Bebe de la 0 la 3 luni

Am promis ca ma apuc sa scriu acum cat inca imi mai aduc aminte, pt ca deja are 5 luni si momentele escaladeaza viteza luminii la desfasurari!
In prima noapte pe care am dormit-o impreuna (la spital), bebeicu a fost tare linistit, in ciuda faptului ca atunci cand mi l-au adus oracaia ca toti dracii (probabil de foame) si celelalte mame din salon se uitau nervoase "ce copil galagios!" Dupa ce l-am alaptat (da, ati auzit bine, a supt din primu moment in care l-am atasat la tzatza!) a adormit "ca un bebelus" si s-a dovedit cel mai cuminte din tot salonul. A doua zi la pranz ne-a eliberat pe amandoi. Eu, zapacita, am mancat niste rahaturi ce mai aveam prin pungi, asa ca pe la ora 1 cand s-au terminat foile de externare eram lihnita de foame. Ajunsi toti 3 acasa, pe bebe l-a schimbat la fund A., moment care a fost foarte distractiv in ciuda oboselii resimtite am ras cu lacrimi! In timp ce ii ridica piciorusele sa il stearga la fundulet, bebicu a inceput sa traga o cacutza, una neagra de meconiu. A. complet luat prin surprindere, a inceput sa strige "ba, ba, uite, uite, ce fac?!!" si cu o moaca siderata se uita la mine disperat sa il ajut. Imi pare rau ca nu am avut inspiratia sa ii fotografiez, copilul meu concentrat sa isi faca nevoia si taica-so socat de ce se intampla! Dupa ce am rezolvat problema, l-am alaptat si am picat rupti intrun somn adanc! Dupa 2 ore s-a trezit l-am alaptat din nou, a dormit la loc...si tot asa! Copilul meu era ceas elvetian: dormea 2 ore fix, o ora il alaptam: 20 min un san, pauza de ragaiala 10min, apoi celalalt san, ragaiala si somn!
Asta a durat vreo 3 saptamani, cat i-am dat ambii sani. Desi am dormit in reprize de 2 ore ma simteam ff odihnita, lapte aveam, probleme cu sanii deloc, bebicu dormea linistit. Eram asa relaxata ca la o saptamana de la nastere i-am facut si primul lui tort (si al meu de altfel!)
A venit Craciunul, bebe a primit o tona de haine de la toate neamurile, a facut poza cu toata lumea, era baiat mare, avea 2 saptamani! De Revelion am mers in vizita la prietena lui C.; copiii dormeau linistiti si parintii jucau Catan la greu. De 12 noaptea s-a trezit singurel, ne-am pupat si ne-am fotografiat!
Dupa ce a implinit varsta de o luna m-am trezit intr-o dimineata si nu imi mai aduceam aminte daca bebeul meu ma trezise la 5 la il alaptez; urmatoarea seara am realizat ca incepuse sa doarma legat de la 2-3 pana la 7-8 dimineata! Singur, de capul lui isi schimbase programul! L-a tinut 2 saptamani timp in care au aparut si colicii, a avut cateva nopti mai grele cand efectiv am dormit amandoi imbratisati, eu pe spate si el pe pieptul meu! Ma trezeam anchilozata, dar ce mai conta, si eu si el dormisem! Aveam o deviza bine infipta in cap "toata lumea din casa trebuie sa doarma sa se odihneasca si pt asta facem orice!" Asadar pe sotul meu, care nu avea sens sa se trezeasca noaptea ca nu avea cu ce sa ma ajute, l-am exilat in sufragerie sa doarma linistit; eu cu bebitzu am ramas stapani pe patul din dormitor unde am incercat toate schemele de somn pana am ramas la asta pe pieptul meu. Avea de la 12 la 3 o criza de colici si cand se linistea dormea pana dimineata. Nu l-au tinut mult..maxim 2 saptamani. Pe la 6 saptamani bebelusul meu dormea de la 10 seara pana dimineata la 7-8. Vis!!!
Mai ramasese cu o portie de colici pe la ora 18 dar il linisteam repede. Deja ne facusem un ritual, seara, dupa baita stateam toti 3 in sufragerie si ne uitam la un film! Pe fiecare seara! (Copilul dormea linistit pe pieptul meu). Probabil ca asta a fost reteta succesului, de bebicu suferea in somn de colici (I se auzea burtica bolborosind si el gemand), dar nu se trezea; poate i-am insuflat eu somnul care le rezolva pe toate; habar n-am! Ideea e ca de la 1 luna la 3 luni copilul meu a dormit linistit toata noaptea, singur, neleganat, cu lumina stinsa si cu suzi in gura!
Ziua era distractie: plecam pe la 11 la mall, imi beam cafeaua la Starbucks, cat el dormea, apoi urcam la camera "mama si copilul" si ii dadeam sa suga, mancam ceva snitel sau alte chestii bune, ne plimbam pe la Diverta si ajungeam acasa pe la 16-17, tocmai bine sa il asteptam pe tati sa vina de la servici (era ianuarie,februarie si frig si zapada si daia eram in mall).
Pe la 6-7 saptamani i-am cumparat prima carte de care a fost fascinat de cum a pus ochii pe ea! (Spre incantarea mea)
Weekendurile am inceput sa colindam asa cum ne era natura (a mea si a lu tacso): pe la Slatina, pe la Campulung Muscel unde socrii mei au o casa de vacanta intr-o zona superba de deal, livezi, pasune si padure, pe la Predeal cu prietenii.
Au fost 3 luni bestiale in care am realizat ca din pacate nu am banii necesari (sau varsta) sa fac 10 copii!!