Totul despre sarcina

Nu cred ca pot sa va explic mirarea si surpriza de pe fata mea, cand, stand relaxata pe wc cu betigasul de test de sarcina in mana, observ ca si a doua dunga se face movalie. Pe scurt, nu mai vazusem pana atunci 2 dungi deoarece testele de ovulatie fusesera toate 20 un rateu, asa ca ma uitam ca toanta, probabil cum se uita toate femeile care raman insarcinate "fara stiinta lor".
Dupa consult si confirmarea sarcinii viabile mi-am mai revenit....nu de tot si nu complet, si acum am momente cand mi se pare totul un vis.
Primul trimestru a decurs ca la carte: greata, voma si ingrasare...glumesc! Nu ca nu am vomitat, dar nici greata nu imi era si nici pofte nu aveam. Mi-am luat cuminte Elevit zi de zi fara sa am o clipa stresul stupid al femeilor ca se ingrasa "si vai, ce ma fac!", pe care de altfel nici nu il inteleg. Odata ramasa insarcinata nu te intereseaza binele fatului tau, te intereseaza  ca ai facut tu curu mare si iti ies suncile din pantaloni? atunci nu mai baga in tine ca o batoza dulciuri, papanasi, prajituri cu crema, patiserii! De ce zic toate astea, pt ca de ele nu am avut parte toata sarcina si am luat in greutate 15 kg din care am mai ramas cu 2 dupa nastere. Ce-i drept ca organismul meu a simtit nevoia nonstop de fructe si legume crude, incepand cu luna mai si ciresele, apoi caise verzi, piersici, banane, lubenita, pere, prune semiverzi, struguri, gutui; legume: ardei, ridichii, salata, varza, castraveti. Eram atat de disperata ca pe strada cum vedeam o taraba cu fructe si legume nu aveam cum sa nu ma opresc si sa nu iau vreo 3 tipuri de fructe. Singurul "dulce "pe care mi-l permiteam era ciocolata (adica mancam o ciocolata intreaga deodata)!! Acum ii duc dorul :).
Ideea e ca nu mi-am schimbat deloc regimul alimentar, doar l-am imbunatatit : mai putin Mac, KFC, si carne tocata (care oricum nu prea imi place)...ceea ce va recomand si voua!
La 12 saptamani am fost la morfofetala (ecografie). Cand am plecat de acasa eram cacata pe mine de emotie...sincer, nu am avut in viata mea atatea emotii ca atunci, nici macar cand am nascut! Era momentul adevarului! A. ma incuraja "lasa draga, nu conteaza ce e, important e sa fie sanatos!"...ma uitam crucis la el; credea saracu ca am emotii in privinta sexului fatului...pff!! Pe masina, pana am ajuns la clinica am stabilit numele copilului pt ambele sexe, ca sa nu mai avem discutii dupaia. A fost simplu: eu un nume, el un nume ...si mai simplu: am decis ca sa ne poarte numele in continuare, sau macar sa fie similar; asadar daca e baiat un nume cu P daca e fata un nume cu A (noi suntem egoisti de fel!). Ecografia a decurs bine, in primele 2 min fatul s-a cracanat in toata splendoarea si i-am putut admira "bijuteriile"...era clar: sex masculin, data probabila 15 decembrie, sanatos tun. Din momentul ala mi s-a rupt firul! Am fost cea mai relaxata gravida ever! A doua zi am plecat in concediul de miere in Bruxelles, am fost la concert la Muse unde am dansat si am cantat ca o nebuna, cu suportul prietenilor nostri C. si O. am vizitat Bruges, Anvers, Amsterdam, Leuven si Ostend...detaliez alta data! Tot trimestrul doi am tinut-o numai in plimbari, la mare, la munte si iesiri cu prietenii!
Trimestrul 3 m-a gasit "deprimata", ma plictisisem de atatea distractii, de dormit si mancat, de filme, vroiam odata sa se intample minunea! In ultima luna au inceput sa mi se umfle consistent picioarele (mai mult datorita statului pe scaun la jocurile de canasta sau catan) dar in rest nu ma puteam vaieta de nimic! Eram mare, dar ce dracu vreti, dragelor, care va vaietati, sa fiti suple ca la 20 de ani si sa dati nastere la niste viermisori?
Din saptamana 35 nu mai suportam incertitudinea: vroiam sa nasc natural si stateam ca pe ghimpi sa simt si eu macar o contractie, sa vad care e treaba, sa imi spuna cineva ziua exacta...disperasem. M-am linistit definitiv cand la control mi s-a recomandat datorita mai multor factori cezariana (avea capul cu 2 sapt mai mare decat corpul, cordon ombilical dublu infasurat, vaginul meu mult prea stramt) si am stabilit impreuna cu doctorul ziua de 8 decembrie ora 9. Relaxare frate! Copilul meu era ca avionul: data si ora erau scrise pe bilet...eu trebuia sa fiu la aeroport! :)
In ultima seara am bagat Catan agresiv...unde am batut de vreo 2 ori. Am ajuns acasa la 2 noaptea, mi-am facut baie, m-am culcat, am dormit ca un prunc :).
Am intarziat la spital, ne astepta toata lumea stresata in afara de mine....Eram linistita...totul mergea conform planului!

Totul despre sex... sarcina, nastere si ce urmeaza..

Acest post e pt toate femeile care sunt frustrate, nervoase, nu stiu ce vor de la viata si mai ales se vaieta in continuu!
Se facea ca era o zi calduroasa de vara in Barcelona si asteptam cuminte la coada sa ma dau intr-un carusel, tiribomba, sau alte prostii din parcul de distractii... si am realizat ca nu ma mai distrez asa bine ca odinioara, mi se parea ca le cam facusem pe toate...asa ca m-am decis sa fac un copil.
Bun, zis si facut!...ma rog, mai precis zis si planificat: mai intai imi trebuia jumatatea cealalta de ADN care imi lipsea, pe care am gasit-o relativ repede (nu aveti idee cat de disperati sunt barbatii sa aiba un mostenitor!, doar trebuie sa ii intrebati). Pasul doi e sa imi pregatesc organismul pt sarcina, analize complete, consult si vitamine...nu suport femeile care raman insarcinate "din senin" si se trezesc cu tot felul de infectii, ba sunt anemice, ba copiii handicapati si se vaieta ca sunt blestemate. NU, sunt doar proaste! nu poti in anii care ii traim sa mai ai tupeul sa comentezi cand stiinta medicala iti pune atatea la dispozitie!
Dupa ce ne-am pus la punct cu analizele si dupa 2 luni de acid folic si o luna de Elevit, am decis ca din martie sa ne apucam de sex intensiv suprapus peste eventualitatea ovulatiei! La carte scrie ca ovulatia are loc intre zilele a 12-16a, cine ma cunoaste pe mine stie ca nu am rabdare asa ca am inceput din ziua 8. Sex asadar din 2 in 2 zile (spermatozoizii sunt viabili cam 3 zile) si uneori zilnic, in functie de dispozitie, si tot din 2 in 2 zile verificam si ovulatia cu testele de ovulatie ( ca sa urmaresc totusi daca ovulez sau nu!). Asadar de pe data de 1martie pana pe data de 24martie a fost perioada de procreere. De ce atat de mult? de placere...si pt ca nu mi-a iesit nici un test de ovulatie pozitiv si nici ciclul regulat nu am, asa ca am considerat ca nu strica sa incercam toata luna.
Intr-una din deplasarile la Constanta pur si simplu mi s-a parut ca sunt gravida, ma priveam in oglinda, ba chiar am discutat cu prietenele mele care, evident, au ras de simturile mele intinse la maxim! Pe 28 martie mi-a venit ciclu! In saptamana urmatoare am fost foarte dezamagita, ba chiar imi puneam probleme ca nu ovulez si ca am asteptat prea mult. Intr-o seara la niste prieteni am baut zdravan niste coniac sau oricum ceva bun (evident statusem in abstinenta toata luna martie!), macar sa iasa ceva bun din faptul ca nu ramasesem gravida!
Trebuie sa recunosc ca sexul nu fusese stralucit toata luna martie...la inceput mai e cum mai e, dar cand e zilnic si la comanda, e penibil! Asa ca dupa ce am terminat cu ciclul, si fara sa ne mai propunem nimic, ba chiar am zis ca facem pauza ca aveam nunta in mai si ne incurca socotelile, am facut un sex nebun 2 zile intr-un weekend, ca sa ne revenim :).
In saptamana urmatoare aveam niste simptome ca de ciclu :sani inflamati si durerosi, durere de burta cu balonare....zic "ce dracu? imi vine ciclu la 2 saptamani?" o prietena binevoitoare imi zice sa imi fac un test de sarcina!
Iese pozitiv! Fac socotelile in lung si in lat...cum dracu?! teoretic nu avea cum sa iasa pozitiv la 5 zile dupa sexul nebun si imi era si jena sa merg la ginecolog sa ii explic toata tarasenia. In fine am facut 3 teste diferite, toate pozitive, am decis sa mai astept o saptamana si apoi sa merg la medic. La ecograf surpriza de proportii :aveam 6 saptamani si ii batea inimioara! Concluzia : ramasesem gravida in martie si imi venise ciclu peste...cica se poate!

Asadar fetelor...ce am inteles noi astazi: cand te apuci de o treaba, te apuci cum trebuie daca vrei sa iti iasa ceva!

Traveling Europe

Imagini imprimate pe retina: o doamna la o etate respectabila intr-un sat uitat de lume pe bicicleta; un tractor ce avea pe post de remorca o caruta; facut pipi intr-un post desfiintat de politie, un pic sinistru, cu un beci intunecat si o curte plina de buruieni inalte; oameni imbatraniti frumos, eleganti, intr-o dupaamiaza la o prajitura in centrul Viene;, o doamna sic, cu o freza moderna, datorita chimioterapiei, in curtea ingusta si rece a hotelului, fumeaza tacticos o tigara (alta femeie in varsta la care am avut un succes enorm, poate odata o sa povestesc toate femeile care m-au iubit la prima vedere din viata mea!); o tanara cu parul zbarlit calarind la galop pe campul din lateralul autostrazii (o imagine aproape ireala si in acelasi timp idilica!). 

Barcelona- oras plin de vitalitate, zumzet, caldura, tineri din toate colturile lumii adunati in 10m patrati de plaja, barbati frumosi, valuri puternice in buza plajei, miros de paelia, sangria si nachos, trotuare late de ma simteam cu bicicleta pe autostrada, dealuri vanjoase ce imprejmuiesc orasul si iti ofera imagini incrustrate in marmura privirii pt totdeauna.

Girona, oras cu strazi inguste si pietruite, labirint de case din piatra cu terase pe acoperis zambarete la soare, si zidul...o da, zidul cetatii pe care l-am strabatut cap coada ca un ostas vrednic recompensat cu un diamant micut si stralucitor in lumina calda a Spaniei!

Buna dimineata!

A bolborosit azi cu tunete si cerul s-a intunecat.
Imi place sa dorm la tine in poala leganata de mersul trenului, inchid ochii si visez ganduri amestecate de bucurie si emotia destinatiei. Trec garile una dupa alta si ma trezesc: "a trecut?"... ma linistesti: "mai e".
Stam intinsi intr-o mare de branduse... soarele cald de primavara ne adie usor pe frunte...pajisti nesfarsite si varfuri albe de munti stancosi..
Brrr...e intuneric si vantul suiera amenintator printre brazii imensi ai padurii...e atat de liniste si totusi aerul vuieste de zgomote stranii...iti veghez somnul linistit si rasuflarea apasata... am ochii larg deschisi si in intunericul noptii vad o poveste... a doua zi facem focul din surcele, dansam si ascultam aceeasi melodie de o mie de ori...e moderna acum, cu toate ca e asa de veche!!
Alearga matzele pe acoperis, se tavalesc prin fan... radem ca prostii, dormim in magazie si mancam supa la plic... de la 6 suna ceasul sa plece oamenii la servici...cred ca e 8... iar am pierdut rasaritul!
Pititi sub patura furata asteptam blestematul ala de soare... e lumina demult...ne-am trezit in sfarsit la realitate... au fost nori si soarele e demult pe cer...plecam degerati spre tiribombe!
Ne bem ceaiul de dimineata pe colinele cu vita de vie ale Vienei!
Pe fiecare dimineata ma trezesti cu un sarut! Multumesc...

