Bebicu meu, Petru,
Pana acum am fost doar noi doi si fiecare secunda din cei fix doi ani jumate ai vietii tale. Ai fost copilul meu dorit si asteptarile mele ( care de multe ori erau pline de groaza datorita spuselor celorlalte mame handicapate!) au fost exagerat de depasite. Nici o secunda pana acum nu mi s-a parut grea cu tine ci doar fascinanta in noutatea si iubirea care creste exponential. Si momentele cand ma scoti din rabdarea testata la maxim te admir si sunt mandra de prostiile care iti trec prin cap! Nu stiu cum va fi viata noastra de acum incolo dar stiu ca dragostea pt tine e enorma si uneori sufocanta si recunosc ca ma sperie, este si unul din motivele pt care am decis sa am doi copii...poate e egoism, poate o sa iti fie si tie mai bine sa ai un frate, sau poate nu! Iti multumesc pt fiecare seara cand imi spui ca "bebesc" si imi iei fata in manutele tale si ma pupi!
Baiatul meu nenascut,
Ma distreaza calcaiele tale proeminente prin pielea burtii mele, le mangai si zambesc. Nu stiu cum o sa fie cand o sa fii langa mine, nu stiu cat de mult o sa te iubesc, in momentul asta mi-e greu sa concep ca o sa pot iubii si mai mult. O sa vii intr-o lume ciudata si plina de contraste, dar iti promit ca o sa ne distram si o sa te ajut sa fii asa cum vrei tu sa fii, o sa iti incurajez libertatea si curiozitatea asa cum am facut-o si cu Petru. Fratele tau iubeste copiii asa ca nu o sa iti fie greu sa te bagi pe sub pielea lui! Doar tre sa stii sa dai cu sutul in minge si de asta se ocupa tati! Abia astept sa iti iei locul in familia noastra, in masina pe locul tau cu scoica si la masa pe scaunelul verde de bebelus!
No comments:
Post a Comment