Amintiri din copilarie II

De cand am in grija propriul copil m-am tot gandit ce strategie sa aplic, cum sa il cresc, cum sa il educ, ce sa insemne cei 7 ani de acasa?!
Cel mai simplu mi-a fost sa imi amintesc ce ma bucura pe mine, ce ma extazia, ce ma facea curioasa, cum imi placea sa invat, ce nu imi placea sa mi se zica, de ce imi era teama....si, cum toata viata am considerat ca EU am fost un copil perfect pe care mi l-as fi dorit, am zis: ia sa aplic toate astea maimutoiului din bratele mele!
De cand ma stiu mi-au placut cartile! Evident am inceput cu cele de povesti, cu poze mari pe intreaga pagina in care ma avantam in a-mi provoca imaginatia sa gaseasca povesti in jurul imaginii pentru ca inca nu stiam sa citesc. Cand am inceput sa citesc, cartile au devenit drogul meu: nu mai mancam, nu mai dormeam; citeam.
Imi placeau copiii, nu toti, si doar sa ma joc. De obicei eram capul rautatilor: ori bateam pe cate unu ori ii montam pe ceilalti sa faca vreo prostie. Aveam o ambitie nebuna sa castig la toate jocurile si pentru asta faceam orice: la sotron am spart geamul de la balustrada balconului sa iau o bucata de sticla cu sarma in ea, pentru ca aia era cea mai stabila chestie cand aruncai in patratelele alea; la jocurile de carti trisam ordinar; la elastic am botit cea mai buna pereche a mea de pantofi, unii rosii cu varf ascutit care intrau ca unsi in deschizatura minuscula; la jocul de a mama si de a tata eu eram tata si ma ciufuleam cu ceilalti capi de familie pe cate un dop sau jumatate de lama de ras gasita in spatele blocului in gunoaie, doar eram providerul familiei!
Nu imi placea sa impart jucariile. Nu aveam foarte multe si aveam impresia, pe buna dreptate, ca ceilalti nu au la fel de multa grija de ele. Imi amintesc ca aveam o minge galbena de cauciuc cu care ma jucam ratele si vanatorii. Am plans de nervi cand s-a intepat in niste tufe de trandafiri.
Imi placea sa ma joc pitulusul. Tot timpul jocul incepea pe asfintite si participa tot blocul. gaseam cele mai tampite locuri de ascuns. Cel mai naspa a fost odata intr-un conifer plin de ceara...3 zile am racait la seul ala de pe maini!
Nu suportam cand mi se termina statul pe afara si trebuia sa urc in casa. Tot timpul cerseam : mai stau 5 minute! Asta faceam toti!
Iubeam sa calaresc tufisurile de pe marginea trotuarelor, alea pline de praf care acum nu mai exista. Saream peste ele ca niste iezi, intr-un picior, in doua, in cap, in maini. Seara in casa ma spalam de 3 ori cu sapun si o data sapunul de jeg.
Imi placeau diapozitivele cu povesti. Cred ca eram foarte mica pentru ca nu-mi mai amintesc decat unul cu niste ursuleti. O, si desenele animate alb-negru de pe postul de bulgari, cu un lup!
Imi placeau si jucam toate sporturile: tenis, volei, berminton, fotbal (rupeam!), tenis de masa, handbal, baschet. Prima bicicleta a fost o tricicleta. Eram o rasfatata! Mai avea un singur baiat in bloc, Petrisor ;), care mai avea una, curse nene, pe capul nostru in fata blocului pe triunghiul asfaltat!
Tot ce am spus mai sus, si multe altele il incurajez pe baiatul meu sa faca! (inclusiv sa se bata... nu inteleg de unde atatea sclifosisme cu "sa nu dai in copii!"...pai daca i-a smuls jucaria!! wtf!)