Saturday, September 23, 2006

A venit toamna...

...si a mai trecut un an...Asa masor anii, in numarul de veri (doar m-am nascut la inceputu verii!!), si azi a fost prima zi de toamna adevarata, cu ploaie marunta si deasa, cu vant usturator ce smulge incet frunzele copacilor. O sa se goleasca orasul de verdele naturii, o sa devina mohorat si plangacios, o sa dorm mai mult, o sa fiu ingandurata mai mult, o sa stranut mai putin (de fiecare data cand stau in soare stranut: mi se desfunda sinusurile!! :D). O sa beau lapte cald si o sa mananc paine prajita cu unt, o sa stau tot timpul cu picioarele inghetate, dar o sa ma indragostesc din nou de Ploaie...
Azi am simtit-o prima data, m-a sarutat pe fata, rece si mangaietoare, linistitoare si totusi incitanta...Urasc oamenii cu umbrela in prima zi de toamna, e ca si cand te-ai da cu crema de soare in prima zi de vara; treceau pe langa mine grabiti, zgribuliti, speriati ca i-ar putea atinge o picatura. Am alergat, am sarit prin balti, am trecut pe sub copacii care isi scuturau povara in ropote de apa si am ras...
Mi-am amintit de prispa strabunicii si patul de lemn pe care stateam amortita de frig si miroseam parfumul ploii si al vitei de vie
de sub stresini, plina de struguri negri. Dormeam mereu acolo in timpul verii, dar nu mai aveam voie odata cu lasarea frigului de toamna (probabil m-ar fi gasit intepenita dimineata!!).
As fi vrut sa petrec ziua asta la munte...sa ratacesc pe poteci, pe sub brazi, sa imi afund piciorul in pamantul moale de muschi si ace de brad, sa asurzesc in linistea padurii...
Mi-e dor de munte!! Mi-e dor de mine!!

6 comments:

Anonymous said...

Mai .. tu te-ai inspirat din stilul 'lulu'. Deja avem un curent literar in toata regula :)

Si mie mi-e dor de munte dar nu pentru mult timp.. sper sa mai fie vreme decenta pana weekendul viitor ca am de gand sa dau o raita

Anonymous said...

If you still need 'Le violon rouge', mail me at trenuletzul(at)yahoo(dot)com

Clara said...

Frumos!
E anotimpul meu preferat, si chiar azi mi-am dat si eu seama ca a venit, dar nu cu ploaia (pentru ca nu ploua) ci cu frunzele care se rostogolesc in mijlocul strazii, printre rotile masinii. Imi place sa imi imaginez cum, pe tot parcursul verii soarele le ingalbeneste cate putin, pana prind culorile frumoase de toamna.

Anonymous said...

Oau!

PS: Adica mi-a placut.

Anonymous said...

Uf! Mai ca-mi vine sa te pup.
Pustiu' daca nu te-as fi cunoscut (si daca atunci cand nu te cunosteam nici macar nu te-as fi banuit) m-as mira tare.
Am eu o teorie (departe de a fi infailibila dar de care sunt mandru ori de cate ori se confirma) ca nu aratam nici macar o zecime din ce suntem... (da, adica vreau sa spun ca "te-am citit" - la figurat)
Auzi, laptele ala cald ? Ne intalnim odata mai multi ca imi ploua in gura ? Si cu miere...

Anonymous said...

patetic...