Tu

"mai demult ti-am spus ca iubirea(daca e reala) pt cineva nu o dai si nu o iei, apare si ramane pe viata(cand ti-am zis ca o sa te iubesc mereu), oricat te-ai chinui ea revine si fie te chinuie in ultimul hal fie te inalta, daca mai ai sansa sa ai aproape "omul" langa tine, sa ai (totul)....nici macar nu exista cuvinte sa personalizezi ce iubesti, pt ca e prea putin orice ai spune, e un univers in sine, nu e o persoana, nu e un om"

Eu si Anglia

...ne-am inteles foarte bine!
Primul meu contact cu Anglia a fost de-a dreptul incantator de colorat. Din aeroport a trebuit sa iau metroul pana la Victoria Station si pe peron m-am bucurat de vederea unei multimi pestrite, dintre care un cuplu de "colonisti" (ma refer la bastinasi din coloniile engleze), ea: negresa voluptoasa, cu o rochie de vara lunga cu imprimeu galben si verde crud, pe cap avand un turban stil coc din acelasi material cu rochia si in papuci; el: camasa stil ie, pantaloni din in si sandale (precizez ca sosirea mea in Anglia a fost la sfarsitul lui noiembrie). Mi-a parut instant rau ca nu pot sa le fac poza (mi s-ar fi parut penibil!) dar nu mi-a fost jena sa ma benoclez la ei cu gura cascata de admiratie si entuziasm.
Dupa un drum curat pana in Brighton cu metroul si apoi trenul (in care mi-am lasat biletul de calatorie), cand sa dau sa ies de pe peron, hopa, bariere ca la metrou in care trebuia sa bag biletul ca sa pot iesi! Ma intorc in fuga spre tren, tocmai inchidea usile si dus a fost inapoi spre Londra! Super! Noroc cu niste baieti simpatici de la politia garii carora le-am explicat cu lux de amanunte calatoria mea, si noroc cu biletul de avion pe care inca il mai aveam asupra mea, ce sa mai! m-au crezut o buna "crestina" si m-au lasat sa ies din gara fara sa mai platesc alt bilet!
Si iata-ma ajunsa in Brighton, intalnirea cu Mazi a fost emotionanta, si vazind-o cocheta pe bicicleta ei cu cosulet, in ciuda ploii marunte, am realizat ca imaginea era perfecta! Mansarda ei micuta, calda si cu vedere la mare, pietrisul rosu de pe plaja, valurile imense si involburate, roata mare de la Brighton Peer, orasul finut aranjat de sarbatori, si cele cateva ore petrecute intr-un singur magazin de antichitati, cina luata impreuna depanand ultimele barfe din toate colturile lumii, ora de dans intr-o biserica veche, si seara incheiata cu cateva pahare de rom cu cola intr-un pub autentic, fara fum de tigara, doar cu caldura unui semineu.... o, man! o prima zi fantastica in bratele teritoriale ale batranei Doamne Anglia!

Message in a bottle

somewhere in the pictures is you looking out the window at the wonders of the human kind

Facultati la distanta

....sau lucruri pe care le poti face in pat!
Evident pe langa sex care de departe mi se pare cel mai plictisitor de facut in pat, poti sa mananci, sa te uiti la filme sau sa surfezi pe net, sa iti masezi picioarele, sa calci haine (desi am masa de calcat am ramas tot la impresia ca pe pat am calcat cel mai bine); sa citesti, sa scrii, sa faci lumanarea, sa canti ca de pe o scena cu spray-ul in loc de microfon, sa faci poze, sa te dezbraci pe melodii provocatoare, sa spui povesti, sa vorbesti la telefon, sa te masturbezi sau videochat cu iubitul la distanta, sa vorbesti toata noaptea, sa iti povestesti viata, sa alergi dupa tzantzari, sa te pitesti intins lipit pe pat sub plapuma, sa inveti sute de cursuri, sa incerci sa faci copii, sa te joci Monopoly,sa bolesti cu mucii in nas, sa te tii in brate si nu in ultimul rand ci in primul rand sa dormi si sa visezi muuult!
Bineinteles eu le-am facut pe toate de mai sus! ... Voi cu ce va ocupati in pat?

C++ sau C sharp sau declaratii ale profanului

Imi place sa ma uit la masina de spalat cand invarte hainele...e o miscare placuta, sistematica si colorata, aproape linistitoare...imi mai placea odata sa ma uit pe pagina de torrent sa urmaresc traficul, in procente, in viteza upload si download...capacitatea de freeze a constientului si activarea subconstientului e o jonglerie placuta a mintii umane, transferarea aproape palpabila intr-o realitate virtuala creata complet in stare de veghe e aproape ca o calatorie in timp sau spatiu.
Mda, stiu, bolborosesc probabil pe neintelesul multora ...dar na, asta e..tzeapa!
Traim in dimensiuni paralele create de propriul creier, iluzii ale unor vieti si procese de constiinta matematice, suntem avizi dupa concret, si cand concretul e dezamagitor creeam planuri paralele de satisfactii din sentimenul clar de conservare si de comfort psihic si fizic. Eplozia sentimentului de iubire, dezamagirea tulburatoare a singuratatii, durerea dorului, cruditatea sinceritatii sunt practici la limita ale psihicului uman, cutremuratoare, in fata carora o minte slaba creeaza firewall-uri si cai deviante catre senzatii virtuale de comfort... din pacate mintea umana e un calculator prost, nu foloseste pattern-uri scumpe si nici din cele pe care le gasesti pe net...si in mod absolut ridicol cu cat iti ridici mai multe bariere protective, cu atat apar mai multe scurtcircuite, unele dramatice, unele coplesitoare, treziri bruste in realitati absolut inutile si apoi cu disperare reiei scrierile de cod anterioare, cautand sa recreezi planuri intr-o perpetua schimbare fata de ce ai intentionat original, apar hidosenii ale concretului si brusc ...se termina totul...
Pacat ca nu suntem niste robotei si ca pe langa tulburarile de mai sus mai suntem supusi si la bombardamentul simturilor care ne dau peste cap tot algoritmul...oricat de mult am mangaia mana unui subiect, parfumul corpului persoanei iubite iti strapunge cu neclaritate imaginea, ciresii infloriti inlacrimeaza ochiul ce creeaza dorul unei cascade firave in varf de munte.

EE Cummings - i carry your heart

i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear;and whatever is done
by only me is your doing,my darling)

i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)

De ziua mea

Cum sa nu tresalti de bucurie in fiecare zi din viata? De ce sa nu iti explodeze pieptul de entuziasm si zambet? Cum sa nu ti se furnice pielea pe tine de emotie?
Asta inseamna sa traiesti...
Ieri dimineata se ratacise o libelula la mine pe parbriz, de un albastru inchis si zapacita, scapata din frunzisul copacilor din Gradina Icoanei... am aplaudat la surpriza oferita!
Viata nu e fericita fara persoanele pe care le iubesti alaturi! Defapt cand spui "te iubesc" cu adevarat ti se cutremura corpul ca strabatut de un soc electric, ti se contracta sufletul intr-o imbinare perfecta cu a celuilalt si apoi eliberarea vine transpusa calda intr-o mangaiere usoara, o atingere placuta ca o adiere, o mentinere tensionata a pielii obrazului de fruntea celuilalt...
De ce nu invata oamanii sa spuna cand trebuie "te iubesc" nu am sa inteleg niciodata!?.. cand o spui fara sa simti e ca si cand in loc de ce am scris mai sus te apuci si te scalzi in noroi...de porci!

Va salut prieteni dragi care imi faceti viata minunata! Va imbratisez cu drag si ma emotionez de mandra ce sunt de voi si vietile pe care le-ati ales! Stiu de ce prietenia noastra e pentru totdeauna ... noi suntem cei care stim sa traim!

Omul ca animal

Mi s-au scuturat bujorii si privind petalele imprastiate mi-am amintit de cand mi le lipeam de unghii cu saliva si ziceam ca am ditamai manichiura...si uite unde am ajuns: unghii frumos taiate la 2 zile, elegant si curat! Ghiarele de gaina nu am sa le inteleg niciodata, ca sa numai vorbesc de cat de ridicol mi se pare sa petreci ceva ore sa le slefuiesti! Hei, fetelor, s-au inventat uneltele intre timp din epoca de piatra, nu mai e nevoie sa cojiti fructele sau sa scormoniti pamantul cu labele!

Stiu, stiu..sunt doar invidioasa, sau si mai bine: foarte putin feminina si mi se trage de la lipsa de extensii cartilaginoase!

Caut sa ma mut ...

intr-o alta dimensiune, mai la nord, aproape de .... Zambesc! Aproape rad...vorbesc prostii, rosesc, scot limba....mi se vad gropitele in obraji! Mergi prea repede si alerg pe tocuri dupa tine... ne-am ratacit! Radem!! S-a lasat seara, miroase a ploaie...
Cafeaua e fierbinte si dulce si are gust de menta... stiu: mie imi place inghetata de vanilie in cafea!
Ceasul... a trecut timpul, e tarziu, nu prea tarziu... zambim!
Mersi!... Cu placere!
Zambet!

Primavara

Ca sa te indragostesti nu iti trebuie decat o fractiune de secunda rupta din milioanele ce ne inconjoara. Doar o privire, dar cum sa spun, o privire incarcata de toata energia biochimica pe care o detinem, o privire in care patrunzi total si te confunzi cu sufletul celuilalt, o deschidere pe care celalalt ti-o ofera intre doua clipiri. Expresia aia cand "te topesti" este pur adevarata, pentru ca transcenzi in trupul celuilalt prin aceasta legatura, pe care o resimti in toata fibra fiintei tale. Brrr, e tulburator si coplesitor!!!

A venit primavara!

Rezumat

"Fericirea e o stare, nu o destinatie"
Tot ce urmeaza e veridic si la cald! Am avut in sfarsit timpul sa descarc de pe telefon, cat despre detalii...intr-o zi cu nor, poate!

Germania, campuri de pamnat cafeniu, Franta, parcele multe si verzi si o gramada de baltoace, peste granita Romaniei capetele roscate ale caselor. Magnolii inflorite pe marginea sinelor si pomii plini de flori albe. Braserie cu mic dejun, plina si calda, totul bio...coada infernala, miros de paine, ou zemos in care intinzi cu miez cald si aromat de bagheta rustica.
Luvru..vreau sa ma inchida aici singura pentru un an.
Piata Luvru...''Lacul lebedelor'' la flaut... si Codul lui Davinci personalizat.
Inca o zi la Luvru, picnic in parc cu sandvis, briosa, cafea...si surpriza.
Egipt, cultura, agricultura, bijuu, home made, animale si zei, sarcofage.. Sculpturi gecesti in marmura alba ingalbenita de timp si muulte picturi.
Sacre cure o porcarie mare si rece o sa ies mai repede de aici sa numai pierd timpul si asa pretios!
Dupa o plimbare cu trocariciul si apoi la pas prin cartierul 'spurcat' am ajuns la galeriile Lafayette unde lasai din putinul meu contra unei genti...oficial recunosc...am o problema cu getile si portofelele..a imi luai si portofel!
Relaxare la o cafea cu lapte, la o masuta pe trotuar si vorbit cu Luminita la telefon!
Versaille, cu camerele somptuase din marmura si foarte incarcate, dupa parerea mea cred ca era obositor sa traiesti intr-o asemenea casa, ca sa nu mai zic ca distantele erau enorme! Gradina infernal de minunata si imensa...cateva ore urcata pe balustrada sau intinsa in iarba la soare si stabilit primul indiciu.
Shopping grav cu cheltuieli peste buget si inoportune, dar un deliciu de smarald. O delectare in adancurile dupaamiezii insorite cu imagini ale Parisului in direct din turn. Seara a devenit apoteotica in Chatelet, cu o cina autentica ( rata cu cartofi perpeliti in unt si ceapa) impreuna cu A., alaturi de 2 beri belgiene in amintirea desfraului din Bruxelles.
Zi de relaxare in Paris! Un pic din cate ceva in fiecare moment! Acu ma freaca la creier o frantuzoaica cu turuiala ei tampita si certareata...jur ca astia cand vorbesc la telefon
nu se asculta unul pe celalalt!
Notre Dame, monstruozitate, specific francezilor, grosolana si lipsita de sfintenie, in schimb ador slujbele catolice intr-o limba pe care nu o cunosc, presarata de muzica gothica, si : cuvantul 'divin' probabil vine de la muzica de orga, atat de sumbra si grava, dar atat de profunda si apasatoare! Ce sa zic, m-am delectat cu o slujba pe cinste in timp ce tampitii faceau poze cu blitul si croncaneau in continuu de imi venea sa le dau cu scaunu in cap...halal piosenie! In fine concluzia e ca tre sa fii cretin ca sa fii ortodox si mai rau sa te duci in haznalele de biserici din Romania! Cat despre religie in general, reiterez ca vine dintr-un sentiment de umilita profunda si de prostitutie in disperarea si lenea de a gandii si a fi resposabil de propriile actiuni!

