Anunt publicitar

Barbat singur care doreste sa imparta timpul liber si patul, caut femeie inteligenta (sau macar sa cunoasca Teorema lui Pitagora generalizata), care sa fi citit macar 10 carti pe langa curicula obligatorie de la scoala ( si acele carti sa nu inceapa cu "barbatul o privii atat de patrunzator incat i se intarira sfarcurile"), careia sa ii placa sportul, masinile si fotbalul, atee dar sa fie iluminata doar de soare, vant si parfumul florilor de camp, sa vorbeasca mult dar bine si sa taca simplu si profund.

mda.... sau mai bine:

Caut spermatozoid vioi si sprinten, care sa reziste unui mediu putin alcalin, cu structura genetica corecta si fara antecedente heredocolaterale.

Simplu.

Ironic

“Daca voi iubi vreodata o voi face-o cu toata fiinta; cu toata
puterea spiritului, voi iubi adanc, patrunzand in intunericul rosu al inimii pe care o voi hrani-o cu sangele meu. Nimeni, niciodata nu-mi va putea dezlipi buzele de rana deschisa a iubirii ce-si va revarsa necunoscutul etern peste mine.
Iubirea mea se va unii cu moartea si-mi vor stapani simtirea si viata cu intreaga putere a unui faraon ce s-a trezit din nemurire pentru a cuceri lumea.
Cuvintele mele vor mirosi a dragoste, trupul meu va mirosi a cantec, visul meu se va contopi in realitate, gandurile mele vor deveni fluturi, parul meu papadie. Eu insami voi exista ca un univers al Naturii, iar Iubirea mea imi va fi soare. Din mine vor creste iarba, pamantul si ploaia, din Iubirea mea vor creste cerul, stelele si vantul. Anotimpurile mele vor fi unul: vara-mi va fi versul, iarna… cuvantul, primavara va canta si toamna va plange.
Daca voi iubi vreodata o voi face-o cu toata fiinta…”
'98

Venetia

Canale inguste, apa aburinda sub caldura verii, peretii cojiti, incretiti de cat timp au lafait in valurile calde, miros sarat- dulceag, nimic primenit, nimic imbunatatit, totul sprijinit in eleganta trecutului.
Multime de oameni gura-casca, amestecati cu comerciantii de sticla colorata... picioare obosite si trupuri sprijinite de treptele pietruite ale caselor, inghetata colorata topindu-se pe degetele tuturor asezati linistiti in jurul unei cismele...strigand "la revedere, Venetia!" printre zgomotele motorului de la vaporas.
Linistea noptii, stelele clipocind printre avioane ce aterizeaza si decoleaza, pontonul din lemn...lungiti pe scandura izbita de valuri, cu ochii spre luminile plapande ale Venetiei... copii jucandu-se cuminti pe pietrele albe.

Creier fractionat

Vroiam sa povestesc despre un inventar mental: broastele mele testoase Robinson si Friday (le-am numit ca personajele dintr-o carte preferata), suportul de telefon fix sculptat de bunicu, trandafirul japonez crescut dintr-o ramurica din anu 1 de facultate, pozele tablou din Grecia ca o fereastra din alta dimensiune la care imi placea sa ma uit cand ma trezeam, vaza si bolul din lut pictat de la Sibiu, suportul de servetele din fier forjat de la Cluny, cuvertura de pat si ingerasii luati din Macon, etc, etc, etc... sunt picaturi din spiritul meu impregnate in lucruri "fara importanta".

Azinoapte am visat ca zburam cu parapanta, atat de lin si atat de soare... si cantam ca in copilarie cu voce tare ca atunci cand ma dadeam in leaganul din curte si aveam impresia ca zbor!

Ninge...stau zgribulita in fotoliu langa calorifer si privesc cum viscoleste trepidat...

mi-e frig

de ziua indragostitilor

Iubitul meu ma iubeste in felul lui dramatic, trist si dureros si totusi tulburator, cutremurator, profund si etern...

