Vreau sa fiu independent

Vreau sa fiu independent

Am un prieten care la 30 si ceva de ani sta acasa cu mama si imi spune cu o voce tematoare ca ii e aiurea sa stea singur: cine ii mai spala, calca si face demancare?(si ii da țâță!) Reformulez: stiu o gramada care stau acasa cu mamele; femei si mai ales barbati (daca ii poti numi asa!). Femeile isi gasesc un pularau si pleaca de acasa mai repede (mai mult de trancaneala mamelor!) si in plus le mai zangane si ceasu biologic asa ca pe majoritatea nu le prinde 30 in casa parinteasca. Dar la barbati e alta poveste!

Bebelus fiind mama si-a pus in cap un tel: "e baiatul meu si pe mine o sa ma iubeasca cel mai mult!" Si face tot ce ii sta in putere sa se implineasca dorinta , desi e greu, ajunge baiatul ei sa ii fie singurul "barbat" din viata ei; pe tacso da-l dracu de betiv! Si uite asa trec anii si ajunge baietelul la pubertate si in prima tinerete, da cu nasu de pasarici dar parca in afara de sex "nici una nu il iubeste cu adevarat asa cum face mama!" Timpul trece, maimuțoiul e acum tanar barbat, ba chiar si-a gasit si un "job" de care 

mama e mandra, si are un salariu decent din care isi ia tigari, iese in oras cu cate o fufa si mai face plinu la masina! Viata nene! Casa, casa; masa, masa; iubirea de mama ca iubirea cea mai dulce; si bani de distractii! Cine dracu si-ar mai dorii altceva!

La sarbatorirea celor "30 de primaveri" se trezeste printul cu prieteni care ii ureaza sa isi gaseasca nevasta si sa faca si copil! Ce dracu inseamna asta?! De ce il grabesc?! Ce e rau in viata lui si de ce ar schimba?!

Gagica cu care umbla de vreo 3 saptamani ii zambeste gales si ii scapara ochii! Nici nu stie prostu ca acu 5 zile cand i-a lasat cheia sa incuie casa ea deja si-a facut o dublura pentru "orice ocazie" si ca in ultimele dupaamiezi petrecute la el, cand bou casei atipise, ea discutase cu mult interes pe marginea unor retete de ciorbe si zacusca cu Mama!!

O relatie devine "serioasa" cand i-ai dat cheia (pentru orice motiv!) desi va vedeti de o saptamana si v-ati tras-o de 3 ori, femeia deja se vede mutata, maritata si cu copii. Incep sms-urile cu "ma plimbam cu sora-mea si mi am dat seama ca mi-e dor de tine dragu meu!", apoi telefoanele "de control",apoi un concediu, cateva haine intr-un raft; o sarbatoare si masa in familie si gata! S-a terminat cu independenta!

Hmm, de fapt nu ai fost niciodata indpendent!

Vreau sa dau la medicina

La noi in tara ca sa te hotarasti sa dai la medicina nu iti trebuie nici pasiune, nici devotament, nici coloana vertebrala! Iti trebuie coaie (ma scuzati pt cei pudici)! De ce zic asta?! Pai: intrii in meserie pe la 30 de ani, anul de facultate are 11 luni, materia e interminabila si multi profi comunistoizi cu scheme de examen din antichitate, si evident partea practica: oase, cadavre, sectiuni, pacienti imputiti, nebuni, copii, comatosi, cururi, putze, pasarici!

Primii doi ani pentru mine au trecut in ritmul normal al studentului la medicina, teorie multa, practica putina, profi frustrati care vroiau sa ne demonstreze ca suntem niste cacati cu ochi,etc. Nu m-a impresionat mai nimic, cel mai fascinant a ramas atlasul meu de anatomie cu poze elocvente de pe cadvru pe care ajunsesem sa il stiu cu ochii inchisi (cadavrele de la catedra de anatomie erau distruse de sutele de studenti ce se perindau pe la ele si in plus nu prea iti arata nimeni nimic!)