A fost odata o cutie de chibrituri

Am mintit...moartea ta nu era o solutie mai usoara! Am sa-mi folosesc dreptul la cutia de chibrituri! Somn usor!

Anunt publicitar

Barbat singur care doreste sa imparta timpul liber si patul, caut femeie inteligenta (sau macar sa cunoasca Teorema lui Pitagora generalizata), care sa fi citit macar 10 carti pe langa curicula obligatorie de la scoala ( si acele carti sa nu inceapa cu "barbatul o privii atat de patrunzator incat i se intarira sfarcurile"), careia sa ii placa sportul, masinile si fotbalul, atee dar sa fie iluminata doar de soare, vant si parfumul florilor de camp, sa vorbeasca mult dar bine si sa taca simplu si profund.

mda.... sau mai bine:

Caut spermatozoid vioi si sprinten, care sa reziste unui mediu putin alcalin, cu structura genetica corecta si fara antecedente heredocolaterale.

Simplu.

Ironic

“Daca voi iubi vreodata o voi face-o cu toata fiinta; cu toata
puterea spiritului, voi iubi adanc, patrunzand in intunericul rosu al inimii pe care o voi hrani-o cu sangele meu. Nimeni, niciodata nu-mi va putea dezlipi buzele de rana deschisa a iubirii ce-si va revarsa necunoscutul etern peste mine.
Iubirea mea se va unii cu moartea si-mi vor stapani simtirea si viata cu intreaga putere a unui faraon ce s-a trezit din nemurire pentru a cuceri lumea.
Cuvintele mele vor mirosi a dragoste, trupul meu va mirosi a cantec, visul meu se va contopi in realitate, gandurile mele vor deveni fluturi, parul meu papadie. Eu insami voi exista ca un univers al Naturii, iar Iubirea mea imi va fi soare. Din mine vor creste iarba, pamantul si ploaia, din Iubirea mea vor creste cerul, stelele si vantul. Anotimpurile mele vor fi unul: vara-mi va fi versul, iarna… cuvantul, primavara va canta si toamna va plange.
Daca voi iubi vreodata o voi face-o cu toata fiinta…”
'98

Venetia

Canale inguste, apa aburinda sub caldura verii, peretii cojiti, incretiti de cat timp au lafait in valurile calde, miros sarat- dulceag, nimic primenit, nimic imbunatatit, totul sprijinit in eleganta trecutului.
Multime de oameni gura-casca, amestecati cu comerciantii de sticla colorata... picioare obosite si trupuri sprijinite de treptele pietruite ale caselor, inghetata colorata topindu-se pe degetele tuturor asezati linistiti in jurul unei cismele...strigand "la revedere, Venetia!" printre zgomotele motorului de la vaporas.
Linistea noptii, stelele clipocind printre avioane ce aterizeaza si decoleaza, pontonul din lemn...lungiti pe scandura izbita de valuri, cu ochii spre luminile plapande ale Venetiei... copii jucandu-se cuminti pe pietrele albe.

Creier fractionat

Vroiam sa povestesc despre un inventar mental: broastele mele testoase Robinson si Friday (le-am numit ca personajele dintr-o carte preferata), suportul de telefon fix sculptat de bunicu, trandafirul japonez crescut dintr-o ramurica din anu 1 de facultate, pozele tablou din Grecia ca o fereastra din alta dimensiune la care imi placea sa ma uit cand ma trezeam, vaza si bolul din lut pictat de la Sibiu, suportul de servetele din fier forjat de la Cluny, cuvertura de pat si ingerasii luati din Macon, etc, etc, etc... sunt picaturi din spiritul meu impregnate in lucruri "fara importanta".

Azinoapte am visat ca zburam cu parapanta, atat de lin si atat de soare... si cantam ca in copilarie cu voce tare ca atunci cand ma dadeam in leaganul din curte si aveam impresia ca zbor!

Ninge...stau zgribulita in fotoliu langa calorifer si privesc cum viscoleste trepidat...

mi-e frig

de ziua indragostitilor

Iubitul meu ma iubeste in felul lui dramatic, trist si dureros si totusi tulburator, cutremurator, profund si etern...

Very beautiful day

A fost o zi superba! Pe drum cand ma intorceam de la Ploiesti a fost un soare superb ce imi mangaia sacadat fata, pe dupa copacii de pe marginea soselei. Am zambit tot drumul asa cum facea Nica in "Amintiri din copilarie", m-am bucurat ca un copil, cu obrajii rosii de soare, cu muzica rasfatandu-mi urechile, si masina trepidand sub picior. Ah... o placere din care toate simturile mele s-au imbatat!
"alo...ma auzi? E o zi superba!"

Zgarcenie sau " Testul Mortii"

Tocmai mi-am facut un test care sa imi spuna cand o sa mor... l-am gasit pe un site de detectare a oamenilor invizibili (pe mess). Mda...ce mi-a iesit? pai...dupa ce am raspuns la 30 de intrebari despre stilul de viata, fumat si boli genetice momentul final, in care imi tremura mana sa apas Enter de frica a ce o sa vad Next....ta na!!!
"introduceti codul urmator si trimiteti sms la numarul 898989 si o sa va spunem bla bla bla" .... cata nesimtire! si-au si gasit cui sa cerseasca sms-uri!! urasc treaba asta!

Si acu? stau aia cu data mortii mele in baza lor de date degeaba? ce oameni sadici :))

Odihneasca-se in pace!

Bunele maniere

Mie imi place sa stau in capul mesei! si de aici o sa porneasca uzuala poanta "in capul la masa"... ha, ha! Evident ca motivele sunt pe cat de logice pe atat de practice de ce obisnuiesc sa stau in capul mesei: in primul rand ii poti vedea pe toti la fel de bine si comunica excelent, inclusiv din priviri, si in plus ii pot directiona pe fumatori catre capul celalalt al mesei...asadar e cel mai bun loc practic si de aceea mi-l asum cu fiecare ocazie pentru ca, asa cum e normal, merit ce e mai bun! Asadar am clarificat acest aspect...ei, bine, ce sa vezi fratzicule astazi, ca m-a apostrofat o chelnarita cum ca, pasamite, "femeile nu stau in capul mesei!", ba, mai mult, "femeile nu intra niciodata primele in restaurant!".............vaaaaaaaaai!!! Sa pic jos de ras!!
Careva-sa-zica am ajuns ca o chelnarita sa imi serveasca lectii de doi lei de "buna purtare" ca o doamna ce sunt in loc sa imi serveasca o cafea!! M-o fi urmarit si cand intru in restaurant ..pentru ca, ce-i drept, si intru si ies prima...de intrat: pentru ca trebuie sa aleg masa unde ne asezam, eu gandesc cati suntem la masa si ma orientez sa fie un loc protejat relativ de fumul de tigara din restaurant, si de iesit: pentru ca vreau sa respir repede o gura de aer proaspat!
Ca sa vedeti Domnilor si, mai ales, Doamnelor ce e in capul oamenilor care va servesc la masa! pfffff...Si mai rad amicii de masa de mine ca nu prea las spaga la chelneri...ha!...sa te tii de acum banet pe capul lor!

Pofta mare!

acasa

Gugustiucii sunt indragostitii etern...zboara tot timpul in pereche si flirteaza neincetat. O pereche de genul asta s-a aciuat la mine in fata ferestrei... au un copac preferat si cateva ramuri pe care isi fac dansul sau jocul dragostei... EA mereu neatenta, insensibila la avansurile LUI, se aseaza neglijent pe cate-o ramurica si asa, ca din intamplare, se uita piezis in jurul ei doar ca sa vada daca El e pe acolo. El zburlit si neincrazator face tot felul de ghidusii intortochiate, doar doar o crede cineva ca totul e o coincidenta ca a ajuns tocmai pe ramurica EI... EA "foarte" speriata, uimita de intamplare si prefacut rusinoasa, zboara pe un alt copac... pffff, cine ii mai crede?!! I-am prins ieri pe inserat, stateau zgribuliti pe o crenguta, unul langa altul lipiti si daca nu as fi stiut mai bine puteam sa jur ca se tineau in brate...

Ma visam asta vara pe o prispa inundata de soare, cu miros de lemn uscat si iarba cosita, coplesita de linistea unui catun de case... scriam, citeam...hmmm, am un pervaz lat la dormitor, o fereastra inalta si luminoasa, caldura caloriferului e placuta...da, da ...si asta visam odata!! Cata bucurie inocenta a unui copil ce visa odata la tot felul de lucruri: din Dacia amarata a parintilor cu care imi doream sa fug in lume cu toate ca nu stiam sa conduc, la o camaruta de camin, inghesuita dar calda si primitoare cu un resou aprins ca un semineu, la o garsoniera de camin ca o prima adevarata "acasa" cu privelisti de asfintit sangeros si furtuni de fulgere si ploi torentiale, la o alta garsoniera pe care o doream tot timpul modificata, mai mare si cu coltar si acum acasa, mare si spatioasa, si calda, si liniste, si pervaz, si coltar si masina parcata in fata blocului in care dorm vara in Vama...
Zambete, zambete, zambete...

Oameni

Atunci cand atingi cu sufletul tau sufletul altei persoane, mangaierea de eter pura, coplesitoare si placuta pana la sufocare se numeste iubire. Tremurul fragil al respiratiei ce atinge pielea, buzele calde pe frunte si memoria unei imbratisari nocturne... toate sunt izbucniri de lacrimi de dor.
Dorinta de dragoste se regaseste in fiecare dintre noi, explozia de bucurie si traiere pana la absolut e ceea ce ne face sa ne-o dorim mai mult....
Cine nu vrea sa iubeasca?

Atat.

sunt atat de multe cuvinte care sa caracterizeze o stare si totusi nici unul nu o face atat de bine..
Tristete: au picat frunzele, cateva au fost purtate de vant spre cer, restul au cazut moarte pe pamant.
Dezamagire: imi doream sa ma imbrac in salopeta de camuflaj, cu cizmele de cauciuc pana la fund si sa merg la pescuit.
Scarba: oamenii mint si se prefac, si nu e asta cel mai rau... o fac ca sa iubeasca.

Spicuiri 2

In baie la CMU Unirea, baie comuna de altfel, eu si un baiat, amandoi imbracati elegant, doar veneam de la servici, ne spalam cuminti si riguros pe dinti. M-am amuzat teribil!
Miercuri dupaamiaza m-am intors de la Ploiesti dupa o zi luunga si obositoare, si am fost fericita sa gasesc toata partea de nord a Bucurestiului blocata datorita grevei din piata Victoriei. Si asta nu era tot, am incercat sa ocolesc pe niste rute periferice, dar ce surpriza: are loc asfaltarea pulii pe 10 strazi deodata si sunt inchise cu totul, adica nici macar o jumatate de banda, nimic. Bai, numai cretini, traiesc intr-o tara de prosti retardati... Mi-e scarba de prostia din jurul meu, dar macar oamenii pe care ii intalnesc de sunt idioti nu ii bag in seama (voi carora va adresez doar 30 de cuvinte...aia sunteti!), dar astelalti? Marea de prostie care determina porcariile de care ma lovesc zi de zi!? Cum dracu sa ii evit pe astia?
Ziua de miercuri insa a avut si o particica fantastica...am tinut o prezentare la proaspetele mamici din Ploiesti...ah, ochii lor si fetele obosite de la un travaliu lung, erau cu totul extrem de atente la tot ceea ce le spuneam, si dintr-odata m-am simtit atat de placut responsabila de ceea ce faceam incat la final le-am urat din suflet niste chestii dragute pe care nu le pot spune aici pt ca sunt prea dragute!!

Arhitectura

Imi plac casele din zona muntoasa cu prispele lor de lemn sculptat si dusumea care scartaie, cu acoperisurile rosiatice de tigla arsa de soare, cu vita de vie atarnand voluptoasa de streasina si umbrind placut ferestrele ce adapostesc camerele racoroase, albe si parfumate de ierburile uscate pe ziar.
Si linistea din amiezele fierbinti de vara ce te inmoaie intr-un somn dulceag printre asternuturile din odaie, atat de reci si care au un iz de naftalina si sapun de casa...

