Trairi

Am trecut intr-o singura zi , de la pranz pana seara, prin stari diametral opuse...si cand zic stari ma refer la trairi intense, ganduri ascutite ca pumnalele care strapung creierul si duc la dureri (placute sau neplacute) ce provoaca lacrimi. Da...am avut o dupamiaza in carea amintirea mortii unui prunc a fost compensata de o palpaire, ca zbaterea aripilor unui fluture, in palma mea a miscarilor fetale ale altui prunc.
Atata tragic si durere, atata speranta si bucurie in ochii celor doua mame... atata revolta si neputinta, atata dorinta si entuziasm in privirea mea.
M-am simtit zguduita de cele doua evenimente pana in strafundurile mele emotionale, mintea mea se straduia anevoios sa le analizeze, sa le grupeze, sa le dea un aer realistic.
Viata te biciuieste brutal si tactic cu momente care te tulbura, te zdrobesc si te ridica.... nu exista invataminte, nu exista pilde sau obiceiuri, sunt trairi tulburi care trezesc... trezesc simturi si deschid compartimente emotionale complexe.... te fac constient de dragostea sau durerea din ochi; de muzica, linistea sau strigatele din urechi; de sarutul cald, dulce sau rece de pe buze....si, mai presus de orice, de cat de dureros de putin traim cu aceasta intensitate...

Vreau sa traiesc bucuria si sa o iubesc...

Regasire

Zi de octombrie...incepe mohorat, cu o dimineata intunecata de nori. Ma trezesc din amorteala somnului si imi dau seama ca sunt singura. Inghit cu greu acest gand si ma ridic alene din pat cautand idei de care sa ma agat sa obosesc timpul care mi-a ramas pana la urmatorul vis.
Nororcul meu...sunt haine de spalat, de facut curat si un teanc de vase in chiuveta...am rezolvat-o pana la 1 p.m. ...apoi mai am un film de vizionat si tre s-o ridic pe sora-mea de la gara....ah..aproape se face seara...mai am putin!..

Somn usor!