In anul 3 ma trezesc eu in prima zi de scoala sa ma duc la spital (incepeam stagiile in spitale pe pacienti adevarati!), ma indemna pura curiozitate si plictiseala teoriei anilor anteriori. Pe sectie nu am intalnit nici un coleg si ma gandeam sa o tulesc si eu ca eram penibila, singura pe holul spitalului, cand dau nas in nas cu dr repartizata la grupa mea: o dama bine, cu un par de leoaica si o privire taiosa: "grupa x?" Zic:" da" "Asteptati-ma in salonul 2" si pleaca. Ce cacat sa fac? Ma indrept ca o vita batuta de soarta spre salonul 2, intru incetisor si dau buna ziua celor 2 pacienti si astept resemnata laga caloriferul de sub fereastra. Dupa 5 min apare Doamna. "Unde sunt restul?!" Ridic neputincioasa din umeri :"stiti e prima zi si.." "Si ce? S-au gandit ca nu trebuie sa vina? Cum te cheama? Tu cum de ai venit? Ai o foaie si un pix? Noteaza, poimaine tre sa veniti cu tot ce va zic eu sau altfel nu mai veniti de loc! Nu accept decat 2 absente!" Am notat cu mana tremuranda tot: carnetel, stetoscop, tensiometru, unghii taiate, parul prins!!! Si m-a trimis acasa...nu avea ce sa faca cu mine singura in prima zi! Semiologia am facut-o tot anul 3 cate 2 zile pe saptamana. Veneam negresit toti, cu lectia invatata, cu anamnezele facute la cei 4 pacienti ai nostri si cu unghiile taiate! Pe Doamna am iubit-o, si ea pe noi! De la ea am invatat Baza medicinei ce o stiu si azi!

Am avut intro dimineata o pacienta la 80 de ani internata, mai mult moarta decat vie, cred ca avea vreo 40 kg , uscata ca un trunchi de copac si evident comatoasa. Pe hol asteptau 2 cuconete, mama si fiica, aranjate si parfumate, fiica respectiv nepoata pacientei. De cum le-a vazut Doamna a dat cu ochii peste cap (nu se ferea sa isi arate sentimentele), a discutat ceva cu ele si le-a trimis acasa. In salon ne explica semnele si simptomele si ajungem cu totii la concluzia ca batrana era nemancata si nebauta apa de foarte mult timp! Mi s-a facut rau (in capul meu evident) si am realizat ca asta e unul din momentele socante ale meseriei de medic: uratenia apartinatorilor! Dupa 2 zile de perfuzii am gasit-o dimineata pe batranica in varful patului dornica sa ne povesteasca viata ei, usor rozalie in obraji si cu pofta de viata in sclipind in ochi. Avea  o femeie care venea o data pe saptamana la ea sa ii faca demancare si curat, trimisa de cuconetele cu pricina, si ea sustinea ca "uitase sa bea apa". Nici in ultimul ceas nu ar fi acuzat pe tampitele alea doua. Cand au venit sa o ia acasa Doamna le-a facut un scandal monstru, le-a obligat sa o aduca pe batrana lunar la control si le-a amenintat cu politia! Imi venea sa o pup!

Urmatorul moment socant l-am avut in anu 4 la gastro: pacienta 44 de ani internata de urgenta cu hemoragie ge, la anamneza facuta de noi era vesela si vioaie; stabila. Ne povesteste entuziasmata ca are un baiat care se casatoreste in toamna si fata care termina acum liceul si vrea sa fie asistenta medicala si ne zice ca ii era drag sa ne vada pe noi studentii in halat ca si-o inchipuie pe ea! Aflam ca are hepatita C (luata de la o lucrare stomatologica acu vreo 16 ani) ea fiind convinsa ca a luat-o anu trecut cand a avut un chiuretaj!! Terminam anamneza si mergem la medicul supraveghetor sa ii zicem ce am aflat: toate bune si frumoase! Ne intreaba "prognostic"? Ne raspunde tot dr nonsalant "maxim 2 luni, are ciroza si niste varice esofagiene pe  care abia am reusit sa le stabilizam din hemoragia asta, a doua oara nu mai avem ce ii face!" Sa lesin; am tras cu coada ochiului o privire catre patul unde statea nerabdatoare sa plece acasa la copiii ei nestiind ca nu o sa mai apuce sa ii vada nici casatorit nici asistenta!

Restul a venit de la sine: oncologia pediatrica unde 2 saptamani cred ca am avut cosmaruri, neurologia cu oameni in floarea varstei paralizati sau ce nu mai reuseau sa articuleze 2 cuvinte, psihiatria, nesecatuita specialitate plina de seriale sf!

Vorba aia: e usor la medicina; primii 5 ani sunt mai grei pana treci in anul 3!

Bebe de la 3 la 6 luni

Ma uitam pe niste poze si m-am speriat cat de nefotogenic era copilul meu cand era de o luna sau doua (ca sa nu zic urat!!) si cat de frumos mi se parea mie in realitate..de fapt era delicat doar ca avea o chelie mare in frunte din cauza ca a stat cu capu lipit de planseu 9 luni!