Acum

Copilaresc, lenevesc, ma uit la filme, mananc prostii, stau pana noaptea tarziu fara sa fac nimic special, ma duc oriunde, oricand... Plec in Vama si dorm in masina (cortul mi-a ramas pierdut in amintiri), banani singura tara, ma bucur de asfintitul soarelui ca un copil, rad la ploaia care izbeste parbrizul, cant si imi sparg urechile cu muzica, nu imi ajunge timpul sa il impart in 1000. Si as vrea sa ma opresc... dar nu am unde... si vorbesc, iti vorbesc tot timpul...

Rica

Tristetea lui Rica incepu intr-o zi calduroasa de august. Era vacanta lunga de vara, vacata pe care o gusta din plin fiind prima. Abia ce terminase fericit anul chinuitor de bastonase, litere si cifre. Se straduise in drum sa citeasca un anunt lipit pe gard, descifrase cateva cuvinte si un numar de telefon, indeajuns incat sa stie ca la ei in sat se pot face plimbari cu avionul ala mic ce survola din cand in cand pe deasupra caselor.
In urma cu 2 zile fusese fericit. Reusise impreuna cu sora-sa sa stranga banii pt o bicicleta. Taica-sau plecase dis de dimineata la Tulcea cu treburi si le promisese ca o va cumpara. Toata ziua se perpelise, se agatase de toate gardurile, facuse baie de cateva ori in mare, discutase cu cei 2 prieteni cu care batea nisipul ulitelor in lung si in lat....si numai putea rabda. Mersese la debarcader de 5 ori cu toate ca stia exact ora la care venea Rapida din Tulcea. Ora 3. Stia... Acum a ajuns... Ora 3 si 5minute... inchise ochii; se auzii scartaitul usor al portii...stranse tare din ochi, ofta si ii deschise: DA!! Un zambet larg si gropitele i se adancira pe fata-i negricioasa de soare...pistruii apropae ii straluceau si nasul lui mititel se ridicase si mai mult, curios si el de minunatie.
O amestecatura de culori vii, rotile cu cauciucuri groase special create pt mersul pe ulitele cu nisip, oglinda in care va putea sa zareasca in spate privirile invidioase ale prietenilor si beculetul din fata care ii putea lumina drumul in caz ca il trimite mama seara sa ia paine de la bufet.Era perfecta! ("First Bike" scria pe ea dar nu se chinuise prea mult sa inteleaga ce scrie!)
Si acum?! Era chinuit, chinuit ca un caine... obligat sa stea in casa din cauza unor bube nenorocite ce ii necajeau existenta... 3 zile de pedeapsa divina si nu stia cu ce si cui gresise atat de mult in viata lui si asa scurta!! Privea trist din umbra ferestrei la EA. Proptita bine la umbra vitei de vie din curte, un pic aroganta, cu cornele ridicate, era asa cum vazuse el taurul ala din stufaris cand mersese pe ascuns cu prietenii la prins de broaste in balta. O ura! Stia ca venise acolo cu 3 zile mai devreme ca sa ii faca in ciuda, sa il amarasca si sa isi doreasca sa nu o mai vada. Si sora-sa ca o proasta se plictisise acum de ea dupa ce ii facuse capu calendar cu o zi in urma ca se plimbase mai mult decat ea.
Uff!.. si caldura asta... si bubele care il inebuneau de mancarime...era blestemat si el o stia! Se intoarse agale inspre pat, si cuibarit intre 2 perne, adormii cu pumnii stransi si zambii gandindu-se la razbunarea zilelor ce vor urma.

Vama

Vama Veche...vineri seara.. noapte senina si cerul... Ah, cerul dupa care am tanjit tot drumul, milioanele de stele in fata carora odata mi-am marturisit cele mai adanci dorinte, in fata lor am sperat cu ochii inlacrimati, am sarutat cu dragoste... Traiesc in fiecare fir de nisip care mi s-a lipit de pielea arsa de soare, in fiecare pestisor cu cioc desenat pe umbrela de soare, in fiecare urma de picior de la Stuf, in fiecare umbra de cort, in barnele de lemn si masa din colt de la Expirat, in terasa cu vedere la mare unde e mancarea ieftina, buna si muzica atat de speciala, in briz brizurile mii si colorate, in esarfele cu imprimeu, in apa atat de racoroasa, in coltul epavei ce se zareste in aburul marii... Respir prin toti porii Vama... Vama sunt Eu

Spicuiri

Doi barbati discutand, pasesc agale pe un drumeag prafuit traversand o pajiste cu iarba inalta, clatinata de adierea usoara a vantului. Chipurile arse de soare, brazdate de riduri ce exprima grijile zilnice si totusi calme, sunt relatarea sinceritatii vietii la tara. O femeie cu solduri late si brate vanjoase, trece carand o adunatura de dudau proaspat pentru animalele din ograda. Fusta, usor inflorata in culori calde, lunga pana la nivelul gambelor, linistit asezata pe feminitatea formelor, baticul asortat in culori, legat sub barbia ascutita, totul ii confera sentimentul demnitatii si elegantei simple de la sat. Soare, miors de balega proaspata de la vacile lente, intoarse de la pascut....si liniste..

28 mai 2010

Am vazut Luna...mare, rotunda, plina si galbena... o ceata senina o incalzea!

pe mess

cateodata vin asa de sus si ma zdrobesc de pamant si ma imprastii intr-o mie de bucatele; si apoi e asa greu sa le adun pe toate, si nu stiu daca sunt toate, si nu stiu daca le-am pus pe toate asa cum au fost la locul lor... si totul e distorsionat si hidos, si in ceata...si nu e ca si cand e intuneric, pt ca daca ar fi intuneric as aprinde o lumina undeva... e o ceata densa, atat de densa ca ma sufoca..e ca si cand nu as avea nici macar aer de respirat; si respir incet si des, fara amplitudini ale pieptului, pt daca inspir prea mult nu imi mai aud inima batand si ma sperii... si tip, uneori tip atat de tare ca imi amorteste gandirea, tip cu toata puterea si tipatul meu se transforma in urlet al fiecarui gand, tip pana cand mintea mea oboseste de vuietul din cap... pt ca in realitate nu scot nici un sunet.... si oftez, oftatul e ca un ultim reflex creat special sa scoata si ultimele particule de aer din mine... si ramane vid, ramane gol, nimic... nimicul care porneste din mine si se termina in mine...

si zambesc... a trecut... totul trece

Nimicuri mari

Vara trecuta in Vama am fost inot pana la epava... remember?....am inotat aproape 2 ore dus intors... am stat cocotati pe varful de epava, ne loveau valurile, scoicile prinse de metalul rece ne intepau pielea, vantul ne usca sarea pe obraji.... si linistea.... da, linistea era asurzitoare!
Sper sa mai fie epava acolo si anul asta!

Moment

Ninge marunt si viscolit....fulgii vin inspre mine alergand ...atrasi de lumina farurilor mele. gasesc o ulita ce urca in munte printre brazi... un loc retras sub un felinar cu lumina galbena...brazii sunt inghetati...e feeric. Ma incarc de linistea si puritatea momentului...calmitatea ninsorii ma adoarme...e ca un iubit ce ma cuprinde intr-o imbratisare moale...imi vine sa plang de placere. Zambesc si oftez...nu ma asteptam la momentul asta cand am plecat de acasa...se preconiza o zi de plimbat cu masina...credeam ca o sa ma prinda noaptea pe DN1...sunt in Sinaia si nu-mi mai vine sa plec...am 3 sferturi de rezervor...oare cat ma tine daca stau pe loc? Aveam nevoie de clipa asta...mi-e dor de mine, de tine, de momente ca astea...incredibile secunde rupte din infinutul Universului...ma doare placut frumusetea primita cadou de la Natura...nu ma dezamageste niciodata...ma saruta cu fulgii de nea, ma mangaie cu vantul si ma imbratiseaza cu frigul...

O calatorie intr-un film frantuzesc (part3)

Day 4

Ma trezesc croita sa cuceresc sudul Frantei. Ma imbarbatez sa ma urc la volanul Lanciei (pusa la dispozitie de binevoitorul A. care, probabil stiindu-ma nebuna la volan, s-a hotarat sa ma tempereze dandu-mi un harb)...fixez GPS-ul lu sefu pe parbriz si tastez primul obiectiv...pornesc masina, dai cu prioritatea de dreapta (care e in mare voga in Franta... astia fac economie la semnele de circulatie... probabil tabla costa mult!) ... cand, la un semafor, 2 handicapati in spatele meu cu claxoane, cu flash-uri... zic: "ce dracu... sunt cu basca in cap... deloc apetisanta... unde au vazut astia cat de buna sunt!!"... vin in dreptul meu .... eu cu capul intors intr-o parte... cand vad cu coada ochiului pe A., se dadea jos din masina cealalta!! Era impreuna cu un coleg in pauza de masa si hop-tzop au dat peste mine in traficul "infernal" din Macon.... asta radea sa se prapadeasca..."hai sa bem o cafea!".."hai!".. zic.
Dupa o cafea si un croissant intr-o cafenea de pe marginea Saone, il duc la firma si dau drumu la GPS si tine-o tot inainte!!
Dupa 2 ore de mers, vad ca ma apropii de un muntisor unde e bazinul de apa al Lyonului. Trag pe dreapta si ma crucesc... pe GPS nu stiu cine bagase ca destinatie inima Lyonului cand io ar fi trebuit sa ajung intr-un satuc la doar 30 de km de Macon (drum de 30 min).
Zic "asta e invatatura de minte sa verific destinatia inainte de a porni la drum!"; il injur bine pe A. cu tot cu cafeaua lui care ma bruiase de la drumul meu si fac stanga imprejur peste 2 linii continue si ma indrept tacticos spre Pierreclos .
Ajung pe inserate... castelul e asezat in varful dealului, imprejmuit de vii... poarta era deschisa, am intrat timid deoarece pe orar scria ca din noiembrie e inchis vizitatorilor, am facut cateva poze.... nu a iesit la mine decat un catel simpatic si fericit probabil ca vede o fiinta vie prin pustietatile alea.
Pe jumatate satisfacuta m-am intors acasa hotarata ca a doua zi sa bat toate recordurile si sa recuperez jumatatea de zi pierduta!!

Day 5

M-am trezit cu noaptea in cap pe la 10 a.m si m-am echipat croita pe lucruri mari... primul castel St. Point unde am inteles ca era ingropat Lamartine. Drumul a durat cam o ora, deosebit de frumos, ingust dar bine asfaltat, pasuni verzi cu vaci si oi pascand, zi insorita... perfecta de toamna tarzie... Ma opresc pe margine drumului sa admir castelul din vale...aveam nevoie sa fac pipi si turbam ca nu era nici un copac, nici un tufis.... openspace, frate!! urcam pe aleile intortochiate ale satucului de la poalele dealului, unde e situat castelu,l si la un moment dat vad sem de WC... opresc disperata!! Asi...de unde! usile erau incuiate!!
Ajung la castel, care era imperjmuit de un zid inalt de vreo 2 m... norocul meu ca ma adapostesc intre el si masina!
Acum, relaxata, realizez ca poarta castelului e inchisa cu lanturi groase si lacate mari si neavand ustensilele de deschis aceste piedici ma uit imprejur... nimeni! Ma hotarasc sa sar zidul... simplu de zis si mai simplu de facut deoarece era din pietre de rau usor de catarat. Sar in curtea castelului si ma plimb tacticos pe aleile frumos dichisite, cu pietris, iarba tunsa, bancute asezate in soarele bland de toamna, brazii batrani ce se alintau la adierea vantului... o atmosfera de povesti dintralea populare spuse la gura sobei, iarna!!

Urmatorul punct de atractie e castelul Cormatin astezat in mijlocul unei localitati...dezamagire totala... inconjurat de ditamai zidul netezit pe care si daca as fi vrut ( nu-mi permiteam pt ca era lume pe strada!!) nu as fi putut sa il sar, am zarit niste gradini frumos aranjate si ceva omuleti, probabil proprietarii ce descarcau mobila dintr-un camion.

Al 3lea castel vizitat a fost o intamplare.... in drum spre urmatorul castel, GPSul imi zicea ca ma apropii de punctul tinta si dupa o curba vad cum apare la poalele unui deal un hat-mare castelul Chateau de Nobles. Trag pe dreapta langa o alta masina parcata langa zidul ce imprejmuia castelul, incantata ca in sfarsit mai vad chip de om. Dau ocol la castel, fac poze din toate pozitiile, intru in curtea interioara, fotografiez grajdurile.... nimic... nici tipenie de om... doar vantul care suiera incetisor printre varfurile brazilor si care ma facea sa mi se zburleasca nitel pielea pe spate. Ma las pagubasa sa mai caut pe cineva viu, realizez ca am confundat castelele (!!) ma urc in masina si plec.

