Azi intre 2 momente de realitate uzuala am fost lovita de o senzatie usor neplacuta de luciditate...nu stiu exact cum s-o descriu mai bine ca sa devina palpabila: o trezire brusca a tuturor simturilor cu ajutorul carora m-am ancorat pt o secunda in Timpul universal. Am simtit pt o clipa ca fac parte din eternitatea Universului nostru, rupta parca dintr-o clipa atemporala si am privit in jurul meu si nu am vazut nimic si m-am speriat. Am scuturat repede din cap si mi-am revenit: eram in casa, usor somnoroasa si urma sa ma uit la un serial...
Uneori te ia viata pe sus si te invarte si te ameteste, zilele si anii trec si amintirile se aduna ca episoadele intr-un serial prea lung si prost al carui final nu se mai intrevede concret si care oricum numai conteaza... si dintr-odata momentul zgomotos de publicitate te surprinde neplacut, ca o trezire dintr-un somn usor de dupa-amiaza.
De ce ne place sa ne drogam cu vise si momeli placute, si de ce cruditatea realitatii e atat de dureroasa nu pot sa inteleg...De ce nu ne oprim cu serialele la prima serie si tindem sa intindem actiunea ca o guma proasta mestecata la infinit iarasi nu pot sa inteleg...
Somn usor...sau vizionare placuta!