Pe la varsta de 3 luni l-a apucat un puseu de crestere, ca la carte, dar pe mine m- a luat prin surprindere! Incepusem sa ies toata dimineata prin Carol cu T si fiie-sa C si ne plimbam de zapaceam copiii si al meu plangea in continuu in carucior. O dama ma intreaba politicos daca l-am alaptat si ii raspund " acu 15 min". Imi zice: "sa stiti ca ii e foame!" Primul instinct a fost sa zic ca e nebuna, dar l-am pus la san si sugea ca disperatul. Copilul meu sugea mai des de o ora si eu nu puteam sa rationez daca e ok sau nu! Fusesem ingrijorata ca la trei luni abia facuse 4,9 kg, vedeam ca suge ca nebunu, nu stiam daca am lapte sau nu si colac peste pupaza incepuse sa se scoale si noaptea sa suga! Au fost 2 saptamani nebune... La 3 luni jumate m-am hotarat sa ii dau suc de portocala si 2 lingurite de cereale! Le-a lins!! Asa am inceput noi "diversificarea"!! Pana la 6 luni asta a fost tot ce a primit: dimineata suc de la o juma de portocala, mar, cirese si seara 2 lingurite de cereale Hipp. La 4 luni ne-am linistit: luase in greutate 600 gr, si sugea din 2 in 2 ore ( si noaptea de 2 ori); mi s-au dublat sanii in volum dar aveam lapte sficient sa ii stavilesc foamea. Asadar viitoarelor mame care ma citesc retineti 2 lucruri: nu va bucurati daca copilul doarme toata noaptea pt asta inseamna ca nu mai ia bine in greutate si la 3 luni pregatiti-va de o perioada acerba de supt dar nu renuntati ca totul se regleaza in cateva saptamani!

De la 4 luni am inceput sa ne distram toti 3!! Sotul meu a intrat in concediu de crestere copil, eu mi-am luat niste stagii mai lejere si bebelusul meu s-a transformat in copilas!! Si uite asa am inceput noi aventura prin lumea larga: de la 4 luni pana la aproape 7 luni cat are acum nu cred ca am stat mai mult de o saptamana legat in Bucuresti: am stat pe la Slatina o saptamana, Pastele la tara la A o saptamana, apoi de 1 mai o saptamana la Breaza, pe 23 mai am fost o saptamana in Grecia, apoi de Rusalii cateva zile iar la Breaza, apoi o sapt la Campulung la tara la A de unde am plecat la Cluj cateva zile, din Cluj ne-am pornit spre Viena o saptamana, neam intors acasa oprindu-ne cate o zi in Timisoara si Slatina.

In tot acest rastimp Petru ca crescut ca FatFrumos, aveam la 6 luni 7,8kg, zambeste in continuu si am impresia ca e fericit!

De fiecare data cand mergem la Campulung la tara mi se pare ca explodeaza de sanatate. E o zona cu multe dealuri si paduri, muntele aproape, racoare, verdeata si aer gustos! Copilul sta afara 8 ore pe zi, il tin ca pe o vaca la pascut in pajistea din fata casei. La Breaza am fugit in iunie de caldura din Bucuresti cu A si S, cand am ajuns in casa a trebuit sa dormim cu plapumi, evident am dat o fuga si la Sinaia care mi-a lasat un gust amar...s-au apucat de pus borduri din nou pe strada principala si era toata statiunea un santier!

Pe drumul spre Cluj ne-am oprit in Bran sa mancam o ciorba de fasole si sa admiram peisajul de la vila Bran, apoi in Sibiu in centru unde am fi vrut sa ramanem o noapte dar ploua si am dat bice spre Cluj.

Clujul e un oras aproape pe drumul cel bun, relativ curat, il ajuta enorm relieful cu dealuri si verdeata, destul de aglomerat in schimb pt stradutele minuscule pe care le poseda. Intruna din zile am mers cu prietenii nostri L si S intr-un catun la vreo 50km unde se desfasura un raliu. Peisaj de poveste cu miros de fan si liniste tiuitoare, cu ulite batatorite de copitele cailor si case linistite in lumina calda a soarelui! Multumim..

Prietena la care am stat in Cluj, L, avea un apartament micut de 2 camere de 40 m patrati. Pana sa ajungem nu imi puteam inchipui cum poate sa arate, in schimb am avut o surpiza foarte placuta, apartamentul era cochet, mobilat minimalist si cu gust, ne-am simtit excelent iar Petru jubila de fericire cand s-a intalnit cu proprietara ;).

Ca sa povestesc despre Viena imi trebuie inca 5 pagini. A fost o plimbare ad hoc, ne-am hotarat pe drum spre Cluj ca  suntem relativ aproape si ar trebui sa dam o fuga. Am prins perioada de reduceri (!) si o nebunie in centru. O zi am petrecut-o in zoo unde Petru era zapacit de multitudinea de animale care i se perindau prin fata ( am stat 6 ore!!), 2 zile ne-am plimbat prin centru, am luat toate parcurile la rand si o zi prin Gradina Schonbrunn. Am mancat toti trei de la Nordsee un peste bun bun (daca tot incepusem diversificarea!) 

