Eu nu cred nimic, orice mi-ar spune cineva, nu cred si pace. Nu inteleg cand vad cum in general unii se uita in gura altora si iau de bun orice zic aia?! Pana nu probez cu documente evidente sau macar sa mulez totul pe logica mea (chit ca e uneori lacunara, dar ma bazez pe ea), nu am cum sa inghit toate prostiile scornite de altii. Poate e un defect major al meu, cu toate ca eu consider ca e o calitate, si poate din cauza asta nu pot sa ma abtin cand vad cum abereaza unii, sa nu le zic in fata "pleaca ,ba, de aci ca minti de ingheata apele!" si evident sa se pogoare peste minte tot naduful publicului ascultator. La mine nu tine faza cu "crede si nu cerceta" (care mi-a adus media 6 la religie in liceu cand am incercat sa obtin cateva raspunsuri logice de la cel care ne preda si bineinteles care avea inceredere oarba in aceasta vorba de "duh"), creierul meu nu poate sa absoarba informatii fara sa le proceseze.
Ma inclin in fata voastra si va zic "imi pare rau, dar nu pot sa va cred!"
1 comment:
Pai "crede si nu cerceta' nu mai e demult valabila. Dar e esential sa acceptam ca exista si opinii diferite de ale noastre. Frumusetea lumii consta in diversitate.
Post a Comment