Dupa cateva serpentine si un deal intreg urcat se ridica deasupra unei prapastii o cetate in toata puterea cuvantului, cu ziduri inalte si groase si o poarta arcuita, odinioara ferecata pentru dusmanii acelei regiuni. Asada,r iata-ma ajunsa la Brancion! Cetatea avea de toate: grajduri, han, piata, casute acoperite de iedera, o biserica... si bineinteles castelul ce strajuia din cel mai inalt punct al cetatii toata intinderea pe care o putei cuprinde cu privirea... ma plimbam incet pe aleile pietruite ale cetatii inchipuindu-mi oameni care traiau si visau la ziua de maine, ducandu-si fericirea unei clipe pe un obraz brazdat de soare si vant, simplitatea unei vieti in cadul unei comunitati atat de restranse si sechestrate intre zidurile cetatii si curiozitatea mintii celui care privea dincolo de prapastia ce inconjura cetatea... curiozitate care probabil ramanea nesatisfacuta.

Scrieri:
"Am vizitat 4 castele, fiecare in parte deosebite. La unul am sarit prin efractie gardul de 2m de piatra si m-am plimbat singura pe alei de parca era al meu; la al 2lea nu am putut face nimic, zidul avea 3m inaltime; al 3lea era deschis... nu era nimeni cu toate ca era o masina parcata... la un moment dat a devenit aproape scarymovie! Al 4lea era defapt o cetate in varf de munte... in castel nu am putut intra pt ca mai erau vreo 2-3 pensionari simpatici si mi-a fost rusine sa sar peste sfoara de la intrare!!"

Vezi Poze

O calatorie intr-un film frantuzesc ( part 2 )

Day 2

Ne-am trezit de dimineata cu pofta de omleta cu carnati ( doar eu cu A. ca sclifositii aia mici vroiau sa moara de foame!!), dupa care am plecat sa votam la consulat in Lyon. Vreme placuta, un pic de frig... tocmai bine ca dupa ce ne-am facut datoria (destul de aglomerat la consulat, am stat nitel la coada!!) am facut o mica plimbare pe cheile Rohne-ului.
Duminica e o zi trista in Franta...nu munceste nimeni..si cand zic nimeni ma mir cum de mai sunt din loc in loc cafenele deschise!...in rest: pustiu.

Day 3

Prima zi singura de capul meu in Franta... zi ploioasa, picaturi mici si fine ce spalau incetisor frunzele galbui ale copacilor si asa saraciti de podoaba lor... Am decis ca trebuie sa ma acomodez incet cu atmosfera si aerul frantuz asa ca ziua am dedicat-o orasului Macon, adica loco. Dupa ce am colindat hai-hui, fara un obiectiv anume, prin cartiere de case pietruite pline de iedera uscata, parcuri cu alei de pietris, cateva catedrale asezate neostentativ in cartierele de locuinte, am ajuns printr-un noroc si in centrul orasului unde ma astepta cu geamurile aburite o cafenea. Si asa incepe obsesia mea transformata intr-un obicei : coffee and croissant.

Scrieri:
"O cafea cu lapte si un croissant langa catedrala din Macon. O braserie micuta cu acoperis de sticla prin care pot vedea cerul incetosat de o ploaie marunta... e cald inauntru si o aroma de cafea cu zumzet frantuzesc si fosnit de ziar"

Am plecat apoi sa imi continui plimbarea si acomodarea...am coborat pe chei Saone (raul care ofera localnicilor o asezare perfecta a multor cafenele...loc de relaxare si vorbaraie daia repezita de-a francezilor!)

Scrieri:
"Sunt pe malul Saone, multe lebede si trei sezlonguri, miros de tescovina si foarte multa liniste...."

Vezi poze

O calatorie intr-un film frantuzesc

Calatoria mea a inceput intr-o marti seara...stateam linistita la calculator si imi compuneam cererea de concediu (mai aveam vreo 7 zile de concediu pe care eram obligata sa le iau!!). In capul meu se desfasura un plan de actiune pentru aceste zile..sa ma duc la Slatina, sa o vad pe mamaie, sa ajung si pe la Craiova pe la L., in fine...se anunta un concediu "obositor si solicitant"...cand deodata imi apare o fereastra de mess cu o conversatie scurta si la obiect care a dus la decizia de a-mi rezerva bilete la avion pentru vineri la pranz catre Franta...zis si facut.
Vineri eram urcata in avion cu o frica de groaza pt ca zburam pt prima oara singura..

Scrieri:
"Parte din Europa e acoperita de ceata...o vad de la fereastra avionului..e o pacla atat de deasa incat nu se vede nimic...mai trec din cand in cand avioane pe langa noi care pur si simplu "zboara", au o viteza uimitoare. Din avion nu percep cu ce viteza mergem dar vazandu-le ...e ametitor de repede.."

Day 1

Am urcat pe Solutre de unde am vazut pt prima oara panorama dealurilor si vailor pline de vita de vie cat vedeai cu ochii.Soare, cald, vant, o iarba deasa,inalta,uscata si aproape alba, niste corcituri de cai cu magari (nu mi-am dat prea bine seama de procentul genetic din fiecare), A.imbracat elegant in pantaloni si camasa (ii mai lipsea cravata!!), saracu venise direct de la birou din Paris!!
Am purces apoi pe niste drumuri stramte (cu care ulterior m-am obisnuit si le-am si invatat) si am ajuns la Cluny...m-am plimbat pe stradutele pietruite croita sa inspir cat mai mult aer
autentic. Tocmai bine ca am nimerit intr-o zi de sarbatoare in oras.Aici exista si una dintre universitatile de prestigiu ...eh... si in ziua respectiva toti studentii indiferent de ani erau pe strazi de nebuni dar organizati: cei din anul 1 erau imbracati in uniforma, ceilalti in niste halate de atelier cu tot felul de desene personalizate pe ele, iar cei mai versati ii recunosteai pt ca aveau la gat un lantisor cu un medalion in forma de echer, sigla universitatii. Smecheria era ca bobocii trebuiau cinstiti de catre astia mai mari...toata ziua!!
Dupa ce am umblat prin niste magazine micute cu tot felul de obiecte si mai mici si practice, am si cumparat o fata de masa sic si un suport de servetele din fier forjat..ne-am asezat la o masa la o cafenea unde am baut kir si am socializat cu 2 boboci asezati langa noi (un alb si un negru!!) care s-au dovedit a fi romani..ei bine, DA! in acel orasel uitat de lumea noastra moderna am dat peste doi romanasi de-ai nostri dusi acolo la studii (ca sa fiu sincera cel alb era ungur din Timisoara si cel negru era jumatate roman din Cluj!!)

Scrieri:
"Azi am baut kir si am fost in Cluny, oras universitar cu fratii si traditii, cu magazine mici cu chestii de bucatarie, si ne-am intors la Macon pe un shortcut peste dealuri, care, dupa ce ca era sortcut, mai era si fff stramt!"

Seara am fost la un restaurant dragut de familie unde am mancat numai bazaconii (picoare de broasca, chec umplut cu sange gatit, un fel de carnat umplut cu pasta de sunca!!, si paste cu pui) si am baut un vin bun...apoi somn profund.

Vezi poze

Trairi

Am trecut intr-o singura zi , de la pranz pana seara, prin stari diametral opuse...si cand zic stari ma refer la trairi intense, ganduri ascutite ca pumnalele care strapung creierul si duc la dureri (placute sau neplacute) ce provoaca lacrimi. Da...am avut o dupamiaza in carea amintirea mortii unui prunc a fost compensata de o palpaire, ca zbaterea aripilor unui fluture, in palma mea a miscarilor fetale ale altui prunc.
Atata tragic si durere, atata speranta si bucurie in ochii celor doua mame... atata revolta si neputinta, atata dorinta si entuziasm in privirea mea.
M-am simtit zguduita de cele doua evenimente pana in strafundurile mele emotionale, mintea mea se straduia anevoios sa le analizeze, sa le grupeze, sa le dea un aer realistic.
Viata te biciuieste brutal si tactic cu momente care te tulbura, te zdrobesc si te ridica.... nu exista invataminte, nu exista pilde sau obiceiuri, sunt trairi tulburi care trezesc... trezesc simturi si deschid compartimente emotionale complexe.... te fac constient de dragostea sau durerea din ochi; de muzica, linistea sau strigatele din urechi; de sarutul cald, dulce sau rece de pe buze....si, mai presus de orice, de cat de dureros de putin traim cu aceasta intensitate...

Vreau sa traiesc bucuria si sa o iubesc...

Regasire

Zi de octombrie...incepe mohorat, cu o dimineata intunecata de nori. Ma trezesc din amorteala somnului si imi dau seama ca sunt singura. Inghit cu greu acest gand si ma ridic alene din pat cautand idei de care sa ma agat sa obosesc timpul care mi-a ramas pana la urmatorul vis.
Nororcul meu...sunt haine de spalat, de facut curat si un teanc de vase in chiuveta...am rezolvat-o pana la 1 p.m. ...apoi mai am un film de vizionat si tre s-o ridic pe sora-mea de la gara....ah..aproape se face seara...mai am putin!..

Somn usor!

Moment de luciditate

Azi intre 2 momente de realitate uzuala am fost lovita de o senzatie usor neplacuta de luciditate...nu stiu exact cum s-o descriu mai bine ca sa devina palpabila: o trezire brusca a tuturor simturilor cu ajutorul carora m-am ancorat pt o secunda in Timpul universal. Am simtit pt o clipa ca fac parte din eternitatea Universului nostru, rupta parca dintr-o clipa atemporala si am privit in jurul meu si nu am vazut nimic si m-am speriat. Am scuturat repede din cap si mi-am revenit: eram in casa, usor somnoroasa si urma sa ma uit la un serial...
Uneori te ia viata pe sus si te invarte si te ameteste, zilele si anii trec si amintirile se aduna ca episoadele intr-un serial prea lung si prost al carui final nu se mai intrevede concret si care oricum numai conteaza... si dintr-odata momentul zgomotos de publicitate te surprinde neplacut, ca o trezire dintr-un somn usor de dupa-amiaza.

De ce ne place sa ne drogam cu vise si momeli placute, si de ce cruditatea realitatii e atat de dureroasa nu pot sa inteleg...De ce nu ne oprim cu serialele la prima serie si tindem sa intindem actiunea ca o guma proasta mestecata la infinit iarasi nu pot sa inteleg...

Somn usor...sau vizionare placuta!

Cartile si personalitatea

Am dat un titlu pompos ca sa sune bine...sunt satisfacuta: am citit ieri o carte. Da, am citit o carte pe nerasuflate, ce-i drept nu prea mare, de 200 de pagini, si nici prea profunda dar deajuns sa imi fure 3 ore dintr-o seara ce se anunta plictisitoare. Stiu ca nu pare mare lucru dar pt mine era o durere profunda faptul ca n-am mai gasit dispozitia, timpul si cuvintele care sa ma mai tina intinsa in pat, cu ochelarii pe nas (care maresc nitel literele astfel incat ochii sa nu mi se incetoseze spre sfarsitul cartii sa mor de oftica pt ca nu pot sa termin cartea) si cu un picior intepenit sub mine de la o pozitie proasta in care m-am uitat pe mine insami.
Suna penibil cand zic ca imi caut carti sa nu fie prea groase, ca sa le pot citii in 5-6 ore, dar in cazul meu e periculos sa imi puna cineva in mana o carte cu 2-3 volume pt ca ajung sa imi pierd toata noaptea si ziua si mesele numai ca sa termin. Stiti voi pe aia de se joaca un joc pe calculator in disperare....asa sunt eu cu cartile. Nu concep sa lasi o carte jos din mana pana la final. Nu-i inteleg pe aia de citesc prin metrou sau autobuz...wtf!! citesti 10 pagini pana la statia urmatoare si apoi inca 10 dupa 8 ore de munca??? dar ce citesti? bancuri???
Si cititul poate fi un drog..ca filmele, serialele, numai ca iti solicita mult mai mult mintea si imaginatia, si te scoate total din realitate.
Azi am fost la consultul periodic. Printre altele, in afara de faptul ca aparent sunt sanatoasa, am dat si un fel de test psihologic (acelasi ca anu trecut) cu cateva zeci de intrebari...la un moment m-a pufnit rasul. In timp ce raspundeam DA, NU, mi-am dat seama ca, la aceleasi tipuri de intrebari care erau puse sa te prinda daca minti, eu raspundeam diferit. Dar nu pt ca minteam, ci pt ca pur si simplu la fiecare intrebare imi imaginam altfel de situatie in care eu ma coport diferit.
Realizam in timp ce se derulau intrebarile ca sunt la fel de schimbatoare ca vremea intr-o zi torida de vara care spre seara se transforma intr-o ploaie furtunoasa si calda, urmata de o noapte racoroasa cu cer plin de stele.