La intoarcerea spre Romania ne-am oprit si in Budapesta unde ne-am intalnit cu nasica L si cu A, am mancat ceva cu specific italienesc (doar eram la unguri!) si ne-am dat in roata ( care am descoperit ca era cumparata de la englezi si uitasera sa stearga ghidul automat care iti povestea de Londra!).

Ne-am oprit in Timisoara unde am inoptat la vechiul meu prieten C, un zapacit si jumatate, neschimbat de 20 de ani cu pasiuni nebune si idei indraznete si care m-a facut sa imi fie dor sa am aproape prietenii de suflet! Multumim..

Am scris amestecat si poate v-ati plictisit, multe lucruri sunt scrise doar pt mine sa imi amintesc pt ca tot ce am realizat astea aproape 7 luni e ca timpul zboara, copilul se schimba zi de zi, si sunt momente pretioase de care vreau sa imi amintesc peste ani!

Te pupa mama!

Bebe de la 0 la 3 luni

Am promis ca ma apuc sa scriu acum cat inca imi mai aduc aminte, pt ca deja are 5 luni si momentele escaladeaza viteza luminii la desfasurari!
In prima noapte pe care am dormit-o impreuna (la spital), bebeicu a fost tare linistit, in ciuda faptului ca atunci cand mi l-au adus oracaia ca toti dracii (probabil de foame) si celelalte mame din salon se uitau nervoase "ce copil galagios!" Dupa ce l-am alaptat (da, ati auzit bine, a supt din primu moment in care l-am atasat la tzatza!) a adormit "ca un bebelus" si s-a dovedit cel mai cuminte din tot salonul. A doua zi la pranz ne-a eliberat pe amandoi. Eu, zapacita, am mancat niste rahaturi ce mai aveam prin pungi, asa ca pe la ora 1 cand s-au terminat foile de externare eram lihnita de foame. Ajunsi toti 3 acasa, pe bebe l-a schimbat la fund A., moment care a fost foarte distractiv in ciuda oboselii resimtite am ras cu lacrimi! In timp ce ii ridica piciorusele sa il stearga la fundulet, bebicu a inceput sa traga o cacutza, una neagra de meconiu. A. complet luat prin surprindere, a inceput sa strige "ba, ba, uite, uite, ce fac?!!" si cu o moaca siderata se uita la mine disperat sa il ajut. Imi pare rau ca nu am avut inspiratia sa ii fotografiez, copilul meu concentrat sa isi faca nevoia si taica-so socat de ce se intampla! Dupa ce am rezolvat problema, l-am alaptat si am picat rupti intrun somn adanc! Dupa 2 ore s-a trezit l-am alaptat din nou, a dormit la loc...si tot asa! Copilul meu era ceas elvetian: dormea 2 ore fix, o ora il alaptam: 20 min un san, pauza de ragaiala 10min, apoi celalalt san, ragaiala si somn!
Asta a durat vreo 3 saptamani, cat i-am dat ambii sani. Desi am dormit in reprize de 2 ore ma simteam ff odihnita, lapte aveam, probleme cu sanii deloc, bebicu dormea linistit. Eram asa relaxata ca la o saptamana de la nastere i-am facut si primul lui tort (si al meu de altfel!)
A venit Craciunul, bebe a primit o tona de haine de la toate neamurile, a facut poza cu toata lumea, era baiat mare, avea 2 saptamani! De Revelion am mers in vizita la prietena lui C.; copiii dormeau linistiti si parintii jucau Catan la greu. De 12 noaptea s-a trezit singurel, ne-am pupat si ne-am fotografiat!
Dupa ce a implinit varsta de o luna m-am trezit intr-o dimineata si nu imi mai aduceam aminte daca bebeul meu ma trezise la 5 la il alaptez; urmatoarea seara am realizat ca incepuse sa doarma legat de la 2-3 pana la 7-8 dimineata! Singur, de capul lui isi schimbase programul! L-a tinut 2 saptamani timp in care au aparut si colicii, a avut cateva nopti mai grele cand efectiv am dormit amandoi imbratisati, eu pe spate si el pe pieptul meu! Ma trezeam anchilozata, dar ce mai conta, si eu si el dormisem! Aveam o deviza bine infipta in cap "toata lumea din casa trebuie sa doarma sa se odihneasca si pt asta facem orice!" Asadar pe sotul meu, care nu avea sens sa se trezeasca noaptea ca nu avea cu ce sa ma ajute, l-am exilat in sufragerie sa doarma linistit; eu cu bebitzu am ramas stapani pe patul din dormitor unde am incercat toate schemele de somn pana am ramas la asta pe pieptul meu. Avea de la 12 la 3 o criza de colici si cand se linistea dormea pana dimineata. Nu l-au tinut mult..maxim 2 saptamani. Pe la 6 saptamani bebelusul meu dormea de la 10 seara pana dimineata la 7-8. Vis!!!
Mai ramasese cu o portie de colici pe la ora 18 dar il linisteam repede. Deja ne facusem un ritual, seara, dupa baita stateam toti 3 in sufragerie si ne uitam la un film! Pe fiecare seara! (Copilul dormea linistit pe pieptul meu). Probabil ca asta a fost reteta succesului, de bebicu suferea in somn de colici (I se auzea burtica bolborosind si el gemand), dar nu se trezea; poate i-am insuflat eu somnul care le rezolva pe toate; habar n-am! Ideea e ca de la 1 luna la 3 luni copilul meu a dormit linistit toata noaptea, singur, neleganat, cu lumina stinsa si cu suzi in gura!
Ziua era distractie: plecam pe la 11 la mall, imi beam cafeaua la Starbucks, cat el dormea, apoi urcam la camera "mama si copilul" si ii dadeam sa suga, mancam ceva snitel sau alte chestii bune, ne plimbam pe la Diverta si ajungeam acasa pe la 16-17, tocmai bine sa il asteptam pe tati sa vina de la servici (era ianuarie,februarie si frig si zapada si daia eram in mall).
Pe la 6-7 saptamani i-am cumparat prima carte de care a fost fascinat de cum a pus ochii pe ea! (Spre incantarea mea)
Weekendurile am inceput sa colindam asa cum ne era natura (a mea si a lu tacso): pe la Slatina, pe la Campulung Muscel unde socrii mei au o casa de vacanta intr-o zona superba de deal, livezi, pasune si padure, pe la Predeal cu prietenii.
Au fost 3 luni bestiale in care am realizat ca din pacate nu am banii necesari (sau varsta) sa fac 10 copii!!