Very beautiful day

A fost o zi superba! Pe drum cand ma intorceam de la Ploiesti a fost un soare superb ce imi mangaia sacadat fata, pe dupa copacii de pe marginea soselei. Am zambit tot drumul asa cum facea Nica in "Amintiri din copilarie", m-am bucurat ca un copil, cu obrajii rosii de soare, cu muzica rasfatandu-mi urechile, si masina trepidand sub picior. Ah... o placere din care toate simturile mele s-au imbatat!
"alo...ma auzi? E o zi superba!"

Zgarcenie sau " Testul Mortii"

Tocmai mi-am facut un test care sa imi spuna cand o sa mor... l-am gasit pe un site de detectare a oamenilor invizibili (pe mess). Mda...ce mi-a iesit? pai...dupa ce am raspuns la 30 de intrebari despre stilul de viata, fumat si boli genetice momentul final, in care imi tremura mana sa apas Enter de frica a ce o sa vad Next....ta na!!!
"introduceti codul urmator si trimiteti sms la numarul 898989 si o sa va spunem bla bla bla" .... cata nesimtire! si-au si gasit cui sa cerseasca sms-uri!! urasc treaba asta!

Si acu? stau aia cu data mortii mele in baza lor de date degeaba? ce oameni sadici :))

Odihneasca-se in pace!

Bunele maniere

Mie imi place sa stau in capul mesei! si de aici o sa porneasca uzuala poanta "in capul la masa"... ha, ha! Evident ca motivele sunt pe cat de logice pe atat de practice de ce obisnuiesc sa stau in capul mesei: in primul rand ii poti vedea pe toti la fel de bine si comunica excelent, inclusiv din priviri, si in plus ii pot directiona pe fumatori catre capul celalalt al mesei...asadar e cel mai bun loc practic si de aceea mi-l asum cu fiecare ocazie pentru ca, asa cum e normal, merit ce e mai bun! Asadar am clarificat acest aspect...ei, bine, ce sa vezi fratzicule astazi, ca m-a apostrofat o chelnarita cum ca, pasamite, "femeile nu stau in capul mesei!", ba, mai mult, "femeile nu intra niciodata primele in restaurant!".............vaaaaaaaaai!!! Sa pic jos de ras!!
Careva-sa-zica am ajuns ca o chelnarita sa imi serveasca lectii de doi lei de "buna purtare" ca o doamna ce sunt in loc sa imi serveasca o cafea!! M-o fi urmarit si cand intru in restaurant ..pentru ca, ce-i drept, si intru si ies prima...de intrat: pentru ca trebuie sa aleg masa unde ne asezam, eu gandesc cati suntem la masa si ma orientez sa fie un loc protejat relativ de fumul de tigara din restaurant, si de iesit: pentru ca vreau sa respir repede o gura de aer proaspat!
Ca sa vedeti Domnilor si, mai ales, Doamnelor ce e in capul oamenilor care va servesc la masa! pfffff...Si mai rad amicii de masa de mine ca nu prea las spaga la chelneri...ha!...sa te tii de acum banet pe capul lor!

Pofta mare!

acasa

Gugustiucii sunt indragostitii etern...zboara tot timpul in pereche si flirteaza neincetat. O pereche de genul asta s-a aciuat la mine in fata ferestrei... au un copac preferat si cateva ramuri pe care isi fac dansul sau jocul dragostei... EA mereu neatenta, insensibila la avansurile LUI, se aseaza neglijent pe cate-o ramurica si asa, ca din intamplare, se uita piezis in jurul ei doar ca sa vada daca El e pe acolo. El zburlit si neincrazator face tot felul de ghidusii intortochiate, doar doar o crede cineva ca totul e o coincidenta ca a ajuns tocmai pe ramurica EI... EA "foarte" speriata, uimita de intamplare si prefacut rusinoasa, zboara pe un alt copac... pffff, cine ii mai crede?!! I-am prins ieri pe inserat, stateau zgribuliti pe o crenguta, unul langa altul lipiti si daca nu as fi stiut mai bine puteam sa jur ca se tineau in brate...

