie de ani ca anumite lucruri se pot transmite, dracu stie ce noduri sinaptice, ce imbarligaturi de nervi le oferim copiilor printr-o jumatate de celula!? Asadar de la A. a preluat: retinerea de a pune mana pe ceva lipicios, umed, scarpinatura in ureche in timpul somnului, partzaielile abuzive din timpul somnului (si nu numai!), apetitul pt a manca orice, si las lista deschisa pt ca nu imi mai vin acu in minte altele
De la mine a primit: zambetul perfect realizat in preajma oricarui strain (pt a capta atentia si a-i da pe spate), infigere unghiilor in pulpa degetelor celuilalt (!!!), preferinta pt banane extracoapte( de alea mai verzi nici nus e atinge), trezitul cu zambetul pe buze, greutatea la adormire, inganarea cand ii pui o intrebare ( in continuu daca il intrebi ceva serios iti raspunde printrun "aaa?" mirat), fascinatia pt suruburi, piulite, ciocan, surubelnita (are cateva din plastic si se joaca cu orele cu ele), si la fel las lista deschisa pt cand o sa mai realizez alte lucruri comune.
Cat despre personalitate ce sa zic? E un personaj calm, cu tabieturi clare ( dupa masa tre sa ii las lingura sa se mai joace nitel cu ea!), cu preferinte certe la jucarii, cu o dorinta avida de copii, nesuparacios daca un copil ii ia jucaria sau daca ii ceri ceea ce are in mana, (inclusiv telefonul pt care are o afinitate, cum il prinde cum il zmotoceste la buton si pe care daca i-l iei din mana plange, daca il ceri ti-l ofera fara suparare), foarte precaut la lovituri (nu prea a cazut din pat decat de vreo 2 ori), invata surprinzator de repede si te miri ce!, vorbeste mult (desi nu articuleaza prea multe), se face f usor inteles, cu voce puternica ( astea trebuia sa le trec la cele mostenite de la mine!), ii place muzica, sa danseze si sa cante (isi canta seara inainte sa adoarma).
To be continued...
Subscribe to:
Posts (Atom)