Prima iubire

nu  uita niciodata... era un cantec! Ei bine lucrurile stau in mod diferit la barbati si femei.
Pentru barbati lucrurile sunt simple: nu exista decat o singura iubire, pe viata. Barbatul se indragosteste greu, iubeste si mai greu, dar odata ce o face e definitiv. Se pierde, se cutremura, se adanceste sufletul, plange, rade, clipeste des ca un betiv, alearga dupa tramvaie, prin ploaie, viseaza si are planuri si dorinte. Daca printr-o intamplare pierde femeia iubita, e dstrus, se recupereaza greu si niciodata definitiv. Orice alta femeie ar avea in viata lui nu va fi la fel, isi va lua femeie pe post de  animal de casa ca sa ii tina de urat. Asadar, dragi femei second hand nu va mai pacaliti singure pt ca stiti adevarul, il smtiti pe propria piele!
Pentru femei lucrurile stau altfel: nu exista o singura iubire, ele vor sa iubeasca toata viata, ele sunt in cautare de iubire toata viata. Fiecare barbat din viata lor sunt o "mare iubire" desi e al 5 lea! Evident este o inselatorie pentru ca si urmatorul tot "marea iubire" e. Problema ramane la femei cand, odata blocate cu un barbat, se gandesc ca de fapt ultimul a fost "marea iubire! Asadar, dragi barbati, feriti-va de femeile care va spun ca va iubesc din prima luna!

Din pacate iubirea nu trece prin burta, ci prin creier; cu cat mai putin, cu atat mai superficiala iubirea!