Ma visam asta vara pe o prispa inundata de soare, cu miros de lemn uscat si iarba cosita, coplesita de linistea unui catun de case... scriam, citeam...hmmm, am un pervaz lat la dormitor, o fereastra inalta si luminoasa, caldura caloriferului e placuta...da, da ...si asta visam odata!! Cata bucurie inocenta a unui copil ce visa odata la tot felul de lucruri: din Dacia amarata a parintilor cu care imi doream sa fug in lume cu toate ca nu stiam sa conduc, la o camaruta de camin, inghesuita dar calda si primitoare cu un resou aprins ca un semineu, la o garsoniera de camin ca o prima adevarata "acasa" cu privelisti de asfintit sangeros si furtuni de fulgere si ploi torentiale, la o alta garsoniera pe care o doream tot timpul modificata, mai mare si cu coltar si acum acasa, mare si spatioasa, si calda, si liniste, si pervaz, si coltar si masina parcata in fata blocului in care dorm vara in Vama...
Zambete, zambete, zambete...

Oameni

Atunci cand atingi cu sufletul tau sufletul altei persoane, mangaierea de eter pura, coplesitoare si placuta pana la sufocare se numeste iubire. Tremurul fragil al respiratiei ce atinge pielea, buzele calde pe frunte si memoria unei imbratisari nocturne... toate sunt izbucniri de lacrimi de dor.
Dorinta de dragoste se regaseste in fiecare dintre noi, explozia de bucurie si traiere pana la absolut e ceea ce ne face sa ne-o dorim mai mult....
Cine nu vrea sa iubeasca?

Atat.

sunt atat de multe cuvinte care sa caracterizeze o stare si totusi nici unul nu o face atat de bine..
Tristete: au picat frunzele, cateva au fost purtate de vant spre cer, restul au cazut moarte pe pamant.
Dezamagire: imi doream sa ma imbrac in salopeta de camuflaj, cu cizmele de cauciuc pana la fund si sa merg la pescuit.
Scarba: oamenii mint si se prefac, si nu e asta cel mai rau... o fac ca sa iubeasca.

Spicuiri 2

In baie la CMU Unirea, baie comuna de altfel, eu si un baiat, amandoi imbracati elegant, doar veneam de la servici, ne spalam cuminti si riguros pe dinti. M-am amuzat teribil!
Miercuri dupaamiaza m-am intors de la Ploiesti dupa o zi luunga si obositoare, si am fost fericita sa gasesc toata partea de nord a Bucurestiului blocata datorita grevei din piata Victoriei. Si asta nu era tot, am incercat sa ocolesc pe niste rute periferice, dar ce surpriza: are loc asfaltarea pulii pe 10 strazi deodata si sunt inchise cu totul, adica nici macar o jumatate de banda, nimic. Bai, numai cretini, traiesc intr-o tara de prosti retardati... Mi-e scarba de prostia din jurul meu, dar macar oamenii pe care ii intalnesc de sunt idioti nu ii bag in seama (voi carora va adresez doar 30 de cuvinte...aia sunteti!), dar astelalti? Marea de prostie care determina porcariile de care ma lovesc zi de zi!? Cum dracu sa ii evit pe astia?
Ziua de miercuri insa a avut si o particica fantastica...am tinut o prezentare la proaspetele mamici din Ploiesti...ah, ochii lor si fetele obosite de la un travaliu lung, erau cu totul extrem de atente la tot ceea ce le spuneam, si dintr-odata m-am simtit atat de placut responsabila de ceea ce faceam incat la final le-am urat din suflet niste chestii dragute pe care nu le pot spune aici pt ca sunt prea dragute!!

Arhitectura

Imi plac casele din zona muntoasa cu prispele lor de lemn sculptat si dusumea care scartaie, cu acoperisurile rosiatice de tigla arsa de soare, cu vita de vie atarnand voluptoasa de streasina si umbrind placut ferestrele ce adapostesc camerele racoroase, albe si parfumate de ierburile uscate pe ziar.
Si linistea din amiezele fierbinti de vara ce te inmoaie intr-un somn dulceag printre asternuturile din odaie, atat de reci si care au un iz de naftalina si sapun de casa...