Poetic...stiu. M-ai pe scurt: pt cei care cred in caracteristicile zodiilor "sunt in Gemeni".

Liniste

De 3 zile sunt intr-o dispozitie foarte buna. Ma simt linistita ... ba chiar mai mult spus impacata cu mine insami si cu singuratatea din jurul meu. Da, ati auzit bine: ma simt bine cand sunt singura!
Poate ar trebui sa explic si ce inseamna asta: eu am o problema...nu-mi place sa fiu singura. Daca se intampla sa nu am vreun serial sau vreun film la care sa ma uit ..turbez!!! Nu carti...parca n-am mai avut rabdarea sa citesc o carte cu toate ca imi placea atat de mult...in copilarie sacrificam orele de somn, atat cele de dupamiaza (cand mama credea ca dorm linistita in sufragerie, eu devoram cartile din biblioteca), iar noaptea, pana cine stie la ce ora, cand ma dobora somnul, citeam sub plapuma, cu lanterna, carti politiste!! Ce vremuri!!
Acum sa revenim...ce obisnuiesc sa fac cand raman singura?! ..sun un prieten :))
Si sa te tii cand te apuca nebuniile pe la 10 seara...pe cine dracu sa suni la ora aia...oameni mai au si ei treaba..somn, nu sa stea cu nebuna de vorba.
In fine, ideea e ca ma simt bine acum si singura. Eu cred ca e nivelul urmator pe scara maturizarii mele...nu radeti, dar eu urmaresc indeaproape evolutia mea in randul omenirii. Mereu ma uimesc cu cate o transformare, uneori radicala, a gandirii mele, si mai ales a psihicului meu. Nu stiu daca sunt pe calea cea buna, unii ar zice ca e tragic, altii ca e de aplaudat, dar ma simt bine si nu-mi pasa de ce zice lumea.
Si nici macar n-a venit primavara!!

De Revelion

Vorbeam zilele trecute cu niste prietene despre emotia care ne cuprindea in apropierea sarbatorilor de iarna. Concluzia a fost ca ne distram cam mult si petrecem cam mult ca sa mai apreciem momentele astea anuale.
Cine nu era inebunit de placere si curiozitate in asteptarea lui Mos Craciun (impropriu spus...cu totii stiam ca nu exista aceasta fantasma dar satisfactia primirii unui cadou surpriza era nepretuita)? Ajunsesem sa salivez inainte la cele 2 portocale si punga cu arahide in zahar alb!! Ah.. si cartile pe care mi le aducea Mosu....tot timpul doar 2, dar de ajuns ca in ziua de Craciun sa mi-o petrec citind cu infrigurare aventurile lui Tom Sawyer si a le lui Huck, sau sa intuiesc criminalul ce pusese otrava in bomboanele de ciocolata cu lichior!
Acum in cel mai bun caz primesc bani!!
Si Revelionul? Cate pregatiri inainte de petrecerea de rev, cata alergatura, cate planuri si organizare, cate liste cu cumparaturi....si nush cum dracu se intampla ca tinuta de rev tot timpul o lasam ultima pe lista si tot timpul trebuia sa improvizez ceva. Cata distractie era toata noapte si cat de rupti eram pe la 3 dim si tot nu ne lasam batuti...si acum stam ca leprele la tot felul de chefuri, bem pana numai putem si tot nu ne dam dati pana nu se face 6. Pai ziceti voi cum ar mai fi sa ma duc acum la o petrecere de rev si sa stau pana dimineata cand doar ce am fost acu 1 sapt la petrecerea de la firma unde distractia a tinut pana dimineata (il apucase pe unu cantatu la chitara la ora 4am)? Unde mai e noutatea, placerea si interesul??

Mi se pare mie sau ne distram cam mult, petrecem cam des, avem tot ce ne trebuie si nu prea ne mai incita nimic?

Merry Christmas! Sorcova morcova!

Superficialitate

Lumea se joaca asa de usor cu unele cuvinte... si unele cuvinte dor, dor atat de tare ca te sufoca.
Sunt glume spuse in vant cu zambetul pe buze, sunt suferinte ascunse in poante, sunt nelinisti transformate intr-un ras nervos, sunt secrete preschimbate in sinceritati.

Imi vine sa plang cand zambesc...de frica poate ca zambetul meu e doar un vis, doar o parere a unei alte clipe. Imi vine sa plang cand privesc copiii jucandu-se in parc, privesc intr-o parte de rusine cand vad indragostitii sarutandu-se...

Depresia de toamna...here we go!!

Vacanta!

Am avut o vara plina de concedii, calatorii, nunti.
Promit ca la anu nu ma mai duc decat la max 3 nunti. Nu se poate sa pierd weekend de weekend cu atatea nunti : aperitiv, peste, sarmale, friptura si tort. Si mai presus de toate ma mai usurez si de niste bani! Fara suparare dar oricat de distractive ar fi nuntile prefer sa merg la munte sau la mare! Stiu..sunt o egoista!

Intr-o zi cand o sa am ceva mai mult timp si mai mult chef o sa stau sa povestesc pe unde am umblat si ce am facut...si cu poze!

In rest...viata merge inainte bla bla ....nimik nu s-a schimbat din pacate!

i'm yours

Well open up your mind and see like me
Open up your plans and damn you're free
Look into your heart and you'll find love love love love
Listen to the music of the moment people dance and sing
We're just one big family
And It's our God-forsaken right to be loved love loved love loved

"i'm yours" jason mraz

Tu sau Eu

Tu=copac sprijinit in negura padurii; Eu=frunza rupta din tine alunecand pe luciul apei; Tu=vant involburat de primavara; Eu=particula de praf dansand pe o raza de soare; Tu=cer instelat in noapte; Eu=puf de nor mangaindu-ti palmele; Tu=zambet de copil; Eu=lacrima din coltul ochilor.

Implorare

Ce urati sunt copacii fara frunze...ca oamenii fara zambete. Cum stau cu ramurile inaltate spre soare intr-o continua implorare pentru o minune. Si au si de ce...primavara Soarele ii rasplateste pentru fidelitate cu milioane de zambete verzi. Oamenii nu implora pe nimeni pentru un zambet...stau urati in incruntarea lor si primavara ii gaseste prafuiti si moracanosi.
Zambesc, zambesc chiar des si uneori si rad...sunt pregatita sa vina primavara, sa primesc si eu imbratisarea ei verde si parfumata. Ridic si eu bratele catre soare si in implorarea mea imi cer dreptul meu la viata, asa cum o face si restul Naturii....si astept.

...

E greu sa stai lucid intr-o lume nebuna dupa ameteli...E greu sa nu te lasi inselat de aparente atunci cand aparentele sunt asa inselatoare...E greu sa nu crezi cand vezi ca toata lumea in jurul tau crede...E greu sa nu te lasi furat de iluziile zambetelor binevoitoare...E greu sa nu visezi atunci cand vrei sa speri cu putere...
Astept primavara ca pe o doza masiva de adrenalina...vreau sa inebunesc de energie, vreau sa zambesc la lume pe strada, vreau sa miros a zambile si frezii si liliac, vreau sa ma intind in iarba si sa ma stramb la soare...

"bizi"

N-as putea spune ce am facut in ultimele cateva luni...de fapt nici nu stiu cum au trecut si in nici un caz nu as putea spune ca am fost "bizi".
Intotdeauna am crezut ca atunci cand voi fi mare si voi avea un job si niste bani viata va fi mult mai simpla si mai frumoasa...bullshit!
Daca ai un job asta nu inseamna ca ai scapat de stresul dinaintea examenelor pe care l-am simtit cu totii in timpul facultatii...sau vina aia surda care ne chinuia mintile ca n-am fost la nush ce curs, stagiu sau raport de garda...nup! Nu scapi de stres si pace! Acum obiectivele s-au schimbat, stresul si manifestarea lui a ramas aceeasi. Ma trezesc uneori , in timp ce imi savurez pastele=cina= la ora stirilor, seara, ca n-am mai fost atenta de 10 minute si m-am gandit aiurea la cinestie ce cacatisuri legate de servici. Si nu va inchipuiti ca am un job stresant ...nici pe departe...dar te leaga. Cred ca orice activitate pe care o desfasori cu regularitate are metoda ei de a-si lega sfori in juru mintii tale...pana ajungi sa uiti de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. Si uite asa dispare "cheful" = acest lucru minunat din vietile noastre fara de care nu putem trai.
NU AM CHEF! de cate ori nu ati auzit replica asta spusa de vre-un prieten sau chiar de voi atunci cand se pune problema de a iesi din cotidian, din rutina, din gandurile si activitatile infinite legate de job.
Ma chinui cu spor sa ma urnesc de acasa in timpul saptamanii de lucru- seara dupa servici...si atunci cand reusesc eu, nu reusesc altii.
Ieri mi-a zis o prietena din facultate ca ar trebui sa ne fie rusine de noi insine ca ne vedem asa rar si ca macar o data pe luna sa ne intalnim...intrebarea e cand? Cum sa-ti coordonezi cheful tau cu cheful altora si pe langa asta sa iti mai coordonezi si timpul?
Am ore in sir petrecute in masina, singura, pe meleagurile patriei, si mereu imi propun sa sun cate un prieten, macar sa vorbim prin telefon daca altfel nu se poate sa interactionam. Imaginati-va ca nici asa uneori n-am chef!! Nu ca nu as vrea sa sun..ci pur si simplu NU AM CHEF!

Poze

Click aici daca vreti sa vedeti niscai poze despre ce v-am vorbit.

Part 2

A doua zi ne-am suit in masina si am plecat spre Milano. Drum drept, linistit, relaxant =autostrada de 3 benzi; nimeni nu folosea a 3-a banda(?!). Un Ferrari m-a depasit cu 140km/h dupa care s-a bagat linistit pe a 2a banda si a lasat-o mai moale..la 130 (?!). In schimb a trecut pe langa mine zburand si facand cu flashurile o Octavia de Romania (evident unu dintre taranii de pe autostrazile patriei scapat si el peste hotare!!).
Am nimerit in Milano intr-o zi de sarbatoare, drept urmare toata lumea avea liber...orasul era aproape pustiu, doar noi si turistii ce mai cascam ochii pe acolo. E un oras imens, dar nu coplesitor, cladirile (blocurile) nu mai inalte de 5-6 etaje, aranjate,dichisite pana la ultimul detaliu, nu erau 2 la fel. Strazile largi, marginite de copaci adevarati (nu arbusti ca pe la noi) ce umbreau trotuarul (norocul nostru...ca altfel muream de cald). Am vizitat cetatea (orasul vechi) care era o imensitate de ziduri in mijlocul orasului, dar dupa ce treceai de ziduri intrai intr-un parc imens ce cred ca putea sa gazduiasca tot orasul intr-o zi de sarbatoare.
Lihniti de foame ne-am asezat la o terasa a unui restaurant la iesirea din cetate (restaurantul era foarte elegant inauntru dar ni s-a parut mai adecvat pt tinuta pe care o purtam-pantaloni scurti si maieu- sa ramanem pe terasa. Am servit pizza si paste (altfel ce?!) facute bineinteles cu cele mai bune ingrediente (asta am observat de altfel peste tot pe unde am mancat, ca nu incercau sa se imbogateasca avand cele mai proaste ingrediente si punand pretul maxim posibil...asa cum se obisnuieste pe la noi); Dar cel mai incantata am fost de inghetata ca era facuta "de casa" cu ingrediente naturale lapte, frisca si sos de fructe= cea mai buna pe care am mancat-o in viata mea.
Cu burta plina am plecat sa bananaim prin "centru"-pe Lipscanii lor-(care m-au lasat la propriu cu gura cascata!!). Prin cele cateva magazine care erau deschise, printre care si Sephora, am observat ca preturile erau cu 20% mai mici ca la noi, asa ca halal Milano cel mai scump oras, veniti in Bucuresti sa vedeti preturi!
Am vazut Scala din Milano (unde in imaginatia mea bogata mi-am facut rezervare la cateva spectacole), dupa care am vizitat Domul pe care tre sa-l vezi cu ochii tai ca sa crezi ca exista asa ceva pe planeta Pamant. E o constructie impresionanta, cu fiecare centimetru patrat sculptat in marmura stralucitor de alba ( ce-i drept era proaspat renovata, spalata), iar inauntru ochiul meu neavizat a putut sa recunoasca niscai picturi veritabile opere de arta ( bine nu vreu sa povestesc ca am fost obligata sa-mi cumpar sal ca sa pot sa intru in catedrala..dar ce-i drept mi-am luat sal din Milano!!).