Totul despre nastere

...cezariana!
Desi dintotdeauna m-am tinut ca eu o sa nasc natural (ca tzigancile, asa se zice acum!!) nu s-a putut din diferite motive (aproape toate intemeiate). Asadar iata-ma in saptamana 38 cand decidem ca o sa fac cezariana si se stabileste data de 8 decembrie in extremis.
In ultima noapte am dormit "ca un prunc", eram linistita, stiam ce o sa se intample exact asa ca nu mai aveam motiv de agitatie! La ora 9  la data stabilita eram la spital cu 2 bagaje dupa mine, unu al meu si unu al copilului (era momentul sa rupem cordonul ombilical!). La Universitar duminica e liniste. Mi-am facut foaia la urgente si am urcat in reanimare unde mi s-a repartizat patul. M-am imbracat cu o camasa de noapte (capatata de la prietenele binevoitoare) pentru alaptat, foarte stupida pt ca iti ieseau tatele pe afara si am mers de manuta cu o asistenta la sala de operatie. Ma amuzam copios in sinea mea cand imi explicau asistentele ce urmeaza sa se intample, dar in acelasi timp am fost placut surprinsa de profesionalismul lor. Nu stiu daca mai e nevoie sa precizez ca nu am dat nici un pic de spaga la absolut nimeni, sincer nu cred ca daca dadeai se schimba ceva, oamenii de pe sectie au fost asa cum trebuie in conditiile pe care ti le ofera sistemul sanitar romanesc.
Anestezista mi-a bagat repede si cu "mana usoara" o rahi si o epi cu cateter si s-a asezat linistita pe un scaun si isi scria foile. De amortit, am amortit repede si bine...o asistenta la capul meu care vorbea foarte frumos mi-a explicat ca sa nu ma sperii daca o sa am senzatie de voma sau chiar vomit....numa bine, ca toate cele 40 de minute am stat cu sufletul la gura, doar doar oi vomita...dar de unde!! Mie imi era o foame de lup, pt ca nu mancasem nu bausem nimic (asa trebuia!!), foame care m-a persecutat pana a doua zi de dimineata.
Mi-au pus o gramada de "campuri sterile" (cearsafuri) pe mine, de credeam ca o sa ma sufoc de cald, si unul sprijinit in fata mea sa nu vad ce se intampla in burta mea...trist! Noroc ca in lateral erau usile glisante din geam in care vedeam tot, asa ca am stat ca la o emisiune de la discovery, atata doar ca imi mai bloca din cand in cand un medic vederea. Medicii discutatu despre ce nume mai sunt in ultimul timp in voga puse la bebelusi. Asistenta binevoitoare de la capul meu ma anunta din nou ca urmeaza ca medicul sa apese pe burta mea sa sara copilul si ca o sa simt o presiune...pff! saracu medic mai avea putin si se urca pe mine, se zguduia masa de operatie (sincer am crezut ca o sa imi rupa niste coaste), eu nu simteam nimic doar ma amuzam! Ce se intamplase? Capul copilului meu era cu 2 saptamani mai mare decat corpul (cred ca asa e si acum, cand ma chinui sa il imbrac), asta era unul din motivele pt care nu am nascut natural, si fiind prea mare nu iesea prin incizia facuta de medici. Ba chiar cred ca a mai largit putin incizia sa iasa! Victorios, medicul imi zice: "pe capatanosu asta vroiai sa il nasti tu natural?" Era clar, luasem decizia corecta!
Incepe un brotac sa oracaie, simpatic de altfel, si asteptam cuminte sa il vad si eu. Ce ziceti ca mi s-a intamplat? Mi-l aduc infasat pana in gura, i se mai vedea nasucul si pielea descuamata, mi-l baga in bot si zice :"ia, pupa-l"...nici nu am apucat sa il pup, mi l-a lipit de buze si dusa a fost cu copil cu tot!
Sa lesin! Ce dracu fratilor, pt asta am stat io cuminte si am asteptat 9 luni!! Pasamite sa nu ma emotionez prea tare, sa intru in colaps....bullshit!!
Ajunsa la reanimare ma astepta A. cu o fata incremenita de neliniste...venise sa ia pampersii pt copil sa ii duca la neonat ca asa ii zisesera asistentele si pierduse tot momentul ...neamurile erau calare pe copil facandu-i poze...si noi doi ca prostii in reanimare si nemancati si fara copil!
L-am trimis de urgenta sa vada copilul, sa imi aduca poze....eu cica trebuia sa stau sa ma odihnesc. Ce sa te odihnesti, cui dracu sa ii fie somn! Aveam doua bidonase de ser fiziologic inghetate puse pe burta (ca sa se retreaga uteru) si cu tot cu anestezie, usturau ca dracu si in plus MI-ERA O FOAME de lesinam. Nu stiu altii cum sunt dar mie cand mi-e foame nu pot sa dorm. Noroc cu telefonul ca mi-am tinut de urat ca altfel eram obligata sa ma uit la tv la antena 3. Mi-a adus A. niste poze cu copilul care nu m-au impresionat defel, el zicea ca e frumos, trebuia sa il cred pe cuvant ca il stiu pretentios.
Am nascut la 10.20 dimineata. Pana seara la 7 am crezut ca inebunesc de plictiseala si foame (in ciuda perfuziilor cu glucoza). Noroc cu o asistenta a dracu care vine la mine si imi zice, "daca te mobilizezi te mut la salon in seara asta". Nu stiam ce e asa fantastic la salon, dar felul in care a spus-o ca si cand imi face un favor, m-a convins. M-am ridicat de urgenta din pat, am facut cativa pasi, ba chiar m-a pus sa ma plimb prin fata celorlalte chinuite drept exemplu de tenacitate! Toate ma intrebau "nu te doare?" Nu ma durea pt ca aveam cateteru cu epi in care la 4 ore mi se mai dadea o doza....ma durea la basca! Mergeam dreapta ca o regina!! Evident nu le-am zis asta pt ca, se pare, nu toata lumea merita epi si se face doar pe sub mana, si doar le-am facut semn din cap ca ma doare.
Si iata-ma ajunsa in salon!

