Totul a inceput vineri seara inainte de plecare cand mi-am trimis consortul sa imi depuna niste bani pe cardul de ING, evident cand s-a intors acasa el a uitat sa imi dea cardul, eu am uitat sa i-l cer. M-am trezit sambata dimineata in aeroport cand am vrut sa imi iau demancare ca nu am cardul de ING. Lei mai aveam doar de cursa de intors cu taxiul, asa ca am apelat la cardul de Raiffeisen pe care stiam ca mai am 100 de ron. Intre timp, desteapta cum ma stiti, am transferat banii de pe ING pe Raiffeisen, cu promisiunea inchipuita a bancii ca cel tarziu luni dupa amiaza o sa am banii pe card! De fiecaredata cand plec imi place sa am o rezerva pe un card...in caz de cheltuieli neprevazute.
Plecasem cu Wizz (pt ca m-a convins amicul meu A. ca e companie buna si e ok) zgarcindu-ma la 50E, care s-a dovedit o mare tzeapa, cu o geanta de umar, ca sa fie gratis. Asa ca nu preconizam ca o sa fac mari cumparaturi, teoretic ma incadram in lirere ce musteau in portofel!
Ajunsa in Londra si lihnita de foame, zic sa dau o fuga pe Oxford Street sa mananc ceva si sa beleac ochii prin magazine un pic pt ca ma asteptau prietenii im Cambridge cu grataru pregatit sa ii dea foc! Singurul restaurant pe care l-am gasit a fost evident Macdonalds! Eram atat de lihnita incat nu imi mai pasa ce mananc doar ca la casa cand sa comand realizez ca era 9.30 si se servea doar mic dejun...ghinion! Iau o cafea mare cu lapte pe care o inghit ca lupul din poveste si zic sa imi fac de lucru pana la 10 cand urma sa mananc altceva decat mic dejun!! Intru in primul magazin care il vad, Next, si ma duc la copii (eu nu aveam nevoie de nimic special, A. doar niste pantalon scurti, asa ca P. era beneficiarul de cadouri!). In nici 10 minute mi-am umplut mana de umerase: pijamale, gheaca de toamna, blugi, pantaloni scurti etc....au costat relativ decent, problema era ca l-am indesat in geanta si deja preconizam o eroare in alegerea metodei de calatorie!
Prin Cambridge am mai fost obligatoriu la o tura de shopping cu M. ca asa se impune la doua vechi prietene, apoi luni, desi ma imprumutasem deja de niste cash de la I. ca sa am de bilet de tren am considerat ca mai e loc in geanta de mana si am decis sa ii vars pe toti in contul Primark, ca de, aveam nevoie de sutiene, costum de baie, pantaloni scurti si bodyuri si altele. La iesirea din magazin eram mandra purtatoare de o geanta butoi si un portofel gol, convinsa fiind ca imi intrasera banii pe card ( doar era luni dupa amiaza!).
La metrou dau sa imi cumpar bilet sa ma indrept spre aeroport, era mult prea devreme dar ora exacta sa nu mai intru in nici un magazin, ma costa 16 lire biletul. Evident, fonduri insuficiente! Ma uit pe telefon la aplicatia bancii si vad ca in cont mai am 64 lei, aprox 10 lire! Dumnezeii si Christosii si toate ce le bune tuturor bancilor! Decid sa scot banii de pe card si ma duc la ghiseu sa vad ce optiune imi ofera pt a ajunge la aeroport! Cea mai buna varianta pe care mi-o ofera domnul de la ghiseu e sa imi dea un bilet de 2 lire si ceva pentru metrou pana la gara de unde trebuia sa iau trenul si acolo sa ma descurc la ghiseul de bilete. Zis si facut! Uitai sa va zic ca intretimp imi luasem o apa de o lira pt ca eram fripta de sete, pe care insa, din cauza agitatiei, o pierdui complet nedesfacuta!
Ajung in gara cu pricina, la ghiseu o negresa masiva, nu ca as fi rasista dar ma asteptam sa fie mai de treaba, imi replica acid la toata povestea mea ca imi trebuie 14 lire si ceva ca sa ajung in aeroport si inchide gemuletul! Ma uit in dreapta, in stanga, nu era prea multa lume, imi "suflec" manecile si ma apuc de cersit 7 lire. Primii doi, trei clienti m-au lasat cu buza umflata pana cand un domn mi-a sugerat sa cer "some change" si nu "7 pounds" ca se sperie lumea! Eu ca fraiera ceream cat mai aveam nevoie... Am inceput sa ma dumiresc si cam cine ar putea fi potentiali donatori, barbati intre 30-60 ani, femei in jur de 50...si uite asa am produs eu 7 lire in 30 de minute! Va pot spune ca experienta m-a amuzat teribil pt ca vedeam pe fetele lor incertitudinea ca eu am nevoie de banii aia de bilet sau doar asta e meseria mea (!!) si colac peste pupaza o doamna cu un accent dubios ma intreaba dupa ce imi ofera ceva marintis, de unde sunt? Cand i-am zis Romania jur ca i-a picat fata!
Dupa ce am introdus maruntisiul moneda cu moneda in tonomatul de bilete, negresa terminase programul, am mai ramas cu fix 15 centi. Imi iau bieltul exaltata de fericire, alerg pe peron unde le mai multumesc inca odata celor ce ma ajutasera si ma sui fericita in tren.
Ajunsa in aeroport ma loveste setea si frustrarea ca nu imi daduse prin cap sa mai cerseac in continuare pt macar cateva lire ca sa imi iau o apa! Imi iau un pahar gol de la Burger King si ma duc la baie sa beau niste apa de la chiuveta: supriza de proportii!! Apa era fierbinte si nu puteai schimba pe rece! Am inceput sa rad isteric...care sa fie ghinionul?! Ies din baie croita sa merg la unul din restaurantele din aeroport sa le cer niste apa rece de la chiuveta si cand colo, vad pe o balustrada o sticla de apa identica cu cea de mi-o pierdusem, sigilata, stingera pe un colt! Ma uit in dreapta, in stanga, nimeni; o iau si tule-o! Am baut-o pe nerasuflate!
Care sa fie sansa?!
Banii mi-au intrat pe card a doua zi...dupa ora patru!
No comments:
Post a Comment