Photography is Jazz for the eye-part 1.

Concediu 2 saptamani.
Am tinut cu dintii de planul meu bine organizat:
Dupa un drum dezastruos si interminabil prin Romania care a durat vreo 12 ore (am prins si ploile torentile din vestul tarii); odata iesiti din tara am mai facut vreo 5 ore pana in:
Viena-oras coplesitor de frumos; cladiri maiestuase, muzica buna, parcuri largi, oameni placuti. Nu stiu daca din cauza asocierii dar m-am simtit ca la opera in acest loc. Traficul in oras era o placere...am mers si eu ca restul lumii cu 60/h, tinand banda si in mod surprinzator avand noroc la fiecare semafor (toate mergeau ceas!)...evident cand se lasa seara nu ma puteam abtine sa n-o calc nitel m-ai ales ca eram doar eu si vreo cativa bulgari ce bananaiam la ora aia asa tarzie cu masinile (adica 23 ale serii). Am vrut sa traiesc in Viena ...si o parte din mine inca mai vrea! Am mancat cele mai bune prajituri din viata mea, am vazut "Carmina Burana" pe ploaie in parc, am baut zmeurata, m-am plimbat cu bicicleta (doar in cerc..traficul era haotic pe benzile speciale de biciclisti :)). De fiecare data cand o sa am ocazia o sa vizitez Viena= orasul din visele stralucitore ale operei clasice.
Ne-am trezit intr-o dimineata devreme, am baut cafeaua si am plecat inspre:
Venetia. Drumul serpuit printre Alpi, tunele lungi ce crestau muntii si in rest: natura verde cat vedeai cu ochii; am mers 6 ore de placere. Adriatica e calda si albastra cu noante intunecate de la adancimea apelor, dar limpede si cu miros de apa dulce. Nu zici ca esti pe malul marii ci mai degraba pe malul unul lac imens.
Venetia- orasul stradutelor inguste si intortochiate, aleilor cu apa si sutelor de podete, al cladirilor cojite de umezeala, ferestrelor cu flori marunte si vii colorate, al rufelor intinse la soare de-a curmezisul strazilor peste capetele noastre, al vitrinelor cu masti stralucitoare si sticla de Murano cu infinitele culori si forme (in fata carora am ramas fascinata...incremeneam in fata laditelor cu medalioane, cercei, inele, farfurioare,etc...).Evident orasul era impanzit de gondole si gondolierii lor foarte zgomotosi si certareti, totul spre deliciul spectatorilor ce le faceau poze de pe podete. Mancarea specifica (nu numai in Venetia..am observat apoi)= pannini= un soi de sandwich facut din ingrediente de cea mai buna calitate..incepand cu painea si terminand cu tot felul de felii de jamboane, branzeturi si legume!

Caldura mare cu peripetii...

1. Am fost in mai in France sa arunc o privire la alpi...ce-mi vazura ochii numai creieru meu stie!! Zona muntoasa a Frantei cu orasele lor cochete, cu cladiri scunde si cu ferestre invelite in obloane turcoaz m-a extaziat. M-au inebunit muntii care nu se mai terminau atat pe orizontala cat si pe verticala, m-au disperat cu ritualul lor la fiecare masa, m-am transormat pt 5 zile intr-o alcoolica (jur ca n-am baut atat de mult alcool si in halul ala de amestecat la un loc niciodata). Daca n-ar fi francezii aia nesuferiti si maine m-as muta acolo...a si limba aia de rahat pe care nu o inteleg si nu o suport...ritmul ala enervant de ciclic in tonalitate ma dispera! Cateva poze aici.
Am vizitat si Geneva in ziua referendumului ca de ca adevarati cetateni ai acestei tari trebuia sa si votam. Din tot ce am putut cuprinde cu ochiul intr-o zi mi-a fost de ajuns sa ma indragostesc de oras!

2. Din mai incepand am fost in Vama Vache pana acum de vreo 5-6 ori...nici eu nu mai stiu exact...deja drumul pana acolo mi se pare ca drumul pe care il faceam pana acasa in Slatina in anii studentiei...il stiu cu ochii inchisi (nu pot sa zic ca si conduc cu ochii inchisi pt ca inca mai sunt cateva curbe pe care tot insist sa le iau in viteza).

3. Am achizitonat in bagajul meu de cunostinte inca 3 orase : Tulcea, Craiova si Brasov.
Tulcea e un orasel mic cu strazi in renovare completa asezat langa Dunare...evident ca apa face tot farmecu...de fiecare data cand ma duc am o placere deosebita sa mananc clatite cu dulceata pe unul din vaporasele ancorate pe malul Dunarii.
Craiova in schimb e un oras mare, "bengos", cu lume agitata si soferi aiuriti, cu un parc imens (m-a tarat L. sa vad nush ce dracu de castel al Romanestilor, daca nu ma insel, din mijlocul parcului care evident ca era in ruine, un fel de wc public neamenajat :)); ei se lauda ca ar fi cel mai mare parc natural din Europa(!!).
Brasovul e orasul in care m-as muta daca ar fi sa raman in Romania. Oras de munte, usor restaurat (cel putin centru vechi era nitel varuit si arata ok), cu oameni placuti si cu o economie in plina dezvoltare.

VV

Am evadat pur si simplu dintre barierele timpului si spatiului meu! Am impresia ca viata mea se deruleaza pe fastforward; am ajuns sa uit tot ce am facut cu 2 zile in urma ba chiar sa am impresia ca ce s-a intamplat a avut loc aievea in capul meu pt ca altfel ar fi pur si simplu imposibil sa fi existat intr-un timp atat de scurt. Sfidez legile fizicii!!

Inapoi la realitate: fusei in Vama 4 zile si ce bine petrecui!! Ii sfidez pe toti “aristocratii” care crititica acest gen de relaxare ba mai au tupeul sa zica “era o vreme cand in Vama veneau numai oameni civilizati si ce conferinte spirito-metafizice (daca imi permiteti) se tineau!!” Fuck u all!!

Am fost in vama nu sa beau pana la epuizarea alcool-dehidrogenazei ca restul teribilistilor sub 20 de ani (sa nu mint..erau si mai mariJ), ci sa ma relaxez total, sa ies din atmosfera de “hai sa futem timpul in interesul economiei, al banilor si al bunastarii personale”!

Da: am incercat sa dorm la cort (am si reusit pana la ora 4.30 a.m. cand s-a lasat un frig ca dracu si ne-am mutat cu sacii de dormit in masina unde am anchilozat numai datorita rahatului de volan care al dracu nu e rabatabil!! In rest a fost relativ dormibil), nu am facut dus 4 zile (traiasca servetelele umede!!), am mancat intre mese pateu cu chipsuri si cu saratele (ca sa mearga berea …de care am abuzat…cei care ma cunosc stiu ca ma fac prastie de la o bere!…imaginati-va ca am baut chiar 2-3 J) una chiar inainte sa pornesc motoarele spre Buc=eram suparata ca ma intorc si in afara de faptul ca nu prea ma uitam in retrovizoare in rest am mers chiar cu 150km/h); m-am benoclat la cei 5 tipi draguti de pe plaja (jur ca nu erau mai multi); m-am uitat si la fetite …dar slabuta miscarea…L; am bagat in mine ca un porc (ce sa fac daca erau niste autoserviri cu mancare buna buna si super eftina!); am bananait toate terasele in cautare de cafea ( R. se si gandise la o afacere…sa dam o fuga pana in Constanta sa luam un espresor sa-l aducem pe plaja!! Nu l-am luat in seama ca are mintea odihnita, doar invata pt rezi J) si in restul timpului nu am facut nimik doar RELAXARE RELAXARE RELAXARE la marginea valurilor (care erau bestiale, pacat ca apa avea doar 0 grade L).

Lucrurile rele? O. si-a frecat masina de bara de cauciuc a unei dacii si a trebuit sa dea cu scuipat sa stearga urmele (ce sa-i faci, masina de la firma!), R s-a ars ca un porc la parlit , dar el era tot zambitor, cu M. cand ne plimbam pe plaja se benoclau toti la ea ca la urs “uite-o p-asta ce bronzata e!” J; io m-am bronzat doar pe nas; nu am jucat carti cu toate ca m-am carat cu ele (ce-i drept lipsea Busca sa ne explice a mia oara regulile la canasta, Busca saracu era de 12 ore in avion cu Mamaliga si probabil ii speriase pe toti cu frecventa cu care se ducea la WC…ne e dor de voi ,ba, dar Canada ne asteapta si pe noi!!) in rest cred ca lucrurile rele s-au intamplat lu ala de am pus cortu langa el si la ora 9 dimineata noi behaiam pe langa cort (ca doar ne pusesem sa facem plaja sa prindem bronzu de dimineata), radeam si noi si vorbeam porcarii (evident numai in termeni medicali, vorba aia “medici suntem”!!) de a iesit saracu din cort rupt de somn si ne-a varat o amenintare subtila :“noi suntem nitel decalati, la noapte voi o sa dormiti si io o sa fiu treaz!!”; tzeapa lui ca am dormit in masina…pana la urma s-a mutat cu tot cu cort!

Sa ne vedem cu bine la anu in acelasi loc!

nimic

a scrie un blog despre nimic e extrem de greu :))
incerc sa-mi storc creierii sa scot ceva coerent ...si pace
zilele astea pline de soare au fost dezastru pt mine...depozitele mele de endorfine s-au epuizat complet...exploziile de euforie mixate cu clipe de haos m-au adus intr-o stare de letargie completa...seara ma gaseste varata in pat cu ochii beliti la 2-3 seriale-filme si o dorinta acuta de somn luuung care sa nu se termine in nici un caz la ora 8!!
incep sa pierd controlul asupra evenimentelor si asta nu-i bine; starea de betie in care ma gasesc la inceput de primavara incepe sa-si spuna cuvantul!

feeling lucky

Ieri era sa mor de 2 ori...am dormit toata noaptea cu gazele date drumu neaprinse si intr-un mod surprinzator am reusit sa ma trezesc dimineata dupa care am plecat in graba la firma (ca de altfel in fiecare dimineata cand nu reusesc pe toti dracii sa ma trezesc si io ca omu mai devreme, sa manc ceva sau sa bag o cafea...io doar tzusti din pat-baie-haine-masina=15-20 minute); m-am intors seara pe la 7, am intrat in casa si am aprins lumina (gazele mersesera toata noaptea si toata ziua nestingherite)...norocul a fost ca M. lasase in afara de gaze date drumu si geamul un pic crapat si daia am reusit sa nu facem BAU!!

sunt dependenta...