Totul despre sarcina

Nu cred ca pot sa va explic mirarea si surpriza de pe fata mea, cand, stand relaxata pe wc cu betigasul de test de sarcina in mana, observ ca si a doua dunga se face movalie. Pe scurt, nu mai vazusem pana atunci 2 dungi deoarece testele de ovulatie fusesera toate 20 un rateu, asa ca ma uitam ca toanta, probabil cum se uita toate femeile care raman insarcinate "fara stiinta lor".
Dupa consult si confirmarea sarcinii viabile mi-am mai revenit....nu de tot si nu complet, si acum am momente cand mi se pare totul un vis.
Primul trimestru a decurs ca la carte: greata, voma si ingrasare...glumesc! Nu ca nu am vomitat, dar nici greata nu imi era si nici pofte nu aveam. Mi-am luat cuminte Elevit zi de zi fara sa am o clipa stresul stupid al femeilor ca se ingrasa "si vai, ce ma fac!", pe care de altfel nici nu il inteleg. Odata ramasa insarcinata nu te intereseaza binele fatului tau, te intereseaza  ca ai facut tu curu mare si iti ies suncile din pantaloni? atunci nu mai baga in tine ca o batoza dulciuri, papanasi, prajituri cu crema, patiserii! De ce zic toate astea, pt ca de ele nu am avut parte toata sarcina si am luat in greutate 15 kg din care am mai ramas cu 2 dupa nastere. Ce-i drept ca organismul meu a simtit nevoia nonstop de fructe si legume crude, incepand cu luna mai si ciresele, apoi caise verzi, piersici, banane, lubenita, pere, prune semiverzi, struguri, gutui; legume: ardei, ridichii, salata, varza, castraveti. Eram atat de disperata ca pe strada cum vedeam o taraba cu fructe si legume nu aveam cum sa nu ma opresc si sa nu iau vreo 3 tipuri de fructe. Singurul "dulce "pe care mi-l permiteam era ciocolata (adica mancam o ciocolata intreaga deodata)!! Acum ii duc dorul :).
Ideea e ca nu mi-am schimbat deloc regimul alimentar, doar l-am imbunatatit : mai putin Mac, KFC, si carne tocata (care oricum nu prea imi place)...ceea ce va recomand si voua!
La 12 saptamani am fost la morfofetala (ecografie). Cand am plecat de acasa eram cacata pe mine de emotie...sincer, nu am avut in viata mea atatea emotii ca atunci, nici macar cand am nascut! Era momentul adevarului! A. ma incuraja "lasa draga, nu conteaza ce e, important e sa fie sanatos!"...ma uitam crucis la el; credea saracu ca am emotii in privinta sexului fatului...pff!! Pe masina, pana am ajuns la clinica am stabilit numele copilului pt ambele sexe, ca sa nu mai avem discutii dupaia. A fost simplu: eu un nume, el un nume ...si mai simplu: am decis ca sa ne poarte numele in continuare, sau macar sa fie similar; asadar daca e baiat un nume cu P daca e fata un nume cu A (noi suntem egoisti de fel!). Ecografia a decurs bine, in primele 2 min fatul s-a cracanat in toata splendoarea si i-am putut admira "bijuteriile"...era clar: sex masculin, data probabila 15 decembrie, sanatos tun. Din momentul ala mi s-a rupt firul! Am fost cea mai relaxata gravida ever! A doua zi am plecat in concediul de miere in Bruxelles, am fost la concert la Muse unde am dansat si am cantat ca o nebuna, cu suportul prietenilor nostri C. si O. am vizitat Bruges, Anvers, Amsterdam, Leuven si Ostend...detaliez alta data! Tot trimestrul doi am tinut-o numai in plimbari, la mare, la munte si iesiri cu prietenii!
Trimestrul 3 m-a gasit "deprimata", ma plictisisem de atatea distractii, de dormit si mancat, de filme, vroiam odata sa se intample minunea! In ultima luna au inceput sa mi se umfle consistent picioarele (mai mult datorita statului pe scaun la jocurile de canasta sau catan) dar in rest nu ma puteam vaieta de nimic! Eram mare, dar ce dracu vreti, dragelor, care va vaietati, sa fiti suple ca la 20 de ani si sa dati nastere la niste viermisori?
Din saptamana 35 nu mai suportam incertitudinea: vroiam sa nasc natural si stateam ca pe ghimpi sa simt si eu macar o contractie, sa vad care e treaba, sa imi spuna cineva ziua exacta...disperasem. M-am linistit definitiv cand la control mi s-a recomandat datorita mai multor factori cezariana (avea capul cu 2 sapt mai mare decat corpul, cordon ombilical dublu infasurat, vaginul meu mult prea stramt) si am stabilit impreuna cu doctorul ziua de 8 decembrie ora 9. Relaxare frate! Copilul meu era ca avionul: data si ora erau scrise pe bilet...eu trebuia sa fiu la aeroport! :)
In ultima seara am bagat Catan agresiv...unde am batut de vreo 2 ori. Am ajuns acasa la 2 noaptea, mi-am facut baie, m-am culcat, am dormit ca un prunc :).
Am intarziat la spital, ne astepta toata lumea stresata in afara de mine....Eram linistita...totul mergea conform planului!