Acum

Copilaresc, lenevesc, ma uit la filme, mananc prostii, stau pana noaptea tarziu fara sa fac nimic special, ma duc oriunde, oricand... Plec in Vama si dorm in masina (cortul mi-a ramas pierdut in amintiri), banani singura tara, ma bucur de asfintitul soarelui ca un copil, rad la ploaia care izbeste parbrizul, cant si imi sparg urechile cu muzica, nu imi ajunge timpul sa il impart in 1000. Si as vrea sa ma opresc... dar nu am unde... si vorbesc, iti vorbesc tot timpul...

Rica

Tristetea lui Rica incepu intr-o zi calduroasa de august. Era vacanta lunga de vara, vacata pe care o gusta din plin fiind prima. Abia ce terminase fericit anul chinuitor de bastonase, litere si cifre. Se straduise in drum sa citeasca un anunt lipit pe gard, descifrase cateva cuvinte si un numar de telefon, indeajuns incat sa stie ca la ei in sat se pot face plimbari cu avionul ala mic ce survola din cand in cand pe deasupra caselor.
In urma cu 2 zile fusese fericit. Reusise impreuna cu sora-sa sa stranga banii pt o bicicleta. Taica-sau plecase dis de dimineata la Tulcea cu treburi si le promisese ca o va cumpara. Toata ziua se perpelise, se agatase de toate gardurile, facuse baie de cateva ori in mare, discutase cu cei 2 prieteni cu care batea nisipul ulitelor in lung si in lat....si numai putea rabda. Mersese la debarcader de 5 ori cu toate ca stia exact ora la care venea Rapida din Tulcea. Ora 3. Stia... Acum a ajuns... Ora 3 si 5minute... inchise ochii; se auzii scartaitul usor al portii...stranse tare din ochi, ofta si ii deschise: DA!! Un zambet larg si gropitele i se adancira pe fata-i negricioasa de soare...pistruii apropae ii straluceau si nasul lui mititel se ridicase si mai mult, curios si el de minunatie.
O amestecatura de culori vii, rotile cu cauciucuri groase special create pt mersul pe ulitele cu nisip, oglinda in care va putea sa zareasca in spate privirile invidioase ale prietenilor si beculetul din fata care ii putea lumina drumul in caz ca il trimite mama seara sa ia paine de la bufet.Era perfecta! ("First Bike" scria pe ea dar nu se chinuise prea mult sa inteleaga ce scrie!)
Si acum?! Era chinuit, chinuit ca un caine... obligat sa stea in casa din cauza unor bube nenorocite ce ii necajeau existenta... 3 zile de pedeapsa divina si nu stia cu ce si cui gresise atat de mult in viata lui si asa scurta!! Privea trist din umbra ferestrei la EA. Proptita bine la umbra vitei de vie din curte, un pic aroganta, cu cornele ridicate, era asa cum vazuse el taurul ala din stufaris cand mersese pe ascuns cu prietenii la prins de broaste in balta. O ura! Stia ca venise acolo cu 3 zile mai devreme ca sa ii faca in ciuda, sa il amarasca si sa isi doreasca sa nu o mai vada. Si sora-sa ca o proasta se plictisise acum de ea dupa ce ii facuse capu calendar cu o zi in urma ca se plimbase mai mult decat ea.
Uff!.. si caldura asta... si bubele care il inebuneau de mancarime...era blestemat si el o stia! Se intoarse agale inspre pat, si cuibarit intre 2 perne, adormii cu pumnii stransi si zambii gandindu-se la razbunarea zilelor ce vor urma.

