acasa

Gugustiucii sunt indragostitii etern...zboara tot timpul in pereche si flirteaza neincetat. O pereche de genul asta s-a aciuat la mine in fata ferestrei... au un copac preferat si cateva ramuri pe care isi fac dansul sau jocul dragostei... EA mereu neatenta, insensibila la avansurile LUI, se aseaza neglijent pe cate-o ramurica si asa, ca din intamplare, se uita piezis in jurul ei doar ca sa vada daca El e pe acolo. El zburlit si neincrazator face tot felul de ghidusii intortochiate, doar doar o crede cineva ca totul e o coincidenta ca a ajuns tocmai pe ramurica EI... EA "foarte" speriata, uimita de intamplare si prefacut rusinoasa, zboara pe un alt copac... pffff, cine ii mai crede?!! I-am prins ieri pe inserat, stateau zgribuliti pe o crenguta, unul langa altul lipiti si daca nu as fi stiut mai bine puteam sa jur ca se tineau in brate...

Ma visam asta vara pe o prispa inundata de soare, cu miros de lemn uscat si iarba cosita, coplesita de linistea unui catun de case... scriam, citeam...hmmm, am un pervaz lat la dormitor, o fereastra inalta si luminoasa, caldura caloriferului e placuta...da, da ...si asta visam odata!! Cata bucurie inocenta a unui copil ce visa odata la tot felul de lucruri: din Dacia amarata a parintilor cu care imi doream sa fug in lume cu toate ca nu stiam sa conduc, la o camaruta de camin, inghesuita dar calda si primitoare cu un resou aprins ca un semineu, la o garsoniera de camin ca o prima adevarata "acasa" cu privelisti de asfintit sangeros si furtuni de fulgere si ploi torentiale, la o alta garsoniera pe care o doream tot timpul modificata, mai mare si cu coltar si acum acasa, mare si spatioasa, si calda, si liniste, si pervaz, si coltar si masina parcata in fata blocului in care dorm vara in Vama...
Zambete, zambete, zambete...