Totul despre sex... sarcina, nastere si ce urmeaza..

Acest post e pt toate femeile care sunt frustrate, nervoase, nu stiu ce vor de la viata si mai ales se vaieta in continuu!
Se facea ca era o zi calduroasa de vara in Barcelona si asteptam cuminte la coada sa ma dau intr-un carusel, tiribomba, sau alte prostii din parcul de distractii... si am realizat ca nu ma mai distrez asa bine ca odinioara, mi se parea ca le cam facusem pe toate...asa ca m-am decis sa fac un copil.
Bun, zis si facut!...ma rog, mai precis zis si planificat: mai intai imi trebuia jumatatea cealalta de ADN care imi lipsea, pe care am gasit-o relativ repede (nu aveti idee cat de disperati sunt barbatii sa aiba un mostenitor!, doar trebuie sa ii intrebati). Pasul doi e sa imi pregatesc organismul pt sarcina, analize complete, consult si vitamine...nu suport femeile care raman insarcinate "din senin" si se trezesc cu tot felul de infectii, ba sunt anemice, ba copiii handicapati si se vaieta ca sunt blestemate. NU, sunt doar proaste! nu poti in anii care ii traim sa mai ai tupeul sa comentezi cand stiinta medicala iti pune atatea la dispozitie!
Dupa ce ne-am pus la punct cu analizele si dupa 2 luni de acid folic si o luna de Elevit, am decis ca din martie sa ne apucam de sex intensiv suprapus peste eventualitatea ovulatiei! La carte scrie ca ovulatia are loc intre zilele a 12-16a, cine ma cunoaste pe mine stie ca nu am rabdare asa ca am inceput din ziua 8. Sex asadar din 2 in 2 zile (spermatozoizii sunt viabili cam 3 zile) si uneori zilnic, in functie de dispozitie, si tot din 2 in 2 zile verificam si ovulatia cu testele de ovulatie ( ca sa urmaresc totusi daca ovulez sau nu!). Asadar de pe data de 1martie pana pe data de 24martie a fost perioada de procreere. De ce atat de mult? de placere...si pt ca nu mi-a iesit nici un test de ovulatie pozitiv si nici ciclul regulat nu am, asa ca am considerat ca nu strica sa incercam toata luna.
Intr-una din deplasarile la Constanta pur si simplu mi s-a parut ca sunt gravida, ma priveam in oglinda, ba chiar am discutat cu prietenele mele care, evident, au ras de simturile mele intinse la maxim! Pe 28 martie mi-a venit ciclu! In saptamana urmatoare am fost foarte dezamagita, ba chiar imi puneam probleme ca nu ovulez si ca am asteptat prea mult. Intr-o seara la niste prieteni am baut zdravan niste coniac sau oricum ceva bun (evident statusem in abstinenta toata luna martie!), macar sa iasa ceva bun din faptul ca nu ramasesem gravida!
Trebuie sa recunosc ca sexul nu fusese stralucit toata luna martie...la inceput mai e cum mai e, dar cand e zilnic si la comanda, e penibil! Asa ca dupa ce am terminat cu ciclul, si fara sa ne mai propunem nimic, ba chiar am zis ca facem pauza ca aveam nunta in mai si ne incurca socotelile, am facut un sex nebun 2 zile intr-un weekend, ca sa ne revenim :).
In saptamana urmatoare aveam niste simptome ca de ciclu :sani inflamati si durerosi, durere de burta cu balonare....zic "ce dracu? imi vine ciclu la 2 saptamani?" o prietena binevoitoare imi zice sa imi fac un test de sarcina!
Iese pozitiv! Fac socotelile in lung si in lat...cum dracu?! teoretic nu avea cum sa iasa pozitiv la 5 zile dupa sexul nebun si imi era si jena sa merg la ginecolog sa ii explic toata tarasenia. In fine am facut 3 teste diferite, toate pozitive, am decis sa mai astept o saptamana si apoi sa merg la medic. La ecograf surpriza de proportii :aveam 6 saptamani si ii batea inimioara! Concluzia : ramasesem gravida in martie si imi venise ciclu peste...cica se poate!

Asadar fetelor...ce am inteles noi astazi: cand te apuci de o treaba, te apuci cum trebuie daca vrei sa iti iasa ceva!