...de oameni, de activitati, de momente pline de nepasare, independente de sirul neintrerupt al gandurilor. Recunosc: ma dorghez...cu oameni. Nu mai suport o singura clipa petrecuta in singuratate, mi-e teama de ce as putea gandii si simtii in momentele alea si de aceea fug cu disperare de ele...nu le mai pot face fata. Oamenii sunt clipe de iluzii: zambesti, vorbesti, asculti...e bine in compania lor, imi adorm toate simturile si reusesc sa fiu eu insami o iluzie...iluzia ca traiesc e indefinit mai buna decat a trai propriuzis.
Oamenii ma rasfata cu minciuni si chipuri de ceara, cu trairi fugace si momente de sinceritate; ii urmaresc amuzata cum se obosesc sa traiasca punand cap la cap fractiuni de secunde petrecute aiurea in imaginatia lor. Se amagesc cu sentimente pe care nu le cunosc dar stiu ca exista, cu imbratisari tardive si pline de anticipari sexuale, cu unele cuvinte aruncate pentru a fi rastalmacite prin bunavointa gramaticii limbii romane.
Ador inselatoria asta perfida de care nu se mai satura umanitatea...e tratamentul meu impotriva durerii de stomac si a palpitatiilor de inima!

inca o zi din my f. life

Viata asta e data dracului...uneori faci ce crezi, apoi faci ce simti, apoi faci ce gandesti si poate din cand in cand faci si ce fac altii (fara detalii).
De ce ne complicam vietile nu pot sa inteleg dar e sigur ca ne place sa gandim mult, sa amestecam sentimente cu impulsuri si cu placeri si sa facem din asta un cocktail dulce-amarui, cu un pic de alcool doar cat sa te ameteasca si cu un amalgam de culori ca sa-ti bucuri ochii, un cocktail numit "viata". Ce se intampla dupa ce il bei? Cui ii mai pasa...ai toate ingredientele sa-ti faci altul, si altul si altul pana cand devii dependent si nu mai stii ce gust are apa, nici nu-ti mai doresti sa o bei deoarece ti se pare prea transparenta, predictibila si reconfortanta. Tu vrei senzatii din ce in ce mai tari, pui din ce in ce mai mult alcool in cautarea lor...pana cand te deshidratezi, ti se usuca gura, pleoapele, mucoasele, pielea si cauti cu disperare o gura de apa...e posibil insa ca intre timp apa sa se fi evaporat si sa fie prea tarziu ca sa o bei...si atunci nu-ti mai ramane decat sa astepti ...ploaia!!
Cine e ploaia ta?

am ratat prima ninsoare

Fulgi marunti, ca picaturile de ploaie, reci si speriati imi maingaie fruntea si ma saruta usor. Respir vantul rece si inima imi bate zgribulita de frig si de incantare. In jurul meu rasuna colinde si sclipiri de beteala si sufletul meu tresalta a viata.

NU stiu cine sunt, m-am pierdut in anotimpul asta parca vesnic mohorat...a fost frig si m-am facut mica, mica pana am disparut.

Parfum, caldura...simt...traiesc.

n-am uitat sa traiesc...doar n-am stiut cum

cand lumea se schimba te schimbi si tu odata cu ea; eu nu am reusit sa ma schimb, nu am reusit desi am incercat... nu am reusit sa nu mai cred in idealuri si realitatea m-a izbit din nou in fata cu aceeasi putere ca de fiecare data cand a dorit...

mii de ganduri adunate intr-o singura minte, mii de sperante adunate intr-o singura vointa si toate, toate sunt ale mele...

vreau si sper si pot!

must do

De la Lulu trimitere:

Trei locuri care imi plac in Bucuresti:
1. sa privesc asfintitul soarelui de pe acoperisul blocurilor
2. Cismigiul seara pe la 11.00 in miez de vara
3. gizas ce greu e..nu-l mai stiu pe al treilea, oricat m-as chinui.

Trei locuri pe care le detest in Bucuresti:
1. strazile si traficul cu mirosul sufocant de esapament
2. transportul in comun
3. magazinul Unirea

Trei locuri in care imi place sa merg cu prietenii:
1. la tenis in Regie
2. cu rolele pe aleile alea putine reasfaltate din parcuri
3. la terasa Lucky, in Grozavesti (prietenii stiu de ce!!)

Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege la Bucuresti:
1. Casa Poporului si circul foamei
2. mentalitatea de cacat a romanilor
3. Cladirea aia din Piata Revolutiei care are pe dinafara ziduri vechi si din mijlocul ei rasare mare o cladire din sticla

Cel mai de fitze cartier:
- Salajan=mi se pare ca se muleaza perfect pe cuvantu asta "fitze" de cartier

Cel mai urat cartier:
- sectorul 5 patronat de Vanghelie, e imputit rau si plin de tzigani jegosi

A venit toamna...

...si a mai trecut un an...Asa masor anii, in numarul de veri (doar m-am nascut la inceputu verii!!), si azi a fost prima zi de toamna adevarata, cu ploaie marunta si deasa, cu vant usturator ce smulge incet frunzele copacilor. O sa se goleasca orasul de verdele naturii, o sa devina mohorat si plangacios, o sa dorm mai mult, o sa fiu ingandurata mai mult, o sa stranut mai putin (de fiecare data cand stau in soare stranut: mi se desfunda sinusurile!! :D). O sa beau lapte cald si o sa mananc paine prajita cu unt, o sa stau tot timpul cu picioarele inghetate, dar o sa ma indragostesc din nou de Ploaie...
Azi am simtit-o prima data, m-a sarutat pe fata, rece si mangaietoare, linistitoare si totusi incitanta...Urasc oamenii cu umbrela in prima zi de toamna, e ca si cand te-ai da cu crema de soare in prima zi de vara; treceau pe langa mine grabiti, zgribuliti, speriati ca i-ar putea atinge o picatura. Am alergat, am sarit prin balti, am trecut pe sub copacii care isi scuturau povara in ropote de apa si am ras...
Mi-am amintit de prispa strabunicii si patul de lemn pe care stateam amortita de frig si miroseam parfumul ploii si al vitei de vie de sub stresini, plina de struguri negri. Dormeam mereu acolo in timpul verii, dar nu mai aveam voie odata cu lasarea frigului de toamna (probabil m-ar fi gasit intepenita dimineata!!).
As fi vrut sa petrec ziua asta la munte...sa ratacesc pe poteci, pe sub brazi, sa imi afund piciorul in pamantul moale de muschi si ace de brad, sa asurzesc in linistea padurii...
Mi-e dor de munte!! Mi-e dor de mine!!

Moment de revelatie

Aseara in timp ce ma stresam foarte tare si imi faceam nervi cu unul din subiectele de rezidentiat (mai exact unul din Harri, care e scris mic-mic, si destalanat, n-are cap sau coada; sunt niste informatii aruncate acolo...probabil cei care au tradus sunt niste idioti), deja citisem o pagina si ma durea capul :D (si ma convisesem pentru a mia oara ca medicalele nu sunt pt mine si bine ca materia mea de rezi e din alta parte..) am dat televizorul pe TVR si cum era de asteptat o emisiune despre "11 septembrie". Dar nu o relatare oarecare (altfel nu ramaneam pironita cu ochii pe ecran timp de o ora), era despre una din pozele ce aratau saltul spre moarte al unuia dintre cei surprinsi deasupra locului unde intrasera avioanele. Le spuneau simplu "the jumpers" la toti cei care in disperarea acelui moment alesesera sa NU arda de vii ci sa plojeze in aer 300 de metri . Poza asta fusese publicata a doua zi pe o pagina intreaga intr-un ziar si bulversase populatia, ca mai apoi ziarsitii sa incerce sa descopere identitatea "jumperului", la un moment facand o mare confuzie, pana la urma sa o lase ca pe imaginea "soldatului necunoscut" (cu toate ca la final descoperisera identitatea, familia recunoscuse intr-un mod tacit dar nu vrusese sa aprobe) aici e toata povestea http://www.timesonline.co.uk/article/0,,2092-2069640_1,00.html
http://www.cbc.ca/passionateeyemonday/fallingman/
Discutia despre :e corect sau nu daca a sarit ? mi se pare stupida si inutila...poate numai unul care a sarit si a supravietuit are dreptul sa o faca!!
Pe mine insa m-a izbit tocmai diferenta dintre lucrurile idioate pt care imi omor eu neuronii sau cat de stresati suntem zi de zi pt niste futilitati si cat de profunda si unica (si poate simpla) era secunda aia in care respectivul se decidea sa sara.
Si mai e o chestie care mi s-a infipt in creieri : saltul ala pana la pamant a durat destul de mult, poate cateva secunde bune, s-a si rostogolit de cateva ori in aer (putea fi distractiv in alt context)
...oare ce gandea in momentele alea?!
http://www.metacafe.com/watch/229245/rarely_seen_footage_of_9_11_jumpers/

Vreau...

Vreau sa ma indragostesc, vreau sa iubesc, vreau sa alerg prin ploaie de mana, vreau sa ma sarut cu ceata muntilor, vreau sa ma imbat in parfumul brazilor, vreau sa ma scald in roua ierburilor, vreau sa sorb adierea vantului, vreau sa visez cu ochii deschisi... vreau sa traiesc!!!!

Ca tiganu cu cortu

...asa umblu io de vreo saptamana, de cand s-au decis idiotii de la rectorat sa renoveze caminu cu noi in el. Evident ca, asa cum se intampla in Romania, s-au bucurat de banii luati de la studenti pe perioada verii si s-au gandit sa impuste 2 iepuri dintr-odata: si cu regia platita si cu caminu renovat. Aveam de ales intre 2 optiuni: ori sa las o cheie sa isi faca muncitorii de cap in camera, ori sa stau cu ei sa le tin de urat!! Am ales sa ma mut :((
Dupa 5 ani petrecuti in acelasi loc, acu ma simt ca dracu stiind ca nu mai am locsoru meu, sa lipesc io ce postere vreau pe pereti, sa mesteresc io la toate suruburile, cuiele , clantele etc prin casa, sa dorm cand vreau, sa umblu despuiata prin casa (:D), sa dau cu mirositoare de orice fel (lumanari, betigase, parfum)!
In speranta ca ne-om vedea la casa noastra, va urez: drum bun!

Le Violon rouge

Superb film, l-am vazut joi seara la Procinema si as vrea sa il am in colectie...ma poate ajuta cineva?
linkuri: http://us.imdb.com/title/tt0120802/
http://www.port.ro/pls/fi/films.film_page?i_perf_id=1518151&i_where=1

Metrou

Ca toata lumea care merge cu metroul, ma ocup cu o indeletnicire evidenta: belesc ochii la cei care ma insotesc in vagon: copii, batrani, frati si surori:)). Se desfasoara in fata ta o lume virtuala, plina de drame si bucurii, succese si depresii.
Daca ai de mers mai mult de 4 statii, comuniunea om-om e ca si facuta: intri in viata lor, le cunosti zambetul, plictiseala, nervozitatea si din pacate si mirosul!! Totul incepe de la picioare (nu numai mirosul!!) : daca sunt asezati pe scaun si le intind relaxati, unii si le mai si admira (in special doamnele), daca tocmai a intrat pe usa (nou venit) evident ca tot picioarele sunt cel mai bun loc de inceput cu analiza. Ele iti dezvaluie gusturile vestimentare, temperamentul, slujba, veniturile (nu stau sa va explic cum...probabil stiti:D). Urmeaza apoi o scurta cantarire din ochi a tinutei, posturii si greutatii. Ajungem la fata: aici trebuie poposit mai mult, pt ca fiecare element al chipului iti relateaza alte si alte lucruri noi despre individ: o frunte incruntrata, un nas carn, un dinte lipsa...eh cate povesti! Ideal ar fi ca personajul sa fie si insotit: deodata ai o deschidere mai ampla asupra vietii lui, detaliile navalesc, deja esti partas la momente , clipe din convietuirea lui printre semeni. Ce sa mai, deja suntem "tovarasi", imi poate cere sfaturi ..
Azi am vazut un barbat, imbracat in negru, o uniforma d-aia pe care scria "security" care avea un bot (ca altfel nu pot sa-i zic) care ii atingea varful nasului (stiti voi, cum stati cand sunteti imbufnati sau nervosi) si ma gandeam daca omu ala chiar se chinuie sa mentina mimica aia doar ca sa para un DUR?! A fost amuzant sa il urmaresc o juma de statie pana a devenit banal. Mi-am mutat privirea pe barbatul de vis-a vis care era intr-un maieu maro,cu bratele agatate de bara de deasupra capului si care isi mai incorda din cand in cand muschii, atunci cand probabil se simtea privit. Domne' ce sa zic, era omu proaspat ras, un pic iritat, dar ras subrat, si probabil vroia sa se racoreasca la subtioara!
See you la metrou!

Callatis si nunti

Daca dai televizorul pe la ora 1 noaptea pe TVR2 ai ocazia sa vezi toate vedetele muzicii autohtone falsand la greu si certandu-se ca la mahala cu marele moderator Maruta...pacat ca se termina in seara asta festivalulsi odata cu el distractia de dupa miezul noptii!

Asa acu sa va zic despre peregrinarile mele prin magazine in cautarea unei tinute adecvate pt nunta...nu a mea, a unor preteni buni de-ai mei. Pot sa va zic ca am plecat la "shopping" fara sa am idee de ce caut...ma gandeam sa fie sclipitor (??), sa fie sintetic, sa fie negru, sa fie decoltat...bla, bla..Tot ce am gasit de genu (..) erau de la 2 milioane in sus dar ce sa zic merita pt tona de paiete si margelute de pe ele...
Azi am scapat, ieftin si util, nu e negru si nu e sclipicios :))