Nu cred ca pot sa va explic mirarea si surpriza de pe fata mea, cand, stand relaxata pe wc cu betigasul de test de sarcina in mana, observ ca si a doua dunga se face movalie. Pe scurt, nu mai vazusem pana atunci 2 dungi deoarece testele de ovulatie fusesera toate 20 un rateu, asa ca ma uitam ca toanta, probabil cum se uita toate femeile care raman insarcinate "fara stiinta lor".
Dupa consult si confirmarea sarcinii viabile mi-am mai revenit....nu de tot si nu complet, si acum am momente cand mi se pare totul un vis.
Primul trimestru a decurs ca la carte: greata, voma si ingrasare...glumesc! Nu ca nu am vomitat, dar nici greata nu imi era si nici pofte nu aveam. Mi-am luat cuminte Elevit zi de zi fara sa am o clipa stresul stupid al femeilor ca se ingrasa "si vai, ce ma fac!", pe care de altfel nici nu il inteleg. Odata ramasa insarcinata nu te intereseaza binele fatului tau, te intereseaza ca ai facut tu curu mare si iti ies suncile din pantaloni? atunci nu mai baga in tine ca o batoza dulciuri, papanasi, prajituri cu crema, patiserii! De ce zic toate astea, pt ca de ele nu am avut parte toata sarcina si am luat in greutate 15 kg din care am mai ramas cu 2 dupa nastere. Ce-i drept ca organismul meu a simtit nevoia nonstop de fructe si legume crude, incepand cu luna mai si ciresele, apoi caise verzi, piersici, banane, lubenita, pere, prune semiverzi, struguri, gutui; legume: ardei, ridichii, salata, varza, castraveti. Eram atat de disperata ca pe strada cum vedeam o taraba cu fructe si legume nu aveam cum sa nu ma opresc si sa nu iau vreo 3 tipuri de fructe. Singurul "dulce "pe care mi-l permiteam era ciocolata (adica mancam o ciocolata intreaga deodata)!! Acum ii duc dorul :).
Ideea e ca nu mi-am schimbat deloc regimul alimentar, doar l-am imbunatatit : mai putin Mac, KFC, si carne tocata (care oricum nu prea imi place)...ceea ce va recomand si voua!
La 12 saptamani am fost la morfofetala (ecografie). Cand am plecat de acasa eram cacata pe mine de emotie...sincer, nu am avut in viata mea atatea emotii ca atunci, nici macar cand am nascut! Era momentul adevarului! A. ma incuraja "lasa draga, nu conteaza ce e, important e sa fie sanatos!"...ma uitam crucis la el; credea saracu ca am emotii in privinta sexului fatului...pff!! Pe masina, pana am ajuns la clinica am stabilit numele copilului pt ambele sexe, ca sa nu mai avem discutii dupaia. A fost simplu: eu un nume, el un nume ...si mai simplu: am decis ca sa ne poarte numele in continuare, sau macar sa fie similar; asadar daca e baiat un nume cu P daca e fata un nume cu A (noi suntem egoisti de fel!). Ecografia a decurs bine, in primele 2 min fatul s-a cracanat in toata splendoarea si i-am putut admira "bijuteriile"...era clar: sex masculin, data probabila 15 decembrie, sanatos tun. Din momentul ala mi s-a rupt firul! Am fost cea mai relaxata gravida ever! A doua zi am plecat in concediul de miere in Bruxelles, am fost la concert la Muse unde am dansat si am cantat ca o nebuna, cu suportul prietenilor nostri C. si O. am vizitat Bruges, Anvers, Amsterdam, Leuven si Ostend...detaliez alta data! Tot trimestrul doi am tinut-o numai in plimbari, la mare, la munte si iesiri cu prietenii!
Trimestrul 3 m-a gasit "deprimata", ma plictisisem de atatea distractii, de dormit si mancat, de filme, vroiam odata sa se intample minunea! In ultima luna au inceput sa mi se umfle consistent picioarele (mai mult datorita statului pe scaun la jocurile de canasta sau catan) dar in rest nu ma puteam vaieta de nimic! Eram mare, dar ce dracu vreti, dragelor, care va vaietati, sa fiti suple ca la 20 de ani si sa dati nastere la niste viermisori?
Din saptamana 35 nu mai suportam incertitudinea: vroiam sa nasc natural si stateam ca pe ghimpi sa simt si eu macar o contractie, sa vad care e treaba, sa imi spuna cineva ziua exacta...disperasem. M-am linistit definitiv cand la control mi s-a recomandat datorita mai multor factori cezariana (avea capul cu 2 sapt mai mare decat corpul, cordon ombilical dublu infasurat, vaginul meu mult prea stramt) si am stabilit impreuna cu doctorul ziua de 8 decembrie ora 9. Relaxare frate! Copilul meu era ca avionul: data si ora erau scrise pe bilet...eu trebuia sa fiu la aeroport! :)
In ultima seara am bagat Catan agresiv...unde am batut de vreo 2 ori. Am ajuns acasa la 2 noaptea, mi-am facut baie, m-am culcat, am dormit ca un prunc :).
Am intarziat la spital, ne astepta toata lumea stresata in afara de mine....Eram linistita...totul mergea conform planului!
No comments:
Post a Comment