Vama

Vama Veche...vineri seara.. noapte senina si cerul... Ah, cerul dupa care am tanjit tot drumul, milioanele de stele in fata carora odata mi-am marturisit cele mai adanci dorinte, in fata lor am sperat cu ochii inlacrimati, am sarutat cu dragoste... Traiesc in fiecare fir de nisip care mi s-a lipit de pielea arsa de soare, in fiecare pestisor cu cioc desenat pe umbrela de soare, in fiecare urma de picior de la Stuf, in fiecare umbra de cort, in barnele de lemn si masa din colt de la Expirat, in terasa cu vedere la mare unde e mancarea ieftina, buna si muzica atat de speciala, in briz brizurile mii si colorate, in esarfele cu imprimeu, in apa atat de racoroasa, in coltul epavei ce se zareste in aburul marii... Respir prin toti porii Vama... Vama sunt Eu

Spicuiri

Doi barbati discutand, pasesc agale pe un drumeag prafuit traversand o pajiste cu iarba inalta, clatinata de adierea usoara a vantului. Chipurile arse de soare, brazdate de riduri ce exprima grijile zilnice si totusi calme, sunt relatarea sinceritatii vietii la tara. O femeie cu solduri late si brate vanjoase, trece carand o adunatura de dudau proaspat pentru animalele din ograda. Fusta, usor inflorata in culori calde, lunga pana la nivelul gambelor, linistit asezata pe feminitatea formelor, baticul asortat in culori, legat sub barbia ascutita, totul ii confera sentimentul demnitatii si elegantei simple de la sat. Soare, miors de balega proaspata de la vacile lente, intoarse de la pascut....si liniste..

28 mai 2010

Am vazut Luna...mare, rotunda, plina si galbena... o ceata senina o incalzea!

pe mess

cateodata vin asa de sus si ma zdrobesc de pamant si ma imprastii intr-o mie de bucatele; si apoi e asa greu sa le adun pe toate, si nu stiu daca sunt toate, si nu stiu daca le-am pus pe toate asa cum au fost la locul lor... si totul e distorsionat si hidos, si in ceata...si nu e ca si cand e intuneric, pt ca daca ar fi intuneric as aprinde o lumina undeva... e o ceata densa, atat de densa ca ma sufoca..e ca si cand nu as avea nici macar aer de respirat; si respir incet si des, fara amplitudini ale pieptului, pt daca inspir prea mult nu imi mai aud inima batand si ma sperii... si tip, uneori tip atat de tare ca imi amorteste gandirea, tip cu toata puterea si tipatul meu se transforma in urlet al fiecarui gand, tip pana cand mintea mea oboseste de vuietul din cap... pt ca in realitate nu scot nici un sunet.... si oftez, oftatul e ca un ultim reflex creat special sa scoata si ultimele particule de aer din mine... si ramane vid, ramane gol, nimic... nimicul care porneste din mine si se termina in mine...

si zambesc... a trecut... totul trece

Nimicuri mari

Vara trecuta in Vama am fost inot pana la epava... remember?....am inotat aproape 2 ore dus intors... am stat cocotati pe varful de epava, ne loveau valurile, scoicile prinse de metalul rece ne intepau pielea, vantul ne usca sarea pe obraji.... si linistea.... da, linistea era asurzitoare!
Sper sa mai fie epava acolo si anul asta!

Moment

Ninge marunt si viscolit....fulgii vin inspre mine alergand ...atrasi de lumina farurilor mele. gasesc o ulita ce urca in munte printre brazi... un loc retras sub un felinar cu lumina galbena...brazii sunt inghetati...e feeric. Ma incarc de linistea si puritatea momentului...calmitatea ninsorii ma adoarme...e ca un iubit ce ma cuprinde intr-o imbratisare moale...imi vine sa plang de placere. Zambesc si oftez...nu ma asteptam la momentul asta cand am plecat de acasa...se preconiza o zi de plimbat cu masina...credeam ca o sa ma prinda noaptea pe DN1...sunt in Sinaia si nu-mi mai vine sa plec...am 3 sferturi de rezervor...oare cat ma tine daca stau pe loc? Aveam nevoie de clipa asta...mi-e dor de mine, de tine, de momente ca astea...incredibile secunde rupte din infinutul Universului...ma doare placut frumusetea primita cadou de la Natura...nu ma dezamageste niciodata...ma saruta cu fulgii de nea, ma mangaie cu vantul si ma imbratiseaza cu frigul...